S-au născut a doua oară după ce au primit în dar un rinichi EXCLUSIV

Doi ieşeni care au trecut printr-un transplant de rinichi în urmă cu mai bine de zece ani povestesc cum au revenit la o viaţă normală datorită celor care le-au donat organul sănătos * deşi, zilnic, există temerea ca organismul să respingă organul primit, aceştia îşi duc viaţa cu mai multă grijă şi responsabilitate pentru a se putea bucura de zile normale, fără dializă sau fără nevoia unui al doilea transplant * Dana a rămas cu regretul de a nu putea avea copii, iar Cătălin a fost nevoit să îşi facă o protezare a şoldului drept, din cauza unor complicaţii survenite * cu toate acestea, sunt optimişti şi încurajează donarea de organe pentru salvarea celor care au nevoie

Viaţa celor care sunt diagnosticaţi cu insuficienţă renală ajunge să se împartă între spital şi casă, pentru efectuarea dializei, între oboseală cronică şi viaţa de zi cu zi, la muncă. Cei norocoşi, care au şansa la o viaţa normală în urma unui transplant, mulţumesc în fiecare zi celor care i-au salvat de la o viaţă petrecută între perfuzii şi paturi de spital. Dana Botezatu a fost al 21-lea pacient transplantat la Spitalul „Dr. C.I. Parhon”, unde a primit un rinichi în urmă cu 14 ani de la sora sa, după ce a făcut şase luni de hemodializă, de două ori pe săptămână, câte cinci ore. Cătălin Budăi a primit acum zece ani un rinichi de la un donator necunoscut, căruia îi va fi mereu recunoscător.

Lupta pentru o viaţă normală
Cătălin a fost diagnosticat cu insuficienţă renală în 2004, iar după doi ani medicii i-au spus că este necesar transplantul. Donator i-a fost un tânăr aflat în moarte cerebrală în urma unui accident, despre care nu a putut să afle mai multe. Părinţii acestuia nu au dorit să se ştie detalii, ci să rămână gestul care i-a adus o şansă la o viaţă normală. „Eram înscris pe listele de aşteptare la Iaşi, dar eram şi la Cluj. Când mi s-a spus de la spital că s-a găsit un rinichi compatibil, am aflat că mai sunt alte două persoane, însă am avut norocul să fiu eu”, spune Cătălin cu o bucurie vădită în ochi. Acesta îşi aminteşte cum, înainte de a avea un rinichi nou, se lupta zi de zi cu o oboseală accentuată şi stare de rău, care începea de dimineaţă şi îl împiedica să lucreze. Fiind inginer, avea nevoie ca mintea să îi fie limpede şi să poată funcţiona la capacitate maximă, lucru care a fost posibil abia după transplant.

Populaţia Moldovei este tot mai bolnavă

În aceeaşi situaţie se află şi Dana Botezatu, care a primit şansa la o viaţă normală datorită surorii sale care i-a donat organul, după ce, la 29 de ani, a fost diagnosticată cu glomerulonefrită cronică, o afecţiune care conduce la insuficienţă renală cronică. „Mergeam de două ori pe săptămână să fac hemodializă, timp de cinci ore, marţea şi joia. Joia era cel mai greu, pentru că terminam la ora două noaptea. Iar să stai cinci ore nemişcat nu este foarte confortabil, deşi condiţiile din spital erau foarte bune, puteai să te uiţi la televizor sau să citeşti. Apoi, am aflat că am nevoie de un rinichi nou”, rememorează femeia, cu un zâmbet liniştit pe faţă.

Bolile de nutriţie fac ravagii în rândul ieşenilor

După şase luni de dializă, a fost necesar transplantul, iar ajutorul a venit chiar de ziua de naştere, după o serie de analize care au demonstrat că surorile sunt compatibile. „De ziua mea, eram pe masa de operaţie. Iniţial, au făcut părinţii mei analize, dar s-a renunţat la idee, având în vedere că erau mai în vârstă, iar sora mea s-a demonstrat că este compatibilă. A acceptat ideea din prima, chiar dacă acest lucru presupunea să nu mai poată avea copii”. Nici ea şi nici sora nu au în momentul de faţă copii, chiar dacă, la un moment dat, şi-ar fi dorit acest lucru şi ar fi împlinit-o. „M-am gândit şi la situaţia în care aş fi reuşit să duc sarcina, dar ar fi apărut complicaţii care nu aş fi vrut să îl afecteze pe copil în viitor”, spune Dana, cu o urmă de regret în glas.

Frica de a nu pierde şansa la normalitate
Medicaţia de după transplant constă în tratament cu imunosupresoare, tratament care poate avea diferite efecte adverse, de la pacient la pacient, fiind nevoiţi sa efectueze controale medicale riguroase periodic. Cu toate acestea, cei doi sunt optimişti şi spun că nu se compară viaţa de dinainte de transplant cu cea de acum, care le-a adus normalitate şi o conduită mult mai responsabilă.

Organismul celor care trec printr-un transplant de rinichi este unul foarte sensibil. De aceea, sunt foarte vulnerabili la infecţii, iar riscul ca organismul să piardă rinichiul sunt foarte mari. De-a lungul timpului, cei doi s-au confruntat cu această teamă din diferite motive. „Este o temere pe care o am, însă încerc să nu mă gândesc la asta. Am auzit că au fost cazuri de persoane cărora organismul le-a respins rinichiul la scurt timp după transplant, persoane care, de altfel, erau responsabile şi îşi luau medicaţia. Dar sunt şi persoane care îl au de peste 20 de ani”, spune optimist Cătălin, amintindu-şi, comparativ, perioadele de dinainte de transplant şi cele de după.

Spre exemplu, la câteva luni după transplant, Dana s-a confruntat cu o răceală care i-ar fi putut respinge rinichiul, iar de atunci şi-a dat seama că trebuie să aibă grijă să nu se îmbolnăvească, chiar şi de o simplă răceală. „Trebuie să fim atenţi să nu ne alegem cu o infecţie urinară sau cu o răceală, iar igiena trebuie să fie una exemplară. De exemplu, din cauza imunosupresoarelor, nu avem voie să combinăm anumite medicamente. Iar dacă răcim, şi temperatura este mare, consultam imediat medicul sub supravegherea căruia ne aflăm”.

Dana şi Cătălin sunt în momentul de faţă membri activi ai Asociaţiei Transplantaţilor din România şi şi-ar dori ca toată lumea să înţeleagă cât de important este ca donarea de organe să fie înţeleasă ca atare, ca o salvare de vieţi. A lor a fost salvată şi sunt recunoscători în fiecare clipă atât donatorilor, cât şi echipei medicale condusă de prof. dr. Adrian Covic, medic primar nefrolog la Spitalul „Dr. CI.I Parhon”, care le-a întins mâna pentru o viaţă sănătoasă. Mădălina OLARIU

* * *
250
Acesta este numărul de persoane din Moldova care se află pe lista de aşteptare a Spitalului „Dr. CI.I Parhon” pentru un nou rinichi

***
„De ziua mea eram pe masa de operaţie. Sora mea a acceptat ideea din prima, chiar dacă acest lucru presupunea să nu mai poată avea copii”- Dana Botezatu