Ro/mânia între oi şi elefanţi

Dragă cititorule,
Află că sunt sănătoasă, ceea ce îţi doresc şi ţie!

Împărţim cuvinte şi căutăm sensuri în jumătăţi de măsură ca şi cum am vrea să extragem tot adevărul dintr-o sorbitură. Descoperim în final că nu avem decât bucăţi dintr-o oglindă spartă sistematic, pe care ne încăpăţânăm să le unim ca într-un puzzle, dar ajungem să ne trezim într-o realitate deformată...

 

NE/AM săturat de aroganţă. Altă întrebare!?!

O cheamă Servilia, ca pe una dintre reîncarnările feminine din Adam şi Eva a lui Liviu Rebreanu. În căciula de blană are prinsă o insignă cu #rezist. Flutură nervos un tricolor mic, printre mâna de oameni care s-a adunat din nou în Piaţa Unirii. Face paşi de uriaş ca să astâmpere frigul ce intră în oricine se aşează tihnit lângă statuia lui Cuza. Nici ea nu ştie de câte zile vine să strige. Din spatele ochelarilor îi licăresc ochii de bunicuţă veselă. Spune că nu iese din casă pentru ea, ci pentru cei doi copii: unul care studiază în Iaşi şi altul care e plecat în Capitală, dar şi pentru noi, oameni de toate vârstele care devenim dintr-o dată tot ai ei. Condamnă „prigoana roşie“ împotriva părinţilor care au ieşit în pieţe cu cei mici. A trăit destul în vremuri care au condiţionat-o ce să facă cu mintea şi cu corpul ei şi ştie că aia nu e viaţă, preferă libertatea pieţei. Ăstă e adevărul Serviliei sau al meu, un adevăr prins în trecere prin piaţă...

 

Tătucul Trump şi „Epoca fricii“

 

Alături, în aceeaşi piaţă, sunt câteodată zeci, câteodată sute, iar alte ori zeci de mii de oameni, în funcţie de idealuri, de vreme sau de nivelul de frustrare. În afara pieţei sunt întotdeauna zeci şi sute de mii de suflete. Fiecare cu adevărul şi istoria lui.

 

Tocmai de aceea, cred că acum, mai mult ca oricând, în orice parte ne-am afla, este necesar să ne ridicăm nişte semne de întrebare. Nu panicaţi, ci doar conştienţi că adevărul fiecăruia este subiectiv şi vine din fire narative diferite pe care câteodată le unim, alteori le sfâşiem.

 

Psihologul Mircea Miclea, fost ministru al Educaţiei, a vorbit recent despre manipulare şi nevoia de a chestiona informaţia care ajunge la noi. „Zilele acestea, am văzut o mulţime de oameni care purtau pancarte cu elefanţi. Lucru OK. Dar propunerea mea pentru ei e să mai poarte o pancartă, cu oi! Şi să spună: Nu vrem să fim oi! Pentru că, dacă suntem oi, degeaba ne ferim de elefanţi. Şi asta sunt, din păcate, oamenii, de cele mai multe ori. Sunt nişte oi. Altfel de bună intenţie, cu idealuri corecte, dar, neanalizând în adâncime, riscul de a fi nişte oi, mânate de «ciobani» şi «câini», este enorm de mare. Şi acum e mai mare ca altădată“, spunea Mircea Miclea într-un interviu pentru pressone.ro.

 

Suntem editorii propriei lumi