Locul unde se dă ora exactă în agricultura ieşeană

În cadrul Oficiului pentru Studii Pedologice şi Agrochimice Iaşi solurile sunt supuse unor analize riguroase * prin intermediul acestora fermierii ieşeni primesc indicaţii cu privire la culturile care ar da rod mai bogat pe terenurile respective * fermierii sunt învăţaţi de specialişti şi cum să îşi trateze terenurile pentru ca acestea să fie mai fertile *există şi cazuri în care indicaţiile pedologilor nu sunt respectate, iar problemele de ordin economic în astfel de cazuri nu întârzie să apară

 România este ţara cu cei mai mulţi agricultori de subzistenţă din Uniunea Europeană, mai exact 3,7 milioane de români trăiesc la limită, din ce cultivă pe suprafeţe mici de teren sau de pe urma animalelor pe care le cresc prin gospodărie. Chiar dacă au existat numeroase planuri pentru revitalizarea agriculturii, acestea nu au reuşit să îi scoată pe micii fermieri din sărăcie şi să facă din agricultura lor una rodnică şi profitabilă. Motivele insuccesului ar fi multe însă principalele se leagă de gestionarea improprie a solurilor şi a culturilor amplasate pe acestea, de multe ori neţinându-se seama de sfaturile specialiştilor. Aşadar este important de ştiut că solul nu este doar o resursă, un bun consumabil de care adesea ţăranii şi fermierii ieşeni au uitat să îngrijească. Pentru a ajuta însă la îngrijirea corespunzătoare a terenurilor pe care le deţin atât fermierii, cât şi ţăranii pot apela oricând cu încredere la specialiştii ieşeni din cadrul Oficiului pentru Studii Pedologice şi Agrochimice care sunt gata să le analizeze solurile şi să le dea sfaturile cele mai pertinente legate de exploatarea şi cultivarea acestora. „Oficiul se ocupă cu întocmirea de studii pedologice şi pedochimice, în afară de asta mai efectuăm şi analize de sol la cererea fermierului. Poate să vină cu un anumit tip de sol fermierul respectiv şi să solicite un anumit tip de analize, azot, fosfor, potasiu şi nu numai atât. În mare, întocmim 2 feluri de studii: studii pedologice generale şi studii generale pedogenetice, de obicei aceste două studii se include unul în celălalt”, spune Daniel Curea inginer în cadrul OJSPA Iaşi.

Tot aici se realizează şi studiile care indică ce tip de folosinţă este potrivit unui teren, acestea se realizează în mai mulţi paşi iar terenurile sunt împărţite în clase. „Studiile speciale, sunt studii de anvergură, complexe, şi intervin la solicitarea, unui fermier sau a unei societăţi comerciale care se ocupă cu agricultura. Cele mai importante studii sunt cele de pretabilitate, ele prevăd stabilirea claselor de pretabilitate şi a măsurilor agroameliorative. Pretabilitatea este o caracteristică calitativă a solului prin împărţirea acestuia în clase în funcţie de potenţialul lor pentru amenajare pentru o anumită folosinţă în raport cu natura şi intensitatea factorilor limitativi ai producţiei agricole. Din acest punct de vedere solurile se împart în 6 clase, clasa 1 cu soluri foarte bune apte pentru anumite categorii de folosinţă (arabil, păşuni, vii sau livezi), nu necesita măsuri suplimentare pentru o producţie bună la polul opus sunt solurile din clasa a 6 a nepretabile pentru un anumit tip de cultură, dar se recomandă o altă categorie de folosinţă”, explică Daniel Curea.

Pentru evitarea pierderilor de natură economică este indicat ca aceste studii să se facă înainte de înfiinţarea plantaţiilor, iar în cazul în care terenul care se doreşte a fi cultivat nu se pretează tipului de cultură dorit se poate recomanda o altă folosinţă care să aducă profitul scontat. „Studiile de pretabilitate sunt recomandate a se face înainte de înfiinţarea plantaţiei, pentru că în momentul în care există plantaţia investiţia este deja făcută iar dacă solul nu se pretează asta poate însemna pierdere de bani şi de timp. Studiile pedologice se fac o dată la 10 ani, iar studiile agrochimice se fac o dată la 4 ani, dar ţinând cont de aceste studii la înfiinţarea plantaţiilor evident că dacă sunt găsiţi factori de degradare în solul respectiv se recomandă anumite măsuri agropedoameliorative astfel încât solul dintr-o clasă inferioară prin aceste măsuri terenul respectiv să poată urca la o clasă superioară de pretabilitate şi se obţin producţii mult mai bune”, ne-a mai explicat inginerul pedolog.

Când ai nevoie de un plan de fertilizare
Există însă şi fermieri care nu ţin cont de recomandările pedologilor sau omit realizarea studiilor aferente la înfiinţarea plantaţiilor iar pierderile acestora nu întârzie să apară. „Sunt fermieri care ţin cont de recomandările noastre şi fermieri care nu ţin cont, ca un exemplu o mare fermă viticolă din judeţul Iaşi, nu a solicitat un studiu de pretabilitate la înfiinţarea unei noi plantaţii viticole, iar după câţiva ani, societatea respectivă avea mari pierderi de producţie. Trebuie să privim lucrurile astfel: o clasa de pretabilitate a 4 a sau a 5 a nu înseamnă că planta respectivă nu va creşte, va creşte, în schimb ea nu fructifică normal. În momentul în care înfiinţezi o plantaţie te gândeşti că soiul respectiv va produce o anumită cantitate la hectar, iar când în loc de 12 tone la hectar obţii numai 5 tone, este o problemă mare, economic vorbind societatea are pierderi, obţine producţie, dar nu în cantitatea care să îi asigure profit”, povesteşte Daniel Curea.

Fermierii care doresc totuşi ca să respecte normele şi să se asigure că vor avea producţia scontată apelează la specialişti şi pentru a le face planuri de fertilizare ca să ştie exact ce cantitate de îngrăşăminte trebuie să aplice terenului pe care îl administrează. „În general fermierii solicită după întocmirea unui studiu pedologic de pretabilitate şi un studio agrochimic care se face o dată la 4 ani şi vine cu un plan de fertilizare. Planul de fertilizare este făcut pe baza unui studiu agrochimic, se iau probe agrochimice pe 2 adâncimi de sol şi se stabileşte conţinutul în diferite substanţe nutritive şi humus, iar pe baza acestora şi în funcţie de producţia scontată se stabilesc dozele de îngrăşăminte minerale şi organice dacă fermierul are acces la aşa ceva. Îngrăşămintele organice sunt foarte recomandate, dar sunt din ce în ce mai puţine, fermierii care le au deţin propriul pământ şi le administrează ei, cei care nu au ferme zootehnice nu au de unde să obţină aceste îngrăşăminte organice şi atunci acest tip de îngrăşământ care este foarte valoros, de altfel, nu prea este administrat pe terenuri”, spune inginerul pedolog din cadrul OJSPA Iaşi.

În ceea ce îi priveşte pe ţăranii ieşeni care cultivă pământul străbun de zeci de ani, pedologii au doar cuvinte de laudă la adresa acestora. Experienţa şi nevoia de a obţine rod pentru a-şi susţine existenţa i-a învăţat pe aceştia să cultive cu grijă terenul şi să se specializeze în înţelegerea pământului. „Să fim sinceri, un pedolog rămâne de multe ori uimit când ajunge pe teren, că omul de la ţară cunoaşte multă geografie şi pedologie, el nu ştie de exemplu că în solul respectiv sunt săruri solubile, dar ştie el că acolo nu trebuie să cultive că nu va obţine nimic, de ce? Că e albicios, are ceva, au ei o denumire a lor «ştiinţifică» şi ştiu că acolo nu trebuie să cultive, acolo merge doar iarbă pentru animale şi atât”, spune amuzat şi uimit în acelaşi timp pedologul. Georgiana BĂNUC

„În zona Iaşiului avem soluri foarte bune pretabile pentru toate tipurile de plante în funcţie de zonă. În Câmpia Jijiei evident că se recomandă cultura mare grâului, porumbului şi de floarea soarelui, lucru care se şi întâmplă în aceste zone, acolo acum asta se şi cultivă. Dacă urcăm puţin spre Podişul Central Moldovenesc şi Podişul Sucevei, acolo mai întâlnim livezi şi viţă de vie, cu toate că după 89 s-au retrocedat, s-au desfiinţat în special viile, pierzându-se astfel multe soiuri cum s-a întâmplat de exemplu cu Busuioaca de Bohotin, să fim sinceri dacă mai există în toată ţara 100 de hectare, dar ea specifică este aici în zona aceasta a Bohotinului, mai sunt doar câţiva oameni care mai au, dar în schimb, dacă intrăm în marile magazine rafturile sunt pline de Busuioacă de Bohotin” - Daniel Curea, inginer pedolog în cadrul OJSPA Iaşi