„Să-i lăsăm pe alţii să vorbească despre nerealizările mele”

Interviu cu Cosmin Coman, director executiv al Direcţiei Dezvoltare şi Proiecte Europene din cadrul Primăriei Municipiului Iaşi

Doctor în economie, Cosmin Coman coordonează zilnic activitatea direcţiei din cadrul Primăriei Municipiului Iaşi care gestionează proiecte cu finanţare europeană. A făcut parte din colectivul care a întocmit prima Strategie de Dezvoltare Durabilă pentru Municipiul Iaşi „Orizont 2020” şi primul Plan Integrat de Dezvoltare pentru Polul de Creştere Iaşi, documente care au stat la baza alocării financiare prin Programele Operaţionale şi pe baza cărora s-au depus proiecte de investiţii în valoare de peste 200 milioane de euro. În prezent, coordonează implementarea a 14 proiecte, în valoare de 144 milioane euro, al căror Beneficiar este Municipiul Iaşi. Este divorţat şi tată a două fete.

- Aţi fost angajat la SC Zimbru, având atribuţii legate de menţinerea portofoliului de clienţi. Apoi, la SC Iasiconf, departamentul export-import. În 2006, vă regăsim în postura de responsabil cu implementarea Proiectului „Strategii de Dezvoltare în Municipiul Iaşi”. Cum aţi explica acest salt?
- La Zimbru a fost o perioadă frumoasă. Se punea pe picioare Departamentul de Marketing, a fost primul meu loc de muncă. Dându-mi seama că deplasările cu maşinile în judeţele patriei, pentru a convinge clienţii că berea Zimbru este cea mai bună, nu reprezintă tocmai ce-mi doresc eu de la viaţă, m-am mutat la Iasiconf, unde am primit atribuţii legate de import-export. Numai că Iasiconf avea o mare problemă: lucra în lohn. Făceam vama materialelor aduse de clienţii noştri din străinătate, le prelucram, după care le exportam înapoi. Am stat şi acolo cred că nouă luni, după care m-am mutat la RAJAC, unde îl cunoşteam pe actualul primar, respectiv directorul de atunci al regiei, de la partid, că... aşa era situaţia! Am colaborat foarte bine. În momentul în care a trecut viceprimar, apoi primar interimar şi ulterior primar ales, m-a chemat să lucrăm în continuare, existând, ca să spun aşa, o compatibilitate între noi.
- Vă mai amintiţi care a fost primul proiect implementat?
- A fost un proiect în parteneriat cu Republica Moldova, Cahul, Bălţi... Era pe partea socială, trebuie să facem o strategie pentru recuperarea persoanelor de 18 ani care pleacă din casele de copii. Nu mai ştiu cum se chema...

„Mă laud doar fetelor mele”

- Vă simţiţi apropiat de un anume proiect? În sensul că treceţi pe stradă şi vă spuneţi uite, lucrurile astea mi se datorează şi mie?
- Mă simt apropiat de toate. Dar să ştiţi că mă laud doar fetelor mele. Am una de 8 ani şi alta de 12 ani. Lor le spun ce fac la serviciu. Când mergem prin Nicolina, unde şi stăm, le spun că proiectul Axa Sud a fost coordonat de mine. Atunci ele mă întreabă: „Şi ce-o să faci aici, tată”? Iar eu le răspund că facem trotuarele, că ne vom putea plimba cu bicicletele pe pista specială... La fel şi cu pasajul de la Fundaţie. De felul meu, nu sunt un tip lăudăros, dar în faţa copiilor mei, da, chiar mă laud...

Mi-a părut foarte rău când am pierdut finanţarea Autogării doar din cauza unei săptămâni. Am avut probleme cu un sechestru pus de ANAF acolo, pe care noi l-am contestat. Aveam deadline-ul de prezentare al proiectului pe 15 februarie, iar noi am câştigat procesul pe 22 februarie, demonstrând că terenul este al Primăriei, iar sechestrul a fost pus prost, că nu era bunul RATP. Sunt patru metri cubi de hârtii care aşteaptă de-acum perioada 2014-2020!

- Într-o perioadă se vorbea că Primăria Iaşi face o investiţie cu fonduri europene nu neapărat pentru că i-ar trebui respectivul obiectiv, ci datorită faptului că pentru acel lucru dă bani Bruxelles-ul...
- Este un mixt. Dacă ne aducem aminte, în 2007 a fost aprobată strategia Orizont 2020. Dacă ne ducem la proiectele pe care ni le-am propus încă de atunci să le facem, vedem că tot ceea ce realizăm în prezent este gândit din 2007. Ceea ce înseamnă că la prima parte a întrebării v-am răspuns. Fără îndoială că, din multitudinea de proiecte pe care ni le-am dorit, nu am găsit finanţare europeană decât pentru o parte, pentru că axele de finanţare sunt foarte clare. Europenii nu spun „ia bani de la mine şi fă ce vrei tu”. Nu. Ei identifică, împreună cu autorităţile, nevoile unei structuri administrative, după care spun, cum a fost în perioada 2007-2013, că dau banii pe polii de creştere. Pe o astfel de linie finanţare nu se poate construi, să spunem, un stadion. Dar dacă primăria ar fi dorit să reabiliteze străzi, atunci da, investiţia era finanţată pe polii de creştere. Şi asta am făcut. La fel şi căminul de bătrâni din Copou. Aşa că reproşurile unora, că vezi-bine, Primăria face proiecte europene doar de dragul de a le face, nu sunt tocmai întemeiate.

„Agrementul pe Bahlui nu va mai fi finanţat de la UE”

- Acum pe ce mai dau banii europenii?
- Încă nu ştim. Pentru perioada 2007-2013, banii se pot cheltui până în 2015. Suntem la final, nu mai există fonduri disponibile pentru a fi finanţat ceva decât dacă rămân economii. Vă dau exemplul celor cinci şcoli pe care le finanţăm din economiile de pe proiectele Polului de Creştere. Noi am fi vrut să reabilităm drumuri judeţene, dar UE a spus nu. Acum se pregăteşte perioada 2014-2020. Ceea ce înseamnă că România a semnat acordul de parteneriat cu Comisia Europeană, care stabileşte liniile mari, axele mari de finanţare. Vă dau un exemplu: UE spune că României îi trebuie competitivitate. Adică să-şi crească capacitatea administrativă, să-şi cumpere, să se doteze pe anumite domenii. Altceva, ce-i mai trebuie? Eficienţă energetică, pentru că UE a stabilit celebrul „20-20-20” până la finele anului 2020! Ulterior, axele mari îşi regăsesc aplicabilitatea în ceea ce înseamnă programe operaţionale speciale. Programul Operaţional Regional de acum se va numit tot aşa şi în perioada următoare. Şi va spune că, pentru regiuni, pentru autorităţile locale, vor fi finanţabile următoarele domenii, dar fără a menţiona expres şi ce anume. Vă dau un exemplu: reabilitarea clădirilor de patrimoniu. Concret, Palatul Braunstein, pe care tocmai l-am câştigat în instanţă. Însă, nu avem în acest moment un Ghid al Solicitantului, care să ne spună că, pentru Palatul Braunstein, se finanţează şi structura de rezistenţă, şi faţada, şi studiul istoric, care ne permite să vedem cum arăta clădirea. Acum, este perioada în care ministerele definitivează Ghidul Solicitantului. Pe POR există doar o schiţă de vreo 120 de pagini, însă nu există un Ghid al Solicitantului. Ştim că se va finanţa, aşa cum spuneam, eficienţa energetică. Clădiri publice, de patrimoniu, şcoli, creşe, grădiniţe... Apoi există posibilitatea achiziţiei de mijloace de transport ecologice: tramvaie şi autobuze electrice, pentru că reţea de troleibuze nu mai avem. S-ar putea construi complexe sportive, stadioane şi săli de sport. Nu în ultimul rând, vor fi alocate fonduri pentru reabilitarea parcurilor şi pentru reabilitarea creşelor şi a grădiniţelor.

„Pe malurile Bahluiului avem proiectate pasaje în lungul râului. În Pd. Roş, va fi unul dinspre Podul de Piatră spre Iulius Mall. Şi altul pe celălalt sens, dinspre facultăţi spre Podul de Piatră”

- Ce se mai aude cu agrementul pe Bahlui?
- Nu va mai fi finanţat în perioada următoare de la UE. Doar pe fonduri de la bugetul local.

„Există o compatibilitate cu primarul Nichita”

- Ce şantiere se închid în următoarea perioadă?
- Toate. E obligatoriu. Axa Sud, Ciricul, Creşterea Accesibilităţii se termină acum, restul în 2015.
- Cât de greu sau cât de uşor se lucrează cu primarul Nichita?
- Pentru mine e uşor, pentru că lucrez cu el de 16 ani. Vă repet, el m-a adus, nu i-am cerut eu un job. Între noi există o compatibilitate, suntem pe aceeaşi lungime de undă, deci din punctul meu de vedere nu-i greu de lucrat. Dacă întrebaţi alte persoane, poate vă vor spune altceva... Îmi place că atât timp cât am adus argumente în favoarea unei idei proprii nu a spus niciodată nu.
- Şase luni de adaptare la Primărie şi au trecut zeci de ani. La Ministerul de Finanţe de ce nu s-a întâmplat acelaşi lucru?
- La Minister nu a fost o perioadă propice profesional. Cel mult o experienţă de viaţă.
- Dar de ce aţi acceptat postul de secretar de stat?
- Într-o discuţie cu dl primar, am spus că poate-i momentul să fac un pas înainte. Nu era un domeniu necunoscut, sunt doctor în economie. La momentul respectiv, m-am simţit marginalizat. Era ministrul Pogea. Trei secretari de stat de la PDL, eu de la PSD. Când se ţineau şedinţele, luni dimineaţă la ora 8, eram toţi acolo. Când se terminau, ministrul se retrăgea cu ceilalţi trei. După 9 luni, am simţit deja că era prea mult. Nu am mai simţit că pot progresa profesional.
- Ce-aţi trece la capitolul nerealizări? Fie ele profesionale sau personale...
- Am avut o discuţie cu maestrul Eugen Doga. La un moment dat i-am spus că eu nu mă consider a fi omul rău în discuţia cu alţii sau la felul cum pun probleme. Mi-a spus aşa: „Lăsaţi-i pe alţii să vă vorbească de rău, că atât de bine se pricep unii”. Aşa că vă răspund în aceeaşi notă: să-i lăsăm pe alţii să vorbească despre nerealizările mele.

a consemnat Tudor DAMASCHIN