Locul în care pereţii se cutremură din cauza dramelor

Femeile care sunt victime ale violenţei domestice pot sta, timp de şase luni, împreună cu copiii lor, într-un centru care le asigură liniştea şi grija de care au nevoie până îşi revin financiar şi moral * momentan, la Centrul pentru ocrotirea femeilor victime ale violenţei domestice sunt cazate 8 mame cu 17 copii * printre acestea se numără şi o mamă care a fugit cu cei doi copii de concubinul agresiv din Italia

Centrul pentru ocrotirea femeilor victime ale violenţei domestice din subordinea Direcţiei pentru Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Iaşi este ca o nouă casă pentru mamele abuzate din Iaşi şi din judeţ. O casă liniştită şi curată, în care fiecare mamă găseşte intimitatea şi grija de care o familie are nevoie şi pe care nu o găsesc acasă, din cauza soţilor violenţi. „E ca o casă, una pornită de la zero, în care încercăm să facem câte puţin în fiecare an”, spun reprezentanţii centrului, adăugând că se au în vedere îmbunătăţiri ce pot face şederea mamelor cu copii mai plăcută. Încă un parc de joacă pentru cei mici şi centrul s-ar transforma într-o grădiniţă, la care educatoare sunt propriile mame.

Relaţie construită din ameninţări şi bătăi
În braţele mamei este copilul cel mai mare, de patru anişori, care stă mereu cu capul sub bărbia ei, ca un semn al nevoii de protecţie. Primele cuvinte ale mamei referitoare la povestea sa sunt scurte şi cuprinzătoare: „Mi-e frică de el”. În timp ce femeia povesteşte prin ce a trecut timp de opt ani alături de tatăl copiilor, un italian cu care se află în relaţie de concubinaj, cel mic se joacă nestingherit, frământând când o bomboană între degete, când un pahar de plastic din care bea apă. Nu pricepe foarte mult din ce aude, deoarece este născut şi crescut în Italia, ştiind foarte puţine cuvinte în română, de aceea mama povesteşte totul fără nicio reţinere.

Venirea lui pe lume a fost momentul care a declanşat violenţa fizică şi emoţională, primii patru ani de relaţie fiind aproape perfecţi. În aşa măsură încât la cel de-al doilea copil sarcina a fost presărată doar cu ameninţări şi bătăi. „Când a aflat că sunt însărcinată cu cel mic m-a strâns de gât şi a zis că dacă nu avortez mă aruncă de la etajul doi şi o să aibă el grijă să pară o sinucidere. Toată sarcina a fost un calvar, încât m-am gândit că n-am să reuşesc să îl nasc”, spune mama, în timp ce îşi sărută copilul cel mare pe frunte, încercând să nu se lase la iveală lacrimile din ochi. Timp de opt ani a stat alături de el, sperând că se va schimba ceva în bine, însă relaţia dintre ei s-a transformat într-un câmp de luptă cu bătăi, ţipete şi ameninţări.

Acestea se lăsau cu repercusiuni asupra copilului cel mare, care începea să perceapă totul.„Când intra el pe uşă, copilul lăsa furculiţa sau jucăriile din mână şi începea să clipească de teamă. Ştia că vor urma doar ţipete de ambele părţi, că o să îmi zică iar că nu sunt bună de nimic şi că eu am să încep să ţip sau să plâng”, spune mama, adăugând că toate abuzurile aveau loc doar în momente când ştia sigur că nu poate fi înregistrat şi că nu există nicio probă împotriva sa. „Atunci când aveam vânătăi vizibile mă ţinea închisă în casă, ca să nu pot să spun poliţiştilor ce îmi face. Au fost situaţii când am reuşit şi m-a obligat să merg să anulez toate declaraţiile”, a adăugat aceasta. Dincolo de violenţă, gelozie şi ameninţări, acesta a început treptat să îi interzică mamei copiilor să mai vină acasă, fiind deranjat şi de faptul că micuţii au dublă cetăţenie, spunându-le tot timpul că fac parte dintr-un „popor de ţigani şi de săraci”. De o lună, mama e venită acasă cu cei doi copii, dar ştie că el nu va renunţa atât de uşor şi că, deşi nu şi-a dorit niciodată copii, va face tot posibilul să obţină custodia lor.

Locul în care liniştea e acasă
În momentul de faţă, centrul adăposteşte opt mame cu 17 copii, reprezentanţii centrului spunând că în timpul iernii numărul se dublează de fiecare dată. Vreme de maximum şase luni, acestea pot locui împreună cu copiii, perioadă în care vor fi consiliate şi îşi vor putea reface viaţa căutându-şi de muncă şi o altă casă. De cele mai multe ori, mamele trec pragul centrului strângând copiii la piept, îmbrăcate doar cu hainele de pe ele şi desculţe. Sunt aduse în miez de noapte de către poliţişti, după ce apelează la numărul de la Protecţia Copilului, 0232 983, ştiind că aici se pot ascunde şi că se pot linişti, măcar temporar.

EXCLUSIV Viaţa cardiacilor este pusă în pericol. Cel mai utilizat medicament a fost scos din farmacii

Conform specialiştilor, primele trei săptămâni sunt cele mai grele, femeile aflându-se într-o stare psihică greu de imaginat. „Sunt agitate, speriate, nu pot să doarmă sau să mănânce, iar după această perioadă încep să îşi facă un plan. Dacă trec de acest interval, înseamnă că rămân la noi. Pentru că sunt şi acele cazuri când se întorc acasă, pentru că soţii înceapă să facă gesturi copleşitoare, gesturi unice, promiţând că se vor schimba. În 99.9% dintre cazuri acestea sunt minciuni, însă decizia le aparţine lor”, subliniază reprezentanţii centrului. Aceştia mai spun că există numeroase cazuri de femei care ajung şi la a doua sau a treia internare, întorcându-se mereu acasă şi reluând relaţia care le-a făcut atât de mult rău. Motivul - pentru că legăturile nu pot fi rupte prea uşor. „Aici intervine şi problema, că mama nu poate rupe complet legăturile cu agresorul, fiind cumva obligată să îi spună despre copii. Dar şi faptul că, atunci când agresorul vede că nu mai primeşte răspuns de la ea, încearcă să lovească acolo unde o doare cel mai tare, să-i ameninţe familia. Din aceste motive, legătura nu poate fi ruptă din prima, ci se ia totul treptat”, au adăugat reprezentanţii centrului.

De asemenea, este vorba şi despre o dependenţă emoţională, care face ca femeia să se supună oricărui tip de comportament şi să renunţe la propria viaţă din cauza posesivităţii bărbatului. „Durează destul de mult, uneori, până îşi dau seama femeile că plătesc exagerat de scump pentru o astfel de iubire. De aceea, atunci când ele vin la noi, spun că nu vor să divorţeze sau să plece, ci vor doar să înceteze violenţa”, a precizat psihoterapeutului centrului. Acesta a mai subliniat că se ajunge la violenţă din cauza faptului că nu se găseşte nicio metodă pentru a rezolva problemele financiare sau alte probleme care macină o familie.

Ordinul de protecţie, o iluzie
În teorie, ordinul pentru protecţie ar trebui să fie arma cu care se pot apăra femeile care se confruntă cu abuzuri. Prin intermediul acestuia, agresorul nu se poate apropia de victimă, având un perimetru impus de instanţă pentru o perioadă de timp în care mama îşi poate reface viaţa. În practică, legea se aplică extrem de rar, doar în anumite cazuri. Prima problemă este că sunt puţine femei care ştiu că există o astfel de lege, însă cea mai mare este că se pune foarte rar în aplicare. „E un proces de lungă durată, unul anevoios, timp în care victima trebuie să facă în continuare faţă atacurilor soţului, mai ales că mulţi nu acceptă încetarea relaţiei şi recurg la diferite intimidări, ajung să stea la pândă, să urmărească unde se duc copiii la şcoală”, au adăugat reprezentanţii centrului.

Teoretic, acesta ar trebui eliberat în 48 de ore, dar durează uneori şi mai mult de jumătate de an, timp în care mama deja pleacă din adăpost şi trebuie să se repună pe picioare. Pentru eliberarea ordinului, femeia abuzată trebuie să aibă certificat medico-legal care să demonstreze gravitatea abuzului, bilete de ieşire din spital şi martori care să o susţină. „Am avut foarte multe respingeri din partea instanţei, considerând că nu există motive suficient de serioase, că dacă nu a omorât-o, încă se poate aşa. E frustrant şi pentru noi, ca specialişti, care vedem zi de zi cu ce fel de cazuri ne confruntăm”, mai arată reprezentanţii centrului de ocrotire.

Aceştia susţin că în astfel de cazuri femeile se văd obligate să plece din ţară pentru a li se pierde urma, indiferent dacă obţin sau nu ordinul, acesta fiind valabil doar pentru şase luni, timp în care trebuie să pregătească alte dovezi. „Noi le sfătuim ca întotdeauna să aibă bagajul cu câteva haine pregătit şi să fie gata să plece. De asemenea, să aibă copii legalizate la toate actele, inclusiv actele de studii, deoarece, de cele mai multe ori, agresorii obişnuiesc să le rupă toate actele, ca să nu se poată angaja sau să plece. Trebuie să fie pregătite şi să înveţe să prevină orice abuz”. Mădălina OLARIU

Un centru secret… şi nu prea
La Centrul social pentru ocrotirea victimelor violenţei domestice sunt primite cazuri în regim de urgenţă, la orice oră din zi şi din noapte. Problema este că nu toate femeile abuzate ştiu de acest loc şi nici nu îşi cunosc în totalitate drepturile. Adresa la care se află centrul nu este făcută publică, deoarece în caz contrar acestea s-ar afla în pericol să fie găsite de soţul abuziv. Cu toate acestea, există cazuri când soţii găsesc locul prin diferite metode, iar atât siguranţa femeilor, cât şi a personalului este pusă în pericol. Una dintre variante ar fi stabilirea unei întâlniri de comun acord, care să dea şansa unei împăcări, însă doar dacă mama, împreună cu psihoterapeutul, consideră că s-a schimbat ceva în comportamentul soţului agresiv.

* * *
„Când a aflat că sunt însărcinată cu cel mic m-a strâns de gât şi a zis că dacă nu avortez mă aruncă de la etajul doi şi o să aibă el grijă să pară o sinucidere” - mamă abuzată

* * *
„Sunt cazuri când femeile se întorc acasă, pentru că soţii înceapă să facă gesturi copleşitoare, promiţând că se vor schimba. În 99.9% dintre cazuri, acestea sunt minciuni, însă decizia le aparţine” - reprezentanţii centrului pentru ocrotirea femeilor victime ale violenţei domestice din subordinea DGASPC Iaşi