„Viitorul va aparţine medicinei personalizate”

Academicianul Ioan Pop de Popa a pus bazele şcolii moderne de chirurgie cardiovasculară din România, contribuind la înfiinţarea celor şapte centre de chirurgie cardiovasculară din ţară. La 87 de ani, Ioan Pop de Popa îşi păstrează prestanţa, fiind una dintre cele mai apreciate personalităţi din lumea medicală românească şi internaţională. Domnia sa a avut amabilitatea să ne acorde un interviu în exclusivitate despre începuturile şi evoluţia chirurgiei cardiace din România. 

- Sunteţi considerat un deschizător de drumuri în chirurgia cardiovasculară în România. Privind în urmă, cât de anevoios a fost acest parcurs?
- Sunt decan de vârstă în chirurgia cardiovasculară, această specialitate splendidă, dar foarte dificilă, pentru că se lucrează pe organul simbolic al vieţii - inima. Povestea înfiinţării chirurgiei cardiovasculare în România este lungă şi am scris o pagină importantă în istoria acesteia. După ce am intrat la Facultatea de Medicină la Cluj, pe care am absolvit-o în anul 1952 ca şef de promoţie, am rămas cadru de didactic la Institutul de Medicină din Cluj. În anul 1954, am început să lucrez la Clinica de Chirurgie I şi Urgenţă de la Cluj, iar în anul 1962 am fost transferat la Clinica de Chirurgie din Institutul de Medicină şi Farmacie din Târgu-Mureş. Aici am înfiinţat prima Clinică de Chirurgie Cardiovasculară ca personalitate juridică din ţară, pentru că la Bucureşti chirurgia cardiacă era amestecată cu chirurgia generală. În România lucrurile mergeau destul de greu cu chirurgia cardiacă, iar în anul 1970 guvernul american mi-a oferit o bursă de un an, având posibilitatea să iau contact cu cele mai mari personalităţi ale lumii în acest domeniu. Am fost la Centrul The Methodist Hospital, unde l-am întâlnit pe prof. dr. Michael De Bakey şi la Saint Luks Children Hospital, unde l-am întâlnit pe prof. dr. Denton Cooley în Houston, o adevărată perlă de om şi un monstru sacru privind tehnica pe care o avea în operaţiile pe inimă. Am lucrat şi cu prof. dr. Alberth Starr, de la Saint Vincens Hospital Portland (Oregon), inventatorul valvelor cardiace, cu care am avut relaţii foarte bune.

„Am fost chemat la Bucureşti chiar de Nicolae Ceauşescu şi forţat ca în cinci zile să mă mut în Capitală”

- Se spune că, odată întors ţară, rezultatele obţinute au atras atenţia regimului Ceauşescu şi aţi fost constrâns să veniţi în Capitală…
- În America m-am perfecţionat şi, venind acasă am, aplicat o parte din lucrurile văzute acolo. La Bucureşti s-a auzit de rezultatele bune înregistrate în clinica din Mureş şi am fost chemat la Bucureşti, chiar de Nicolae Ceauşescu şi forţat ca în cinci zile să mă mut în Capitală. La început am spus că nu părăsesc clinica din Târgu Mureş, însă, după şase luni, am fost chemat iarăşi la Bucureşti, unde mi s-a atras atenţia că sunt şi sancţiuni pentru oamenii nedisciplinaţi. Atunci am rămas în capitală şi am cerut un singur lucru: mână liberă, ca să pot să aplic tot ce am văzut şi învăţat în America. Odată ajuns la Bucureşti m-am pus pe treabă şi am desfiinţat grupurile de interese şi bisericuţele din aşa-zisa medicină tradiţională românească şi am schimbat legi după cum am avut permisiunea. După acest pas, am reunit mai mulţi chirurgi într-o clădire nouă şi astfel s-a înfiinţat Centrul Naţional de Boli Cardiovasculare Fundeni, cu 780 de paturi, 10 săli de operaţii, 35 de paturi la reanimare, 4 săli de cateterism cardiac, punând la un loc, în aceeaşi clădire, cardiologia, chirurgia cardiacă şi hematologia, care fuseseră anterior dispersate prin Bucureşti.

 

 

- Se poate spune că aţi semnat actul de naştere al specialităţii de chirurgie vasculară în România...
- A fost o măsură care se impunea şi, privind în urmă, spun că s-a meritat efortul. Am înfiinţat specialitatea de chirurgie vasculară care nu figurase în nomenclatorul Ministerului Sănătăţii la acea dată şi, practic, noi operam ilegal. Am scos chirurgia cardiovasculară din chirurgia generală, stabilind-o ca specialitate distinctă.

„Când am fost eu la specializare în SUA, eram la ani lumină distanţă faţă de clinicile occidentale”

- Care erau diferenţele în acei ani între clinicile din străinătate şi cele din ţara noastră?
- Când am fost eu la specializare în SUA eram la ani lumină distanţă faţă de clinicile occidentale. În ţară erau dificultăţi materiale majore, iar majoritatea profesorilor era autodidacţi. Nu a fost unul afară să vadă ce se mai operează şi care sunt noutăţile medicale. În România, în anii ’60, mortalitatea în cazul intervenţiilor pe cord era între 52% şi 62%, lucru care se ştia şi în străinătate şi era un punct negru în practica din ţara noastră. Cât am avut bursa în America, în discuţiile pe care le-am avut cu profesorii americani, i-am întrebat ce ar face dacă ar fi trebuit să lucreze într-o clinică subfinanţată unde sunt pacienţi foarte mulţi care trebuie operaţi şi mi s-a răspuns: „Căutaţi să monitorizaţi zonele fierbinţi din ţară şi acolo să dezvoltaţi cercetarea ştiinţifică, inventica şi, practic, introducerea de metode adaptate după posibilităţile voastre”. Lucru pe care l-am şi făcut, la întoarcerea din SUA. Am realizat 31 de invenţii, care au salvat mii de bolnavi, economisind milioane de dolari.

„Am muncit enorm la toate cele 31 de invenţii şi fiecare ascunde o poveste”

- Care este povestea din spatele acestor invenţii medicale recunoscute la nivel internaţional?
- Am muncit enorm la toate cele 31 de invenţii şi fiecare dintre ele ascunde o poveste. Dintre ele, aş reaminti de valva de porc mistreţ, care a fost realizată la o vânătoare organizată la Sovata. Pe o zăpadă de un metru, când noi ne deplasam cu greutate, iar mistreţul fugea la deal prin zăpadă ca o locomotivă, atunci m-am întrebat ce fel de inimă o fi având porcul mistreţ, de poate să reziste la un astfel de efort. Dintre cei împuşcaţi, le-am scos inimile şi le-am studiat. Am lucrat cinci ani la acest proiect şi la sfârşit mi-am zis că nu or fi alţii mai deştepţi ca noi şi m-am decis să facem şi noi valvele respective, de la porc mistreţ. După multă muncă le-am realizat şi am implant 860 de valve la pacienţi. Înainte de a breveta eu aceste invenţii, se operau numai câţiva bolnavi pe an, fiindcă intervenţiile erau foarte scumpe. Aceste valve erau cumpărate din America şi Anglia cu 2.500 de dolari bucata. A doua invenţie importantă a fost realizarea primelor artere artificiale tip „Pop de Popa - Dodu”, fiind implantată la peste 4.000 de bolnavi. Până să inventez această arteră realizată din material textil, eram nevoiţi să cumpăram cu 100 de dolari o arteră artificială, care avea o lungime de 20 de centimetri. În aceste condiţii, unitatea s-a dezvoltat, pentru că s-au realizat economii substanţiale şi lucrurile s-au îmbunătăţit progresiv.

 

„Medicina personalizată va revoluţiona medicina nouă”

- Aţi iniţiat şi aţi contribuit la înfiinţarea celor şapte centre de chirurgie cardiovasculară din ţară. Ce ne puteţi spune despre cel de la Iaşi?
- Pe lângă Centrul Naţional de Boli Cardiovasculare Fundeni-Bucureşti, am a iniţiat şi am contribuit la înfiinţarea celor şapte centre de chirurgie cardiovasculară, inclusiv cel al armatei, pe lângă fiecare universitate de medicină şi farmacie din România. Înfiinţarea centrului de la Iaşi are o poveste aparte. În anul 1990 m-am dus la Spitalul Republican din Chişinău, la fraţii noştri moldoveni, iniţiind prin deplasări repetate cu echipa mea de chirurgi şi anestezişti de la Fundeni instruirea medicilor de Moldova, pentru operaţiile pe cord deschis. Săracii bolnavi din Republica Moldova mergeau la Moscova să se opereze şi plăteau câte 10.000 de ruble pentru o operaţie. Acolo, în echipa cu care am lucrat, l-am văzut pe Grigore Tinică, mi-a plăcut cum lucrează, că este un om de caracter şi i-am oferit să vină să facă doctoratul la Bucureşti. Practic, l-am determinat să stea lângă mine 12 ani, la Bucureşti.

- Cum a fost trecerea de la Bucureşti la Iaşi?
- După această perioadă i-am spus Iaşul este liber - eşti moldovean îţi facem o clinică şi te muţi acolo. La început nu a fost de acord, însă i-am spus că în viaţă nimic nu este uşor. Am pus mână de la mână şi i-am făcut clinica şi l-am mutat la Iaşi. La ora actuală, prof. dr. Grigore Tinică este vârful de lance în România, fiind cel mai bun operator în probleme de chirurgie cardiacă. Sigur, sunt şi alţi colegi foarte buni, însă el i-a depăşit, pentru că face absolut toată paleta operaţiilor cardiace, pe când mulţi, destul de buni, s-au profilat pe câte o singură problemă. Omul sfinţeşte locul şi el a reuşit să facă la Iaşi minuni, deşi la început a avut dificultăţi. Eu l-am ajutat foarte mult de la Bucureşti şi Institutul de la Iaşi a evoluat, ajungând în scurt timp o unitate apreciată şi la nivel internaţional.

- Cum vedeţi evoluţia medicinei în următorii ani?
- Medicina evoluează foarte mult şi în curând îşi va schimba faţa şi va apărea medicina personalizată. Genetica este la ora actuală foarte importantă, pentru că decriptează secretul ADN-ului care este de milioane de ani la toate vieţuitoarele de pe pământ. Nici unul nu trăieşte fără ADN, iar modificările ADN-ului stau la baza tuturor nenorocirilor şi afecţiunilor diverselor organe. Sigur că descoperirea şi decriptarea acestor secrete ale ADN-ului vor aduce, pas cu pas, rezolvarea unor probleme de sănătate. Medicina personalizată merge până la gena care produce anumită boală şi se acţionează pe zona respectivă până la rezolvare. Aproximativ 40 la sută dintre medicamentele care se administrează unor bolnavi sunt fără efect, pentru că trag pe lângă ţintă. Viitorul va aparţine medicinei personalizate, care va revoluţiona medicina nouă. A consemnat Cristina MIHĂILĂ

Cine este Ioan Pop de Popa

Născut pe 6 octombrie 1927 la Oradea, Ioan Pop de Popa este profesor doctor docent, medic cardiolog, specialist în chirurgie cardiovasculară. A efectuat prima operaţie pe cord deschis din România, pe 5 aprilie 1973, la Târgu Mureş. Este autorul a numeroase invenţii care au salvat viata a mii de pacienţi cu boli cardiovasculare:
- realizarea primei inimi şi a primului plămân artificial din România (1953)
- realizarea şi implantarea primei valve biologice de porc mistreţ, tip „MIVA Pop de Popa”
- realizarea şi implantarea primelor artere artificiale tip „Pop de Popa - Dodu” în revascularizare şi by pass-uri arteriale (1983)
- realizarea protezei valvulare cardiace metalice “Pop de Popa - Stănescu” (1986)
- realizarea valvulotomului „Pop de Popa” pentru operaţii de by-pass safen in situ; efectuarea primelor cincizeci de operaţii; brevet OSIM nr. 80868/6 noiembrie 1982

Profesorul Ioan Pop de Popa este membru titular al Academiei de Ştiinţe Medicale din România, veteran de război şi general de brigadă în retragere al Armatei Române