Patru din cinci adolescenţi români au fost ţinta hărţuirilor în mediul online

 * o treime dintre părinţi limitează accesul copiilor la internet - acesta este concluzia unui studiu realizat recent de Kaspersky Lab * specialiştii atrag atenţia asupra consecinţelor – deviaţii de comportament, autoizolare, scăderea capacităţii de atenţie şi memorare * prima metodă la îndemână părinţilor este asigurarea unui mediu adecvat creşterii sănătoase a copilului, adolescentului, renunţând chiar ei la utilizarea în exces la internetului * specialiştii susţin că„părinţii sunt primii care ar trebui să renunţe la laptopuri, tablete, telefoane, pentru că toţi copiii învaţă în primul rând prin imitaţie”

foto:www.exquis.ro

O treime dintre părinţi limitează timpul petrecut de copii pe internet, pentru a-i proteja de pericole, în condiţiile în care riscurile asociate creşterii copiilor într-o lume digitală le dau părinţilor motive de îngrijorare în legătură cu timpul pe care aceştia îl petrec online. Potrivit unui studiu publicat recent de producătorul rus de soluţîi antivirus Kaspersky Lab, preferinţa pentru interacţiunile pe Internet a tinerei generaţii îi determină pe o treime (33%) dintre părinţi să se îngrijoreze în legătură cu dependenţa de internet.

În opinia specialiştilor, folosirea excesivă a internetului, a produselor virtuale, fie ele chiar adecvate vârstei utilizatorilor, poate duce la modificări ale comportamentului uman şi poate avea consecinţe grave. Primele, în cazul copiilor, sunt oboseală, tulburări de atenţie şi memorare. „Tehnologia este periculoasă că de altfel că orice lucru făcut în exces. Toate riscurile la care sunt expuşi copiii care consumă internet, platforme, smartphonuri şi alte jocuri sunt multiple. Anumite jocuri sunt bune, ele stimulând anumite aptitudini ale copiilor. Mă refer la capacitatea de memorare sau capacitatea de reprezentare mentală, adică să-ţi imaginezi cum faci un lucru, cum să-l asamblezi. Astea fac parte din procesele gândirii de nivel superior, dar prin suprastimulare apare o suprasolicitare. Copilul oboseşte şi dezvoltă tulburări de atenţie, de memorare”, a declarat Mihaela Gherman, psihoterapeut.

Utilizarea noii tehnologii în exces conduce la un comportament de tip autist

O altă consecinţă gravă a utilizării noii tehnologii în exces, în opinia specialiştilor, poate duce la formarea unui comportament de tip autist, la o inadaptare la viaţă reală.

„Felul nostru genetic este gândit, programat pentru a fi stimulat prin mai multe arii. Adică copilul când e mic se ştie că e că un burete, care asimilează toate informaţiile şi este bine pentru dezvoltarea lui să alerge, să se căţere prin copaci, să facă jocuri, exerciţii, să numere să deseneze să picteze. Ori dacă reducem timpul copilului doar la stimularea asta pe tablete pe jocuri, şi pe acelaşi timp de joc, pentru că jocurile astea dezvoltă o structura adictivă, adică dau dependenţă, creierul copilului prin stimulare zilnică, permanentă, ore în şir se va dezvoltă doar acea părticică din creier şi mai puţin celelalte. El va avea o problema de adaptare la viaţă reală, de interacţionare, de comunicare de autocunoaştere a sentimentelor proprii, de a stabili relaţii cu ceilalţi. Dacă ne uităm astăzi în jurul nostru la copii, la dolescenţi, la tineri care au fost supuşi acestor jocuri, vedem foarte uşor că cea mai mare problemă a lor este de a stabili contacte, de a avea relaţii de comunicare, de a-şi exprima sentimentele, de a ieşi, pentru că este mai uşor să comunici prin telefon, decât faţă în faţă. Şi atunci, ei aleg varianta cea mai comodă”, a mai adăugat psihoterapeutul Mihaela Gherman.

Se poate ajunge la incapacitatea de a relaţiona în viaţă reală

Şi dependenţă de anumite reţele de socializare, accesarea lor în exces poate duce la devieri de comportament. În opinia specialiştilor, această dependenţă nu duce neapărat la o scădere a stimei de sine, ci la formarea unui comportament de tip narcisis.

Copiii, adolescenţii devin narcisişti, grandomani, îşi aleg anumite fotografii, în anumite programe de editare, cu selfiuri care arată o componentă narcisistă. „În cele din urmă, în forul interior al copilului, al adolescentului este o tristeţe, pentru că ei îşi dau seama că este o mască, că e o aparenţă şi din acest motiv refuză să stabilească un contact în realitate pentru că ei ştiu că nu sunt aşa cum apar în poze. Atunci ajungem la aceeaşi problema de autoizolare şi aproape o incapacitate de a comunica şi de a relaţiona cu ceilalţi în viaţă reală şi nu pe cea virtuală”, a mai spus psihoterapeutul Mihaela Gherman.

Hărţuirea virtuală, o problemă

În acelaşi timp, pericolul cel mai mare la care se expun tinerii utilizatori de reţele de socializare este fenomenul de cyberbullying, cel de hărţuire virtuală.

Un alt studiu realizat recent de cei de la Bitdefender arată situaţia dramatică de la noi din ţară - patru din cinci adolescenţi cu vârsta sub 18 ani din România spun că au fost ţinta hărţuirilor în mediul online. Principalele arme de atac folosite pe internet pentru a agresa victimele se leagă de: înfăţişare şi felul în care se îmbracă (67%), hobby-urile şi preocupările de zi cu zi (30%), hobby-urile şi preocupările de zi cu zi (30%), rezultatele de la şcoală (12%) orientarea sexuală (8%).

Cele mai populare reţele de socializare unde are loc fenomenul de cyberbullying sunt Facebook, Messenger şi, la mare distanţă, Instagram, iar mijloacele de propagare a fenomenului cel mai des folosite sunt mesajele de ameninţare şi cele negative primite în canalul privat, urmate de comentarii negative la fotografii şi furt de identitate.

Potrivit studiului, 65% dintre tinerii din România admit că au fost direct marcaţi de hărţuirea suferită online şi au observat inclusiv schimbări comportamentale involuntare ce au urmat agresiunii. Tot potrivit studiului realizat de cei de la Bitdefender, două treimi dintre cei hărţuiţi nu au povestit nimănui despre incident, tinerii invocând motive precum teamă, lipsa de încredere că ar putea schimbă ceva sau faptul că nu au crezut că e necesar să implice şi alte persoane, deşi au fost afectaţi în mod direct de agresiune.

„Părinţii ar trebui să renunţe primii la laptopuri, tablete, telefoane...”

La nivel mondial, 44% dintre copii s-au confruntat cu cel puţin o ameninţare online, 12% dintre ei accesând conţinut nepotrivit sau întrând în contact cu programe malware şi viruşi (10%). Aceste motive de îngrijorare i-au determinat pe 33% dintre părinţi să impună restricţii legate de timpul petrecut în mediul virtual, potrivit studiului celor de la Kaspersky Lab.

Specialiştii atrag atenţia că prima măsură pe care trebuie să o ia părinţii este cea care ţine de exemplul personal. „În opinia mea, părinţii sunt primii care ar trebui să renunţe la laptopuri, tablete, telefoane, pentru că ai noştri copii învaţă în primul rând prin imitaţie. Deci, trebuie să recurgem la exemplul personal, aruncând deoparte toată tehnologia şi să ieşim împreună cu copiii afară, la căţărat, la tot felul de plimbări, la mers pe bicicletă, sau chiar plimbări simple. Aşa e cel mai bine să-l atragi pe copil să adopte un stil de viaţă sănătos, un stil de viaţă normal, aşa cum este programat genetic”, a spus Mihaela Gherman, psihoterapeut.

O altă metodă la îndemâna părinţilor este limitarea programului la internet, dar şi verificarea site-urilor vizitate. „Este foarte bine să urmăreşti să vezi ce jocuri accesează copilul, când se joacă sau cât se uită la un clip. Spun asta pentru că sunt copiii care stau câte 6-7 ore pe zi cu un telefon în faţă. Pentru un părinte e foarte comod, pentru că-şi poate face treaba şi nu e deranjat, însă implicaţiile în timp sunt foarte puternice, cu impact negativ în dezvoltarea copilului. Sunt foarte mulţi adolescenţi care stau şi îşi petrec ore în şir privind alţi adolescenţi care prezintă anumite jocuri, şi asta e ceva, că să zic aşa, blând. De aia spun că este forţe important să vezi la ce se uită copilul, la ce programe, prin verificarea istoricului netului. Adică trebuie un control”, a mai adăugat Mihaela Gherman, psihoterapeut.

Ana POP

 

***
„Dacă reducem timpul copilului doar la stimularea asta pe tablete pe jocuri, şi pe acelaşi timp de joc, pentru că jocurile astea dezvoltă o structura adictivă, adică dau dependenţă, creierul copilului prin stimulare zilnică, permanentă, ore în şir se va dezvoltă doar acea părticică din creier şi mai puţin celelalte. El va avea o problema de adaptare la viaţă reală, de interacţionare, de comunicare de autocunoaştere a sentimentelor proprii, de a stabili relaţii cu ceilalţi”

 

***

„Trebuie să recurgem la exemplul personal, aruncând deoparte toată tehnologia şi să ieşim împreună cu copiii afară, la căţărat, la tot felul de plimbări, la mers pe bicicletă, sau chiar plimbări simple. Aşa e cel mai bine să-l atragi pe copil să adopte un stil de viaţă sănătos, un stil de viaţă normal, aşa cum este programat genetic”