Un proiect care poate schimba faţa Iaşului

Arhitect cu umor şi intelect. Aşa se recomandă Tiberiu Teodor – Stanciu, cel care a conceput Muzeul Tramvaiului, un proiect care dincolo de latura sa expoziţională, vine cu o sumedenie de provocări îndrăzneţe. De exemplu, plasarea acestui mijloc printre simbolurile oraşului, după modelul Wuppertal, Lisabona, Strasbourg sau Atena.

„Noţiunea de Muzeu al Tramvaiului nu cred că apare, ci se dezvoltă de-a lungul istoriei. În momentul de faţă ar fi o necesitate. Necesitate pentru propria noastră identitate. De istoria tramvaiului se leagă istoria oraşului, iar dezvoltarea oraşului a depins şi de traseele de tramvai”, îşi începe arhitectul Tiberiu Teodor – Stanciu pledoaria pentru înfiinţarea, la Iaşi, a unui muzeu al tramvaielor. Mai mult, acesta consideră că atât timp cât în Iaşi au circulat, de-a lungul anilor, peste 50 modele, tramvaiul capătă problematică internaţională, cu implicaţiile pozitive pentru oraş, ajuns a fi vizitat de turişti din ţările de provenienţă ale respectivelor vagoane. Tiberiu Teodor Stanciu face şi o mărturisire. „Nu sunt pasionat de tramvaie. Dar mă pasionează tramvaiul în contextul oraşului, dinamica pe care o introduce acest mijloc de transport întrucât cred că toate funcţiile urbei sunt conectate de tramvai ca un sistem sangvinic ce alimentează, să spunem, oraşul”, spune acesta.

Proiect de diplomă
Proiectul denumit iniţial Muzeul Transportului Public şi devenit apoi al Tramvaiului a fost realizat în perioada 2013-2014, în cadrul unei lucrării de diplomă a studentului, pe atunci, Tiberiu Teodor Stanciu. Prima dilemă a fost legată de amplasamentului muzeului, în cele din urmă fiind ales arealul delimitat de străzile Silvestru, Uzinei şi strada Gării. Motivele sunt multiple. „Toate zonele sunt vizibile de pe acoperişul amfiteatru al muzeului. De altfel, conceptul general al clădirii a fost orientarea unui amfiteatru urban către panorama oraşului. Altfel spus, ne distanţăm de cota străzii şi urcăm pe un o terasă verde, de unde este vizibilă cornişa istorică a oraşului, Palatul Culturii, Mitropolia, putem observa Galata şi Cetăţuia sau, din sens invers, Copoul. Practic putem spune că acest amfiteatru înverzit aduce împreună cele mai importante repere turistice ale Iaşului”, explică arhitectul.
În al doilea rând, în acest areal a funcţionat prima uzină electrică, aici se găsesc sediul RATP şi depoul regiei, Gara (de unde erau transportaţi răniţii, tot cu tramvaiul, spre Spitalul Militar, în timpul celui de-al doilea Război Mondial). Situl oferă şi avantajul vecinătăţii cu centrul oraşului şi, nu în ultimul rând, facilitează perspectiva implementării proiectului, atât timp cât terenul aparţine municipalităţii. „Ar fi vorba de o suprafaţă de 30.000 de metri pătraţi. Dimensiunea este determinată de varietatea şi dimensiunea obiectelor expuse. Ele nu pot fi sacrificate într-un spaţiu anost, trebuie să respire, să fie puse în valoare”, mai spune Tiberiu Teodor Stanciu.

Există şi o a doua variantă de amplasament, undeva în zona Ţesătura. A fost preferat acest areal întrucât aici există un teren viran care nu-şi găseşte o rezolvare urbanistică. „Soluţia proiectului este cu totul diferită pentru Ţesătura. Volumele scufundate se păstrează, nu şi acoperişul înclinat. Este o zonă urbană construită înalt, nu se deschid perspective. Însă, totul se compensează cu un spaţiu verde sub forma unui parc, menit să reducă impactul vizual nefericit către zona industrială. Funcţiunile muzeului rămân aceleaşi, întrucât motivaţia lor nu rezidă în situl ales, ci în nevoile oraşului şi în temele abordate”, spune arhitectul.

Jocul cu spaţiile
Conceptul muzeului a fost dus mai departe, rampa înclinată care duce vizitatorii către acoperişul amfiteatru intersectându-se cu o alta orientată către interiorul clădirii. „Practic, muzeul este gândit pe intersecţia celor două rampe. Ajungem în interior sau sus. Însă, vizita începe de jos. Astfel, în timp ce urcăm spre acoperiş, muzeul se deschide spre noi, începem să-l descoperim cu toate că nu am intrat în el”, explică arhitectul. Parcursul propriu-zis porneşte de la subsol, unde apar diferite exponate. Apoi, vizitatorii sunt invitaţi la o plimbare de 20 de minute cu tramvaiul şi asta chiar în interiorul muzeului. Pe parcursul plimbării, pot fi admirate faţade din vremuri diferite: realizarea tramvaiului Dorogan, tramvaiul care deserveşte Crucea Roşie, trecerea tramvaiului peste Bahlui şi prototipul realizat la Paşcani. „Nu se rezumă doar la atât, plimbarea este animată cu manechine şi sunete pentru a ne face o idee despre atmosfera oraşului din acele vremuri”, mai spune creatorul proiectului.
Clădirea mai are o zonă de expoziţie permanentă dezvoltată de la subsol la ultimul etaj. Arhitectural vorbind, spaţiul interior este unic, vizitatorii având contact vizual cu toate exponatele: diverse tipuri de vagoane care au rulat sau rulează pe străzile din oraş, expoziţii de bilete şi abonamente, expoziţie de publicistică (reviste, cărţi, literatură de specialitate), zonă de expoziţii temporare (artă urbană sau legată de tramvai), evoluţia boghiului de tramvai sau a mobilierului acestuia. De asemenea, există săli de proiecţie cu scurt-metraje destinate tramvaielor sau documentare, dar şi un panou transparent pentru proiecţii vizibile din orice direcţie. „Totul în interior este deschis, am imaginea totală încă de la intrare şi apoi sunt invitat să descopăr întregul muzeu. Sunt mai multe praguri de cunoaştere al obiectului: îl văd din prima, dar sunt invitat să-l vizionez”, explică arhitectul. Nu au fost omise zonele destinate studenţilor, care ar avea aici ocazia organizării unor ateliere de cercetare şi de studiu, dar nici funcţionalităţile tradiţionale, cum ar fi sală de conferinţe. În plus, muzeul dispune de o parcare subterană de 250 de locuri şi de o alta, în exterior, de 100 de locuri, pentru rezidenţi.

Cireaşa de pe tort, însă, ar constitui-o tramvaiul suspendat. Este vorba de o linie care uneşte Piaţa Voievozilor din Alexandru cel Bun cu centrul oraşului, având o staţie supraetajată în interiorul muzeului.

Funcţiuni demne de filmele SF
Proiectul surprinde şi sustenabilitatea sa: panouri electrice care asigură consumul intern, ape colectate în bazine subterane, suprafeţe interactive, iluminare tactilă. De aici rezultă şi costul ridicat al proiectului, Tiberiu Teodor Stanciu recunoscând că nu a ţinut cont de acest aspect. „Raţiunile economice nu sunt neapărat cele pe care le urmărim atunci când realizăm aceste studii. Costurile ar fi, cu siguranţă, ridicate. Dar, rămân într-o sferă de comparaţie cu muzeele din Londra sau Glasgow. Vorbim de zeci de milioane de euro”, spune acesta. Altfel spus, de la ideea născută pe hârtie şi conturată apoi pe machete şi până la realizarea practică a muzeului este cale lungă. „Conceputul prezentat astăzi este doar o etapă. Este un studiu. Am avut la dispoziţie şase luni, termen impropriu pentru o asemenea clădire. Plus că am făcut proiectul de unul singur. Trebuie, bineînţeles, o analiză fundamentată dacă s-ar pune probleme problema construirii muzeului, implicit pe buget”, mai spune Tiberiu Teodor Stanciu.

„Clădirea nu are funcţiuni tipice pentru un muzeu, ci are o latură vie, pronunţată. Am plasat şi un centru de informare turistică, racordat la reţeaua de tramvaie, de aici putând fi realizate forme de turism cu tramvaiul”

Ascuns de ochii lumii
Interesant este faptul că nici conducerea oraşului şi nici cea a regiei locale de transport nu au cunoştinţă despre existenţa acestui proiect. „Nu am avut ocazia să-l prezint nimănui. Poate şi datorită faptului că nu am făcut un scop din asta”, recunoaşte cu francheţe arhitectul ieşean. Afirmaţie surprinzătoare în contextul în care edilii caută propuneri pentru a fi valorificate în cadrul proiectului „Iaşi - Capitală Culturală Europeanî în 2021”. Idei care, iată, sunt mai aproape de noi decât ar crede unii... Tudor DAMASCHIN

În prezent, Tiberiu Teodor Stanciu lucrează ca arhitect stagiar, împreună cu Adriana Gheorghiescu şi Alexandra Berdan, în cadrul unui alt proiect ambiţios, denumit MIOLK”