« Inapoi

„Noi ne-am descotorosit de toţi oamenii care puteau să facă România să meargă înainte”

„Noi ne-am descotorosit de toţi oamenii care puteau să facă România să meargă înainte”#1
Mărime font - +

Interviu cu matematicianul Constantin Corduneanu, profesor emerit al Universităţii de Stat din Texas, Arlington 

Şi-a dedicat viaţa matematicii. A fost student şi profesor în Iaşi apoi, din 1978, a predat în Statele Unite. Astăzi, Constantin Corduneanu are 85 de ani şi încă mai merge, zi de zi, la birou şi în biblioteci. Este profesor emerit al Universităţii de Stat din Texas, Arlington. Scrie cărţi şi călătoreşte. Sufletul său cuprinde Atlanticul. Se întoarce în ţară oricând, cu plăcere, iar peste hotare poartă cu mândrie şi cu demnitate numele de român.

- Totul a început la 26 iulie 1928...
- Atunci m-am născut, la maternitatea din Iaşi. De loc eram din satul Potângeni, comuna Movileni, la vreo 25-30 de kilometri de oraş. Acolo am făcut şcoala primară. Chiar părinţii mei erau învăţători. În 1940, la 12 ani, am intrat elev la Liceul Militar din Iaşi. Cursul inferior l-am făcut în anii 1940-1944, pe Copou. A venit refugiul şi ne-am mutat. Am fost evacuaţi la Câmpulung Muscel, apoi am învăţat în Prahova, la un liceu militar foarte cunoscut la vremea aceea. Era o şcoală de elită, unde a fost şi regele Mihai elev şi care se numea Liceul Militar Mănăstirea Dealu. De acolo am revenit în Iaşi, în 1947, la Universitate. Incluzând anii studenţiei, pot spune că mă aflu în cel de-al 67-lea an de carieră universitară.


- Ce rol a avut matematica, înainte de a ajunge la facultate?
- În şcoala primară, cei mai bătrâni ca mine, părinţii şi unchii, au constatat că aş avea anumite aptitudini pentru matematică şi, atunci, mă stimulau. Am învăţat destul de bine ceea ce trebuia învăţat, ba am mai primit şi nişte cărţi care se chemau „1001 probleme pentru admitere în şcolile secundare”. Care mi-au folosit atunci când am dat admiterea, pentru că intrarea la liceele militare era o probă foarte grea. De pildă, la clasa mea au fost peste 3.000 de candidaţi, pentru 40 de locuri.
Am avut o pregătire matematică bună la liceele militare, pentru că trebuia să mergem la armele tehnice. Însă, seria noastră n-a mai apucat să urmeze academii militare, pentru că atunci Ministerul de Război a trimis părinţiilor o informare, că războiul s-a terminat şi că nu mai au nevoie de atâţia ofiţeri de armată.


- Aţi tânjit vreodată după cariera militară?
- Am rămas un pic militar, toată viaţa. Adică, sarcina este sarcină, nu te joci. Când creşti în libertate, îţi mai vin şi idei năstruşnice, să te apuci de alte lucruri, care nu sunt atât de în linie cu cariera. Nu pot să spun că am tânjit după viaţa militară, dar m-am bucurat că, în timpul şcolilor militare am avut profesori extraordinar de buni.


- Cât de mult v-au influenţat aceştia?
- Cred că lor li se datorează, în primul rând, faptul că am îmbrăţişat pentru viaţă cariera matematică. Aici, la Iaşi, cel pe care l-am avut pentru o perioadă îndelungată profesor a fost Constantin Menciu, care fusese asistent la universitate, la catedra de Mecanică a profesorului Sanielevici. Mai târziu, profesorul a fost şi asistent al faimosului matematician român Dumitru Pompei.
Nicolae Donciu Bârlădean, care a fost profesorul meu la Mănăstirea Dealu era şi el, foarte priceput. Chiar în ultima clasă de liceu făcea şi lucruri care se predau numai la facultate. La Liceul Militar din Prahova, profesorii intrau pe bază de concurs. Cine are lucrări, ce-a făcut până atunci, aşa cum se procedează şi astăzi la universitate. Mulţi dintre ei şi-au încheiat cariera în instituţii de învăţământ superior. Aşa că, de la început, am nimerit în medii universitare, deşi eram la liceu.


- Cum a fost admitere, la Facultatea de Matematică?
- Existau pe atunci trei profesori titulari. Aceia erau profesorii Octav Mayer, Ilie Popa şi Mendel Haimovici. Şi, ei au venit în sală, s-au aşezat în prima bancă, iar noi ieşeam în grup la tabelă, câte patru, cinci. A fost o examinare destul de formală, pentru că nu eram nici atunci mulţi candidaţi, vreo 20, 30. Ne-au examinat cam o oră din materia de liceu care, pentru mine era foarte bine cunoscută şi asimilată. Astfel, de la început, s-a creat un fel de atmosferă amicală.


- Aţi terminat mai repede facultatea.
- La liceul de la Mănăstirea Dealu aveam o bibliotecă în multe limbi, care era o adevărată bogăţie. Acolo am găsit cărţile de matematică – manuale la Universitatea din Cluj. Întrucât eram oarecum avansat faţă de nivelul care se cerea la liceu, puteam să citesc mai departe. Aşa că, toată matematica din anul I o ştiam şi am făcut doi ani într-unul. Apoi, în 1950 am terminat frecvenţa, examenul de stat l-am dat la prima sesiune din 1951. Eram deja asistent. Atunci se putea, pentru că era mare nevoie de personal.


- Aţi fost un student bun, iar în carieră aţi parcurs toate gradele posibile. Cât de greu v-a fost, având în vedere că vă aflaţi pe o listă neagră?
- La început, încă nu se aşezaseră treburile acestea socialiste, aşa cum nu trebuiau să se aşeze. Însă, după congresul la care Stalin a declarat că acum a venit momentul să lichidăm capitalismul, imperialismul... Eu învăţam pentru examenul de stat şi ştiam că va fi dificil pentru mine. Profesorul Teodosia, şeful cabinetului de marxism-leninism îmi dădea broşurile – uite, mai citeşte şi asta de Niculescu Mizil, mai citeşte şi asta de Stalin, că pe tine te va examina la sânge, pentru că tu eşti din clasă exploatatoare! Asta, pentru că părinţii mei au avut 23 de hectare de pământ, unele moştenite, altele cumpărate.
În sfârşit, am trecut, dar despre cineva care m-a examinat se spunea că era activist la Comitetul Central. Mi-a dat nota 8, deşi cred că am ştiut mai mult. N-am regretat niciodată, dat fiind faptul că în America am fost profesor, am ieşit la pensie şi nimeni niciodată nici măcar n-a văzut diploma mea de licenţă. Eu o am acolo, pot să le-o arăt oricând. Dar ei au văzut dosarul cu lucrări şi asta i-a interesat, plus ceea ce-au spus alţii despre mine. Aici, în România, s-a dat o atenţie exagerată, cu Uniunea Europeană, unor criterii care, acolo la noi, nu au nicio valoare.


- Cum au fost ultimii ani în ţară, înainte de a vă strămuta?
- În anul academic 1973-1974, eu am fost pentru a doua oară profesor vizitator în Statele Unite, la universitatea statului Rhode Island. Au fost ani în care vedeam, pe zi ce trece, cum viaţa noastră devine din ce în ce mai restrictivă. Aveam ce să mănânc, aveam cu ce să mă îmbrac, mai călătoream şi în străinătate, dar pentru cariera noastră era tragic. Aceste cuvinte le-am spus în sala Filarmonicii din Iaşi, în toamna lui 1978, când era şi Ceauşescu de faţă. I-am spus că suntem izolaţi, că nu putem să trăim aşa, nu putem să ne dezvoltăm în mod normal, dacă nu lărgim legăturile tradiţionale, în special cele pe care le-am avut cu estul Europei. El a spus, da, dar trebuie să studiem bine această problemă. Ei, s-a studiat aşa de bine, că tot trebuia să treci prin securitate, prin toate forurile, ca să poţi să obţii paşaportul.
Apoi, se mai adăugau şi alte fapte. De pildă, tocmai se elaborase o nouă lege a pensiei şi, cum şi eu şi soţia eram profesori de matematică, am făcut o socoteală şi am constatat că pensiile se reduceau în asemenea măsură, încât dispărea partea ei de pensie şi rămâneam doar cu ce aveam eu. Atunci am zis că se va mai face o lege până ieşim noi la pensie şi rămânem oameni pe drumuri, după ce am muncit o viaţa întreagă.


- S-a schimbat viaţa dumneavoastră în State?
- S-a schimbat în raportul acesta, al relaţiilor cu lumea exterioară, dar în cadrul universităţii este acelaşi lucru. Vorbesc englezeşte. Însă, aceleaşi teoreme, aceleaşi idei le frământăm şi, din punctul acesta de vedere, n-am avut nevoie de nicio perioadă de acomodare. Am intrat direct în miezul lucrurilor şi am putut să fac o treabă bună. Acum, eu am ieşit la pensie formal dar, de fapt, lucrez chiar şi mai mult decât înainte, când aveam şi 10-12 ore pe săptămână.


- Aţi putut face matematică în liberate...
- Da, revista „Libertas Mathematica” la care vă referiţi, am început-o în 1981. Am lucrat cu studenţii mei, am şi tipărit-o un număr de ani. Pe urmă, am transferat-o la Iaşi, şi vreo zece volume le-am tipărit aici. Am ajuns la 31 de volume, în care sunt lucrări ale matematicienilor români din exil, dar nu numai. În perioada în care mai era regim comunist în România, nimeni dintre matematicienii români nu mi-a trimis o lucrare pe care s-o public acolo. Eu am înţeles.


- Regretaţi că n-aţi putut rămâne în ţară?
- Noi, matematicienii, suntem două categorii distincte. Sunt unii care spun aşa: am stat în ţară, am îndurat şi persecuţii şi frig şi închisoare unii, nu mai vreau să ştiu de ţara aceea! Şi, suntem ceilalţi care avem, probabil, şi sentimente nostalgice, care vrem să vedem ce-a rămas, după ce am plecat noi. Şi eu cred că am trecut Atlanticul şi într-o parte şi în alta de 50, 60 de ori, ca să văd ce mai este aici. Ce fac fraţii, rudele, foştii studenţi. Citesc în fiecare zi presa online din Iaşi. Am aşa o plăcere să mă conectez cu viaţa mea de altădată! De acasă. Am două case, două patrii. Eu sunt cetăţean şi român şi american. (a consemnat Anda Pintilie)


***
Trenul de la Iaşi la Bucureşti face şapte ore. Asta, în timp ce atunci când aveam automotoarele Malaxa, se făceau cinci ore şi 20 de minute... Malaxa a plecat şi el din ţară, Nixon l-a făcut cavaler al industriei. Dar, înainte a făcut aici, în premieră europeană, turnarea ţevilor prin extrudare. În 1930 şi ceva! Noi ne-am descotorosit de toţi oamenii care puteau să facă România să meargă înainte, ca să-i înlocuim cu nişte oameni care nu aveau habar decât cum să pună mâna pe putere. După aceea, potopul!


***
Am fost întrebat... ce-ai realizat c-ai plecat? Şi-am spus că am realizat faptul că sunt în viaţă, că pot călători şi pot lucra. Dacă eram aici, fiind dintr-o familie cu multe cazuri de cancer, probabil că nu mai existam, aşa cum nu mai există fratele meu, mai mic decât mine. Eu sunt supravieţuitor de cancer!


***
America este o ţară în care ţi se oferă condiţii ca să te ridici. Numai dacă nu eşti un om suficient de determinat şi suficient de talentat poţi să rămâi pe dinafară.

Data publicarii: 26/09/2013
Adauga comentariul tau
Nume:
E-mail:
Comentariu:
Security Code Imagine noua

Comentarii

barbascu florea

Oct 02, 2013

stimata anda pintilie, am citit cu placere interviul dv. luat domnului profesor universitar constantin corduneanu din texas, arlington.ma bucur pentru realizarile domniei sale, dar regret ca nu mai este la iasi. de ce ? am un studiu de geometrie , mai precis problema < trisectiunea unghiului(trice)>, cu care am ajuns la niste rezultate.trecusem in cl.vii-a, in vara lui ’58 cand un unchi mi-a dat aceasta problema imposibila.ulterior, am aflat si de < quadratura cercului>,, s.a., tot imposibile.dar lucrul la planseta de proiectare, pescuitul si sahul , m-au tinut in compania ,,doamnei trice,,multa vreme. in zilele premergatoare accidentului de la cernobal, m-am intalnit cu unghiul epsilon. acesta mi-a ,,spus,, ca apartine unei perechi de unghiuri, etc.,etc.anul trecut am expediat unor universitati europene unele dintre desenele mele.bucuros am fost cand barcelona, liege,paris, etc. mi-au multumit.udine chiar mi-a cerut acceptul de a le publica in revista lor.nu insa mi-a fost la fel, cand nimeni din romanime , nu mi-a confirmat nici primirea plicului! firesc , se naste intrebarea : pot sa-l abordez pe ilustrul dv.intervievat? daca da, cum , in ce mod ? pensionarul de la cug va multumeste. ing. barbascu florea

Alte titluri din evenimentul > INTERVIU

Ultima ora

CELE MAI CITITE STIRI

Cine este Alina-Ștefania Gorghiu

Cine este Alina-Ștefania Gorghiu

Alina-Ștefania Gorghiu născută pe 16 septembrie 1978 la Tecuci , Gorghiu a devenit(...)
Conexiunile dintre Dan Voiculescu, Mugur Isărescu și BANII lui Ceaușescu

Conexiunile dintre Dan Voiculescu, Mugur Isărescu și BANII lui Ceaușescu

În nou episod al serialului dedicat BANILOR LUI NICOLAE CEAUȘESCU, jurnalistul(...)
Veste uriaşă pentru fanii serialului turcesc: SULEYMAN MAGNIFICUL revine din ianuarie

Veste uriaşă pentru fanii serialului turcesc: SULEYMAN MAGNIFICUL revine din ianuarie

SULEYMAN MAGNIFICUL. Nu s-a terminat bine și revine. Serialul Suleyman va fi reluat,(...)

 

 

editia online din 20.12.2014 - 18:29

Copyright © SC Ziarul Evenimentul SRL Iasi. In varianta tiparita, cotidianul Evenimentul are o arie de distributie care cuprinde 6 judete: Iasi, Bacau, Botosani, Neamt, Suceava si Vaslui

Tel - 0232246000 | Fax - 0232246002
Orange - 0752266266
E-mail - contact@evenimentul.ro

Link exchange