Prost crescuţi, din principiu

 

Că aşa vor ei, că aşa le place, că aşa li se pare cool, că doar aşa pot atrage atenţia în lipsa altei oferte intelectuale ce i-ar propulsa mai greu spre zonele unde câteva strâmbături şi niscai figuri le asigură accesul. Aşa aş spune despre cei care, din principiu, sunt prost crescuţi, fiind valabil şi femininul.

Cui îi recunoşti? Simplu! În primul rând sunt aroganţi. Te privesc de sus şi au o atitudine de parcă mereu le-ar intra puf în nas. Nu-ţi răspund la salut sau când o fac, ai impresia că îi încurcă niscai flegmă. Nici la email nu răspund, iar la mobil doar când au chef ori vreun interes propriu. Sunt paralei în lupta prin SMS-uri şi rareori acceptă confruntarea directă fiindcă ştiu ei ce ştiu legat de muşchii lor neantrenaţi. Dacă, Doamne fereşte, îi regăseşti în postura de şefi, aruncă ordine aberante în stânga şi-n dreapta, fără să le pese că au sau nu legătură cu realitatea (de fapt, nici nu ştiu treaba asta), încalcă regulile pe care le stabilesc celor din jur şi bat cu pumnul în masă. Dacă îi ai ca parteneri de afaceri uită să-ţi achite facturile pe motiv că iar a omis contabilul, îşi asumă ideile şi proiectele tale (se cheamă furt, dar ei cred că nu ştii treaba asta) sau ignoră toate sfaturile pe care te-au rugat să le oferi, pe motiv că tot ei ştiu cel mai bine. Sunt snobi şi-i recunoşti după postura corpului, după cum discută aferat la tot felul de întâlniri ori după cum butonează plictisiţi telefoanele mobile. Evită contactul vizual direct şi ori de câte ori sunt nevoiţi să salute, o fac cu mâna altuia, fără vlagă. Ei sunt plictisiţi, ocupaţi, n-au timp de politeţuri!

Din păcate, năravurile celor mari sunt preluate uşor de copii şi acest lucru se vede în atitudinea multor puşti. Ce-i drept, prefer un adolescent dezinhibat unuia timid sau feciorelnic, dar unii confundă isteţimea şi agilitatea în vorbe cu tupeul şi proasta creştere. Ar fi bine dacă în multe şcoli s-ar studia, pe lângă materiile de bază, şi bunele maniere, şi tehnicile de exprimare în public şi multe alte lucruri ce ţin de domeniul dezvoltării personale, atât de la modă acum. Traineri sunt, Slavă Domnului, ar fi de unde să alegem, doar dorinţă de a-i învăţa pe cei tineri să se comporte frumos să avem. Asta ar implica, în primul rând, să ne analizăm pe noi, să ne descoperim defectele şi să le corectăm, apoi să începem să le eliminăm şi la cei alături de care trăim. Copiii şi adolescenţii sunt cei mai expuşi atitudinilor ce te duc cu gândul la proasta creştere fiindcă ei copie tot ce văd. Indiferent că este bun său rău. Şi dacă părinţii sunt şmecheri şi se poartă urât cu toţi cei din jur, ei de ce ar fi altfel că doar alte exemple nu au! Pentru ei, dar şi pentru toţi cei care se cred buricul pământului, am o veste foarte proastă şi este legată de mişcarea roţii care se învârte -- nu este deloc plăcut atunci când te prinde sub ea, aşa că mai bine citiţi un ghid de maniere elegante. Evitaţi să fiţi huiduit taman când vă este lumea mai dragă!

Maura ANGHEL