20161101_115128
20161101_115343
20161101_111528
20161101_111613
20161101_111915
20161101_113524
20161101_114009
20161101_115653
20161101_115818
20161101_120100
20161101_120216
20161101_120035

Dimensiune font:

Pe firul istoriei în muzeul primei Universităţi din ţară

| 05-11-2016 05:25

 Muzeul Academic reuneşte exponate din domeniul „Ştiinţelor umaniste”, „Ştiinţelor vieţii şi pământului” şi „Ştiinţele exacte”. În clădirea din Copou puteţi vedea ciocanul şi mistria folosite pe 23 mai 1893, la solemnitatea aşezării pietrei fundamentale a Palatului de la Copou, dar şi Cartea de Onoare a Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi.

 

Emoţii. Am învăţat de la oamenii cu care mă înconjor că există emoţii bune şi emoţii mai puţin bune (ca să nu le spun rele). Toamna aceasta a fost diferită din toate punctele de vedere. Este prima toamnă în care simt că eu iubesc, de fapt, toamna. Este prima care a abundat de schimbări şi de emoţii bune ori mai puţin bune şi mi se pare că este prima toamnă în care frunzele cad aşa frumos. Revin la emoţii... căci la ele mă raportez. Am emoţii de fiecare dată când scriu un text... sau mai bine i-aş spune poveste. Emoţii m-au cuprins şi când l-am întâlnit pe Titu Maiorescu. A, nu, nu sunt un om ce vine din trecut să vă spună poveşti despre Titu Maiorescu, ci sunt cât se poate de prezentă în prezent şi vreau să spun că toamna asta am călcat întâia oară pe Strada Titu Maiorescu... în Copou.

Plouase cu o seară înainte, aşa că tot ce făceam era să mă feresc de maşinile care se-ntâlneau voioase cu bălţile. Apoi mi-am dat seama că este prea frumoasă vremea ca să mă poticnesc de aşa o „problemă existenţială”, şi am început să privesc frunzele, care parcă-mi împleteau prezentul cu amintirile copilăriei mele de la ţară, când curtea era plină cu frunze plouate de nuc. Ş-apoi mai făceau ceva frunzele astea... mă duceau spre capătul străzii. Formau, aşa, un covor galben-portocaliu-maro spre Muzeul Universităţii, care mă aştepta chipeş în pragul porţii cu numărul 12. Şi pentru că 12 înseamnă ceva pentru mine, îmi spun acum că nimic nu este întâmplător.

Obloane în ferestre, dar sufletul deschis

De cele mai multe ori, îmi place să fac lucrurile intuitiv, dar de data asta am simţit că trebuie să am un plan de bătaie. Aşa că l-am făcut. Şi l-am uitat. Am intrat pe poarta cu numărul 12 şi m-am îndreptat spre uşa din lemn, în care era agăţat o punguţă cu papuci de unică folosinţă, „pentru zilele ploioase, ca asta... E bine să păstrăm lucrurile curate, iar când vine un grup de 20 de copii, se murdăreşte”, aşa mi-a explicat doamna care m-a întâmpinat cu zâmbet larg.

Lăsând modernitatea la o parte, m-am întâlnit cu istoria şi cu oamenii ei. Am intrat mai întâi în Muzeul Academic, unde de pe peretele din dreapta îţi face cu ochiul documentul de înfiinţare a Universităţii din Iaşi, semnat de Principele Alexandru Ioan Cuza şi contrasemnat de Ministrul Instrucţiunii, Mihail Kogălniceanu. Mi-au fost arătate steagurile primelor Facultăţi şi deşi în act apar patru, în fapt, doar trei şi-au desfăşurat activitatea la început – Facultatea de Drept, de Filosofie şi de Teologie, Facultatea de Medicină nefuncţionând din lipsă de medici pentru predare.

Apoi am intrat în biroul rectorului, în care se află bustul lui Ion Strat, primul rector al Universităţii, diverse distincţii, precum şi ciocanul şi mistria folosite pe 23 mai 1893, la solemnitatea aşezării pietrei fundamentale a Palatului de la Copou, în prezenţa Principelui moştenitor Ferdinand şi a mai multor oficiali. Pe masa rectorului se află „Cartea de Onoare a Universităţii «Al. I. Cuza» din Iaşi”. „Vă rugăm să nu atingeţi cartea de onoare a Universităţii”, stă însemnat în dreptul acesteia, iar explicaţia însoţitoarei mele, Petronela Podovei, a venit imediat, spunând că „nu este restaurată, încă, şi nu o deschidem de multe ori”, însă mâinile firave ale asistentului de cercetare au deschis-o şi au lăsat să iasă din aceasta mesaje ale oamenilor ce au trecut prin cea mai veche Universitate a Moldovei.

Ieşind din biroul rectorului, în holul Muzeului Academic se află două portrete: Regele Ferdinand I al României şi Regina Maria a României se uită veşnic unul la celălalt, pe peretele de apus al Muzeului, iar în faţa lor, o vitrină cu patru laturi, pe fiecare dintre ele aflându-se brevetele şi decoraţiunile primite la aniversarea de 50, 100, 150 şi 200 de ani de la înfiinţarea Universităţii „Al. I. Cuza”.

 

Mâna omului şi a Lui Dumnezeu

Muzeul Academic reuneşte exponate din domeniul „Ştiinţelor umaniste”, „Ştiinţelor vieţii şi pământului” şi „Ştiinţele exacte”. Ochii fug în toate direcţiile, dar poposesc pe Cetera lui Vasile Conta. Apoi sar imediat la aparate folosite în psihologie, precum Konfliktograf şi Tremometr, ale căror denumiri pornesc de la poveşti ce stârnesc amuzamentul.

„Konfliktograful” era o maşinărie ce crea conflicte... cu tine însuţi. Cum? Ei bine, Petronela Podovei a explicat destul de calm şi de profesionist cum funcţionează: „se aprindeau pe rând beculeţe verzi sau roşii, iar cel testat trebuia să traseze diagonale, după care se aprindeau şi se stingeau rapid. Şi aşa creau un conflict, de unde şi numele aparatului”. „Tremometr” era un aparat ce stabilea cât de tare îi tremură mâinile celui testat. Cu un instrument în forma unui pix, „testatul” trebuia să treacă prin nişte spaţii goale, fără să atingă pereţii acestora.

În camera destinată „Ştiinţelor vieţii şi pământului”, exponatul cu „cele mai multe vizualizări” este un Molar de Mamut, iar în cea destinată „Ştiinţelor exacte”, piesele de rezistenţă sunt piesele primului calculator din România, harduri şi procesoare vechi.

O civilizaţie de 6.000 de ani

„Şi acum am ajuns la partea care îi fascinează cel mai mult pe copii!”, mi-a spus Petronela Podovei, cu zâmbet în colţul gurii. Muzeul Civilizaţiei Cucuteni se află la parterul clădirii şi împleteşte într-o notă foarte modernă, vestigii din istoria civilizaţiei Cucuteni, printre care se află şi un vas descoperit la Bălţaţi, vechi de 6.000 de ani. În camera centrală, privirile vizitatorilor sunt „furate” la propriu. Mai întâi de o reproducere a săpăturilor pe care arheologii le-au făcut de-a lungul explorării, „de la investigaţiile pe teren, până la restaurarea pieselor rezultate din săpături”, şi apoi de reconstituirea unei aşezări a Civilizaţiei Cucuteni.

În stânga, intrăm într-o cameră... de vis. La propriu. Este întunecoasă şi imită cerul plin de stele, iar sub un fundal sonor tribal, se învârte o tăblie pe care sunt aşezate o mulţime de statuete feminine, ce reprezintă simbolul fertilităţii. Vase vechi în vitrine de sticlă, stele „şi pe sus, şi pe jos”, simboluri multe, multe, multe şi viaţă.

În camera din faţă este reprezentată o casă în care trăia o familie din civilizaţia Cucuteni, iar pe perete stă prins un tapet reprezentând vieţile oamenilor de atunci.

Imagini cât o mie de cuvinte!

Larisa LAZĂR

Muzeul Universităţii „Al. I. Cuza”, situat în apropierea Parcului Copou, pe strada Titu Maiorescu, nr. 12, poate fi vizitat în mod gratuit de marţi până vineri în intervalul orar 9.00 – 16.00, iar în weekend între 10.00 şi 15.00. 

Adauga comentariul tau

Nume:

E-mail:

Comentariu:

Security Code
Imagine noua

 

 

 

ULTIMA ORA

 

 

 

 
Preţul studenţiei

 Cu o ofertă universitară bogată şi diversificată, dar şi cu multe alte oportunităţi, Iaşul găzduieşte anual zeci de mii de studenţi veniţi de prin toate părţile ţării, dar mai ales din ju ...

Pledoaria unui avocat pentru artă FOTO

 Aţi intalnit, pe culoarele instanţelor, avocaţi in varstă mergand greoi ori in baston, cărand o servietă veche, tocită, din piele, aţi văzut ce lucire au in priviri? Li s-a strans acolo, in ochi, ...

Un surâs în plină vară, la Mălini FOTO

Drumul Talienilor, de la Regele Carol I la Vitoria Lipan Satele comunei Mălini, Iesle, Paraie, Poiana Mărului şi Văleni-Stanişoara, se intind pe circa treizeci de kilometri de-a lungul şoselei, cunoscu ...

Secretele „Şcolii Moldoveneşti de Cafea”

Aglomeraţie urbană, oameni care sunt intr-un du-te - vino continuu, dar un singur gand: visul la pauză. Cei mai mulţi dintre ei se opresc din tot ceea ce fac şi au un moment de respiro. Se numeşte „ ...

 

Turist în „Oraşul celor 100 de biserici”

Sub sloganul „Inspirat de studenţi”, la inceputul primăverii, Facultatea de Geografie şi Geologie Iaşi a lansat proiectul Interface-Is. Atunci, tinerii ieşeni au gandit 7 trasee tematice promov ...

Delicii culinare după reţete vechi

Transformate după gust şi preferinţă, bucatele gătite in stil romanesc sunt o parte a culturii şi tradiţiilor noastre. Am preluat de la maeştri străini foarte multe preparate, la fel cum şi alţii le- ...

Poveşti terifiante din curtea fostei Chesturi FOTO

Fosta Chestură de Poliţie de pe strada Vasile Alecsandri nr. 6 intră din nou in atenţia autorităţilor locale. Rabilitarea clădirii monument istoric a inceput in mandatul fostului preşedinte al Consiliul ...

Sezonul vacanțelor va sufoca Serviciul de Pașapoarte

An de an, in fiecare vară, Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea şi Evidenţa Paşapoartelor Simple este luat cu asalt atat de către cei care locuiesc in Iasi, cat si de cei care se intorc, in concedi ...

 Copiii „adoptaţi“ în lumea artei FOTO

Zumzetul spectatorilor care aşteaptă nerăbdători ridicarea cortinei, lumina care se stinge incet, primele acorduri ale instrumentelor dau naştere unui val de emoţie care ne invadează inimile şi ne alin ...

Ultimul sticlar al Iaşului FOTO-VIDEO

 Într-un colţ de atelier, inconjurat de zeci de cioburi care mai de care mai colorate şi acompaniat de o flacără imensă, aşa işi desfăşoară activitatea, zilnic, singurul sticlar rămas in I ...