Tradiţii păgâne în Noaptea Strigoilor

Biserica Ortodoxă îl sărbătoreşte duminică pe Sfântul Apostol Andrei, ocrotitorul României * în calendarul popular, sărbătoarea este denumită Sântandrei, Andrei de iarnă sau Îndrea * este singurul praznic de peste an care a dat denumirea populară unei luni, decembrie fiind cunoscută în popor drept Îndrea sau Undrea * în vechime, în noaptea de 30 noiembrie începea Anul Nou Dacic, iar lupii începeau să vorbească * în tradiţia populară se mai păstrează încă o serie de ritualuri pentru atragerea dragostei şi a bunăstării, dar şi pentru alungarea strigoilor care în această noapte ies din morminte 

Una dintre cele mai îndrăgite sărbători de peste an este cea a Sfântului Andrei, prăznuit în fiecare an pe 30 noiembrie. Andrei este apostolul care i-a creştinat pe români, dar şi patronul lupilor, simbolul dacilor. În vremea lor, pe 30 noiembrie începea Anul Nou Dacic.
Nunta lupilor
Sărbătoarea, cunoscută drept Ziua Lupului sau Gădineţul şchiop, este plină de semnificaţii. Potrivit tradiţiilor vechi, nu trebuie să se lucreze nimic în casă fiindcă oamenii şi animalele au nevoie să fie feriţi de atacul lupilor şi de cel al strigoilor. Singura armă este usturoiul, cu care se ung porţile, ferestrele şi uşile. Practic, figura lupului se afla în centrul sărbătorii şi a practicilor rituale specifice Sântandreiului. „Suntem în perioada Filipilor de iarnă când lumea satului temătoare de atacul lupilor. Era perioada în care animalele se împerecheau, iar oamenii respectau tot felul de practici. De Sfântul Andrei putem vorbi despre o sărbătoare a lupilor, o sărbătoare a strigoilor şi a usturoiului. De teama vârcolacilor se ungeau cu usturoi toate părţile importante ale casei, se dădeau chiar şi pe corp şi se mânca. Dacă veneau strigoii şi te întrebau dacă ai mâncat usturoi, nu trebuia să răspunzi”, a spus Florentina Buzenschi, muzeograf la Muzeul de Etnografie din Piatra Neamţ.
Femeile nu dădeau gunoiul afară, nu măturau casa şi nu se pieptănau ca să nu se înmulţească lupii. Oamenii nu dădeau nimic cu împrumut din casă, iar singura muncă permisă era spălatul cămăşilor din credinţa că astfel se vor opări simbolic gurile lupilor. În unele zone ale ţării se evita şi pronunţarea cuvântului „lup” din teama că acesta va ajunge aproape de om. Aceasta ar fi şi originea zicalei „Vorbeşti de lup şi lupul la uşă”.
Oamenii se fereau să plece la drum în această zi pentru a nu se întâlni cu haitele de animale. Se spune că în această perioadă sunt foarte agresivi. În popor se mai crede că 30 noiembrie este singura noapte în care lupii îşi pot întoarce gâtul, pot vorbi şi pot înţelege graiul omenesc, ceea ce îi face foarte periculoşi. Cei care pot înţelege cuvintele dobitoacelor pot afla taine teribile în noaptea Sfântului Andrei.
Noaptea strigoilor
Ajunul sărbătorii are o semnificaţie specială şi despre noaptea de 29 spre 30 noiembrie se spune că este una a strigoilor şi a farmecelor. Tradiţia spune că acum morţii ies din morminte şi îi atacă pe cei vii, care trebuie să se apere cu ajutorul usturoiului. „În vechime era considerată o noapte înfiorătoare. Ţăranii credeau că strigoii se adună şi se bat între ei sau cu cei vii, pe la răspântii, cu obiecte din gospodăriile oamenilor, de aceea îşi ascundeau topoarele, lopeţile şi alte astfel de unelte. Se credea că cine câştiga bătălia era stăpân peste lume până la anul la această sărbătoare”, a completat Florentina Buzenschi.
Oricât de periculoase li se par unora spiritele care, zice-se, bântuie în această noapte, femeile meştere în ale magiei spun că tocmai mesagerii întunericului pot fi puşi la treabă pentru a dezlega secretele. Există credinţa că în asemenea noapte magică se pot afla autorii unor crime sau furturi ori unde se află persoane ori bunuri dispărute fără urmă sau de unde a pornit o nenorocire abătută asupra unei case.
Pentru ca spiritele rele să nu se cuibărească în case, femeile întorc seara toate oalele şi cănile cu gura în jos. Împotriva vârcolacilor, gospodinele folosesc cununile de usturoi agăţate la intrare şi lasă aprinsă candela de lângă icoane.
Ritualuri de dragoste
Ca orice noapte magică, şi cea a Sfântului Andrei este un prilej bun pentru practicile de dragoste. În aceasta noapte fetele nemăritate trebuie să-şi pună sub pernă 41 de boabe de grâu. Dacă visează că cineva le va fura grâul este semn că îşi vor găsi perechea şi că va urma nunta. Pentru ca legământul să fie trainic, fetele trebuie să ţină post negru şi să-şi pună sub pernă busuioc sfinţit. O altă metodă folosită pentru cunoaşterea viitorului constă în a privi, la miezul nopţii, între două lumânări aprinse, într-un pahar cu apă neîncepută. În centrul paharului este lăsată să cadă o verighetă sfinţită, în care se crede că va apărea chipul ursitului. Unele tinere mai încearcă să îşi vadă viitorul soţ la miez de noapte. Aşezate complet dezbrăcate între două oglinzi, în cameră întunecoasă, cu câte o lumânare în fiecare mână, încearcă să privească în oglinda din faţă pentru a vedea imagini reflectate din oglinda din spate.
În această noapte se practică şi descântecului sării, ca aducător de lucruri bune. Femeile obişnuiau să ia un drob de sare, să-l descânte şi să-l îngroape sub pragul grajdului, de unde era scos în primăvară, de Sfântul Gheorghe. Sarea era amestecată în hrana vitelor pentru a le feri de farmece, boli şi de vrăjile pentru „pierderea laptelui”.
În noaptea Sfântului Andrei sunt practicate şi predicţii meteorologice populare pentru anul următor. De obicei, în podul casei sunt urcate 12 cepe sănătoase, la fel de mari, care sunt lăsate acolo până în seara de Crăciun, când se află rezultatul. Fiecărei cepe îi este atribuit numele unei luni. Cepele care s-au stricat indică luni ploioase sau cu grindină, iar cele care au încolţit –- luni favorabile recoltei. Dacă în noaptea Sfântului Andrei va fi senin şi cald, se crede că iarna nu va fi geroasă. Dacă va fi frig şi ninsoare, atunci iarna va fi grea.
De Sfântul Andrei mai exista obiceiul să se pună în apă o creangă de pom fructifer sau se planteze seminţe de grâu. Dacă acea creangă înflorea sau grâul încolţea şi creştea frumos până la Crăciun, era semn că anul care urmează va fi unul roditor, iar familia va avea parte de belşug. Tot de ziua Sfântului Andrei se binecuvântează apele izvoarelor şi fântânilor să nu sece anul următor.
Maura ANGHEL, Alina FERENŢ

 

Legenda spune că, în vremuri uitate, un preot al lui Zamolxis cutreiera Dacia şi-i ajuta pe cei care aveau nevoie, spunându-le să aibă încredere în Marele Zeu care veghea asupra lor. Curajul şi credinţa lui erau cunoscute nu numai de Zamolxis, ci şi de animale, care îl slujeau. Cel mai mult l-au iubit lupii, care erau singurii fără un conducător, numai foamea ţinându-i în haită. Povestea spune că Zamolxis şi-a preschimbat preotul în Lupul Alb, care era simbolul Daciei. Ori de câte ori dacii erau în primejdie, lupii le veneau în ajutor. Lupul Alb însă era şi judecător, pedepsind laşii şi trădătorii. Legenda spune că acest animal a fost alături de daci la căderea Sarmizegetusei şi că l-ar fi vegheat pe Apostolul Andrei prin pustia Dobrogei spre Peştera care i s-a oferit ca adăpost. De aceea, noaptea Sfântului Andrei este considerată Anul Nou Dacic.

În anul 1995, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât ca ziua de Sfântul Andrei să fie însemnată în calendarul bisericesc cu cruce roşie, iar în 1997 a fost proclamat Ocrotitorul României. Ziua prăznuirii sale a devenit sărbătoare naţională bisericească, în urma hotărârii Sfântului Sinod din 14 noiembrie 2001. Sfântul Andrei va fi ocrotitorul Catedrale Mântuirii Neamului. Moaştele sale au fost aduse şi la Iaşi, în 1996.

Sfântul Andrei s-a născut în Betsaida Galileia, localitate situată pe ţărmul Lacului Ghenizaret, în nordul Ţării Sfinte. A fost fratele lui Simon Petru şi amândoi au fost pescari, la fel ca şi tatăl lor. A fost ucenicul Sfântului Ioan Botezătorul şi primul propovăduitor al Evangheliei la geto-daci. A murit ca martir la Patras, pe o cruce în formă de X (simbolul crucii feroviarilor). Cât timp s-a aflat printre geto-daci a trăit într-o peşteră din Dobrogea, care atrage anual mii de pelerini.