Povestea Mariei Rotaru – femeia pentru care meseria de vatman este cea mai frumoasă din lume!

Puteţi continua să credeţi că femeile reprezintă sexul slab sau că există munci pe care doamnele din viaţa noastră nu le pot practica. Însă, realitatea vă poate infirma această prejudecată ori cel puţin aveţi toate şansele să vă schimbaţi opinia aruncând o simplă privire în cabina tramvaiului cu număr de parc 127. Aici veţi da peste Maria Rotaru sau „Măriuţa”, cum îi spune colega-dispecer din Rond Agronomie. O femeie extrem de prietenoasă şi de amabilă, pentru care meseria de vatman este cea mai frumoasă din lume. Chiar dacă aceasta înseamnă să te trezeşti în fiecare dimineaţă la 3.20, să cari găleţi cu nisip în depou sau chiar să te bagi pe sub boghiurile tramvaielor!

Maria Rotaru nu a condus tramvaie dintotdeauna. „Am fost CTC-istă. O meserie oarecum anostă. În urma unor disponibilizări, am ajuns să lucrez la RATP. Iniţial, am lucrat la tonetă. Stăteam închisă toată ziua. În momentul în care au fost organizate cursuri pentru meseria de vatman, m-am înscris şi eu. Se întâmpla în 1996. Am ajuns vatman în plină toamnă, anotimp în care fenomenul de patinare începe să se manifeste din plin. Vreau să vă spun că tocmai provocările de care m-am izbit încă de la începuturile mele în această meserie m-au făcut să-mi doresc să continui ca vatman. O meserie pe care acum nu aş schimba-o pentru nimic în lume”, spune aceasta.
La RATP, actuala CTP, femeile au avut posibilitatea să lucreze ca vatman încă din anii ʾ60, însă abia după Revoluţie numărul acestora a ajuns să crească, ajungându-se în prezent ca din cinci vatmani unul să fie femeie. „Erau destule vătmăniţe când am terminat eu şcoala de vatmani. Poate şi din acest motiv nu am avut parte de ironii din partea colegilor bărbaţi. Probabil erau familiarizaţi cu noi şi priveau angajarea femeilor ca pe un lucru absolut normal. Nu am simţit niciodată din partea lor că nu aş fi dorită. Dimpotrivă, mă înţeleg bine cu toţi colegii. La urma-urmei, tragem toţi la aceeaşi căruţă”, ne mai spune doamna Maria.
Pleacă la serviciu când alţii se întorc pe partea cealaltă
O zi de lucru, atunci când se află în tura de dimineaţă, începe în jurul orei 3.20. Aceasta întrucât trebuie să pregătească pentru o zi în care se pot întâmpla multe. „Îmi ia cam o oră să mă pregătesc. Este vorba de igiena proprie, de o îmbrăcăminte adecvată, mai trebuie să-mi pregătesc şi un pacheţel... După aia, în depou, verific starea vagonului, dacă acesta este pregătit să iasă la stradă. De la curăţenie, la aspecte de ordin tehnic. Spre exemplu, că tot plouă afară, dacă este echipat cu nisip. Apoi ies pe traseu la ora stabilită de şefii depoului. Programul poate diferi. Poate fi vorba doar de ramforsări (n.r. – rulare doar în intervalul orelor de vârf) sau de curse până  la ora 17.00. Astăzi, de exemplu, am schimb la ora 12.30”, explică aceasta.

Maria conduce vagonul 127, un tramvai oarecum diferit decât restul tramvaielor din depoul de la Gară. Primul lucru care surprinde este anunţul postat chiar în cabina vatmanului: „Nu bruscaţi comenzile vagonului. Lăsaţi cabina curată, la fel cum aţi găsit-o”. O recomandare cel puţin ciudată, atât timp cât majoritatea vatmanilor îşi cunosc atribuţiile de serviciu, însă menită a le reaminti unora dintre ei că înainte de le cere călătorilor să fie civilizaţi, trebuie, la rândul tău, să oferi un exemplu de civilizaţie. „A fost ideea lui Adrian Crengăniş, fostul meu coleg, un băiat deosebit. Îmi pare rău că a plecat”, mai spune Maria Rotaru.

Mitul vatmanilor care tamponează dinadins, o mare prostie!
Ca orice meserie, cea de vatman are dificultăţile ei. Deopotrivă, traficul din oraş şi reponsabilitatea de a duce călătorii, în siguranţă, la destinaţie, sunt cele două elemente la care Maria Rotaru trebuie să fie foarte atentă. „Vreau să vă spun că, din punctul meu de vedere, există participanţi la trafic care fie nu cunosc legislaţia rutieră, fie sunt nesimţiţi. Eu, ca vatman, nu am cum să ocolesc, prin urmare, trebuie să fim extrem de atenţi la maşinile care taie calea vagoanelor sau care rulează pe şina de tramvai. Din păcate, nu întotdeauna ni se dă dreptate, chiar dacă celălalt a greşit”, spune doamna Rotaru. Uşor-uşor, discuţia converge către legenda care circula la un moment dat prin oraş, conform căreia fiecare vatman trebuie să-şi facă „planul” la maşini lovite! „Este cea mai mare prostie. Niciodată, cel puţin de când lucrez eu pe tramvaie, nu am auzit vreun coleg să se laude cu aşa ceva. Şi nici n-am văzut să zgârie bordul tramvaiului, aşa cum se zice: o dungă pentru fiecare maşină tamponată. Sunt lucruri scoase la iveală pentru a denigra. Credeţi că mie îmi convine să pierd bani stând cu vagonul în reparaţii? Vă asigur că aşa gândesc toţi colegii mei”, explică angajata CTP.
„Cel mai important este să fiu utilă oamenilor”
Atingem şi alte subiecte din zona de interes a vatmanilor. Astfel, aflăm că Maria nu are preferinţe în ceea ce priveşte condusul unui anume tip de tramvai, şi nici trasee preferate. „Sunt în stare să conduc orice tip de tramvai, cu toate că sunt tipuri pe care nu am lucrat. Cum ar fi cele dublu-articulate. Nici pe tramvaiul modernizat la Paşcani nu am urcat, au fost doar patru colegi care au făcut aspiranţie pe el. Mi-ar fi plăcut, deşi am înţeles că era ceva mai pretenţios. Cât despre trasee, nu există o rută preferată. Cel mult, sunt zone unde apar probleme din cauza patinării. Copoul, de exemplu, este o porţiune dificilă pentru orice vatman. Oricum, nu am timp să mă gândesc la toate acestea, întrucât, ceea ce este cel mai important este să fiu utilă oamenilor, sub toate aspectele: să-i duc la destinaţie şi să fiu amabilă. Chiar dacă unii urcă prin faţă sau lasă mizerie în vagon, nu ai dreptul să te enervezi”, mărturiseşte interlocutoarea noastră.

Deşi vorbeşte la superlativ despre meseria pe care o practică, Maria Rotaru nu şi-a îndrumat copiii spre profesia de vatman. Fata, absolventă de facultate, este plecată din ţară, iar băiatul lucrează ca electrician la o firmă din oraş.

De ce întârzie tramvaiele în staţii
Maria Rotaru mai crede că reproşurile venite din partea călătorilor apar tocmai datorită faptului că persoanele care le formulează nu ştiu cum se circulă în oraş. „Şi eu am fost apostrofată de unii cetăţeni. Le-aş sugera să vină cu mine în cursă, să vadă cum se circulă prin oraş. Câţi ştiu că în CUG-Nicolina maşinile circulă pe linia de tramvai când logic ar fi fie lăsată liberă calea de rulare a tramvaielor? Sau că sunt intersecţii unde semafoarele sunt doar de decor. La capăt de linie, urmăm doar ordinele dispecerilor, ei sunt cei care stabilesc şi reglează intervalele de urmărire. Uneori ne vizăm foaia şi pornim într-o nouă cursă, n-avem timp să mergem la toaletă sau să luăm un sandviş. Nu ştiu câţi cunosc aceste probleme. Sigur că, din punctul lor de vedere, au dreptate când stau prea mult în staţii, însă există situaţii şi factori care favorizează aceste întârzieri pe care noi, ca vatmani, nu putem nici să le întrezărim şi nici să le rezolvăm. Alţii trebuie să o facă”, spune Maria, cu referire la Poliţia Rutieră şi la Comisia de Circulaţie de pe lângă Primăria Iaşi.

„Cel mai aglomerat este în fiecare zi de la ora şapte până pe la opt fără un sfert, pentru că toţi pornesc simultan către serviciu sau şcoală. După-amiază este mai puţină agitaţie, întrucât se iese la intervale de timp diferite”

Mândria de a fi CTP-ist!
Ne despărţim de doamna Rotaru având sentimentul că transportul public ieşean ar avea mult de câştigat dacă şi alţi angajaţi ai companiei ar gândi şi s-ar comporta la fel precum colega lor. „Să ştiţi că uneori regretăm faptul că nu avem mai multe angajate-vatmani. Uneori, femeile sunt mai corecte şi mai ambiţioase decât bărbaţii care conduc mijloacele de transport”, ne spunea, cu ceva timp în urmă, Adrian Mihai, purtătorul de cuvânt al CTP Iaşi. Oricum, dincolo de faptul că transportul public se derulează pe alte coordonate, fiind de remarcat eforturile depuse pentru îmbunătăţirea condiţiilor de transport, cert este faptul că societatea dispune şi de oameni remarcabili pentru care a fi angajatul „regiei” este o onoare şi nu o obligaţie. TUDOR DAMASCHIN

„Chiar dacă unii urcă prin faţă sau lasă mizerie în vagon, nu ai dreptul să te enervezi” - Maria Rotaru, vatman CTP