Denumire stiintifica turita mare:

Agrimonia Eupatoria

Denumire populara turita mare:

asprişoară, boitoreană, buruiană de friguri, canipoală, coada racului, cornăţel, dumbravnică, gălbenare de germe, leuşteanul muntelui, lipici, mătcuţă, scai mărunt, sora fragilor, turicioară, turiuţă, turnicioară.

Proprietati terapeutice turita mare:

Toata planta

Intern:

-  stimuleaza contractia vezicii biliare si a cailor biliare si provoaca golirea continutului lui excita secretiile gastrointestinale, antidiareic, lizeaza calculi biliari

-  stimuleaza contractia vezicii biliare

Afectiuni care se trateaza cu turita mare:

boli tratate cu truita mare: anorexie, calculoza biliara, diaree

Atentionari turita mare:

-   truita mare  nu se supradozează, putând provoca eliminări bruşte de calculi, obturarea căilor biliare şi renale şi spasme puternice.

Tratamente naturiste turita mare:

- o linguriţă de truita mare mărunţită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acopera pentru 10 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 2-3 ceaiuri pe zi înaintea meselor principale cu 15 minute.

- 2 linguri de truita mare se fierb la 100 ml apă timp de 5 minute. Se strecoară şi se aplică la afecţiunile oculare, răni, etc.

- 4 linguri de truita mare mărunţită se va pune la 1 litru de vin. Se ţine timp de 8 zile apoi se strecoară. Se poate lua intern câte o lingură de 3 ori pe zi la afecţiunile interne şi extern se tamponează cu o vată.

Mod de preparare turita mare – ceai de turita mare:

Infuzie – ceai de truita mare: o lingurita de planta la 200 ml apa clocotita; se beau 2-3 ceaiuri pe zi, inaintea meselor principale

Turita mare in traditia populara

Planta plămădită în rachiu sau spirt se folosea la tăieturi, pentru oprirea sângelui.

Din tulpini se făcea ceai care se bea în loc de apă, pentru gastrită. Ceaiul din părţi aeriene se lua ca fortifiant cardiac, boli de ficat şi fiere sau în afecţiuni renale.

Ceai îndulcit cu miere pentru gargară în amigdalită.

Ceaiul din frunze uscate se lua în boli de stomac