Doar Iaşul poate să... FIE

Interviu cu Dan Doboş, directorul Festivalului Internaţional al Educaţiei (FIE)

- Ecourile Festivalului Internaţional al Educaţiei, desfăşurat la Iaşi între 20 şi 29 iunie, nu s-au stins încă. Cu toate acestea, prima întrebare se referă la motivul pentru care Primăria ieşeană a decis să-şi asume singură misiunea organizării FIE.
- Nu a fost chiar singură. Fiindcă organizator a fost şi Fundaţia „Iaşi Capitală Culturală Europeană”, care a contribuit atât din punct de vedere organizatoric, cât şi cu părţi din buget. De altfel, din partea Fundaţiei am primit şi eu propunerea onorantă de a mă alătura board-ului FIE. Motivul renunţării la serviciile organizatorilor de anul trecut îşi au rădăcinile pe de o parte în sfera comercială, unde nu s-a putut ajunge la un acord, şi, pe de altă parte, în necesitatea valorificării la maximum a tuturor resurselor locale capabile să potenţeze un asemenea festival, ceea ce, cu părere de rău, anul trecut nu s-a întâmplat.
- La ce vă referiţi?
- La faptul că în acest an, FIE a reuşit să implice, cu mici excepţii, întreaga suflare academică şi culturală a Iaşului, în timp ce în anul trecut, resurse cum sunt cele ale Ateneului Tătăraşi, ale Casei de Cultură Mihai Ursachi, ale celor două mari biblioteci din oraş sau ale Uniunii Scriitorilor au fost ignorate. În plus, o asemenea abordare duce la o transparentizare maximă a alocării bugetelor, fiindcă instituţiile de cultură au primit fonduri pentru acţiunile pe care le-au organizat, iar aceşti bani au rămas în circuitul public, acolo unde pot fi lesne controlaţi de oricine se interesează de asemenea lucruri.
- Acest lucru ar trebui să fi dus şi la o modificare de abordare, la o altă filozofie a festivalului. Puteţi enunţa un concept al FIE din acest an?
- Desigur. Noi credem că educaţia este calea pe care omul se desăvârşeşte ca receptor avizat al culturii. În consecinţă, fără să fi renunţat la componenta de divertisment, am pus accent ceva mai mult pe aspectele din nucleul dur, dacă se poate spune aşa, al culturii. În plus, FIE nu înseamnă nimic dacă e judecat în sine. În perspectiva mai largă a dorinţei municipalităţii şi, probabil, a comunităţii locale ca Iaşul să ajungă Capitală Culturală Europeană, FIE este însă evenimentul care aduce un oarecare echilibru cultural într-un peisaj dominat până acum de tradiţionalele Sărbători ale Iaşului, al căror caracter popular, de masă, este consacrat încă de la ediţia din 1939. Ca să fiu mai explicit, misiunea FIE nu a fost neapărat aceea de a aduna cincizeci de mii de oameni în piaţă. Pe de altă parte, e greu de descris fericirea pe care noi organizatorii am resimţit-o la evenimentul de închidere al Festivalului când am văzut aproape zece mii de oameni asistând la un concert simfonic. E greu de imaginat un alt loc în ţară în care se mai poate întâmpla aşa ceva.
- În acest context, poate ar fi bine să explicaţi şi decizia, contestată de mulţi, de a lăsa intrarea liberă la toate evenimentele din aer liber.
- Am considerat că, fiind plătiţi din banii comunităţii, artiştii trebuie să cânte pentru comunitate, care la rândul ei să poată avea acces la manifestări de un alt nivel cultural decât cele care i se oferă de obicei în schimbul unei publicităţi la bere sau a fidelizării pentru un anumit post de radio. Educaţia nu se poate face în lipsa unor investiţii minimale! ştiu că a fost o oarecare rumoare la concertul Jethro Tull, cu privire la faptul că aceiaşi artişti cântaseră, cu doar două zile înainte, într-un eveniment unde biletele au costat între 60 şi 250 de lei. Personal nu văd care este problema, atâta vreme cât formaţia a acceptat condiţiile noastre. şi tot personal, trebuie să spun că am avut o satisfacşţie extraordinară văzând în public oameni care au aşteptat probabil 25 de ani acest moment şi care, unii dintre ei, au un cuvânt greu de zis în diferite domenii ale politicii, administraţiei, medicinei sau afacerilor locale.
- Cât de internaţional a fost Festivalul? Şi aici au fost nişte discuţii...
- A fost pe cât de internaţional a putut să fie, în ciuda unor voci care se încăpăţânează să caute rivalităţi acolo unde ele nu există. Aici chiar o să-mi cer permisiunea să detaliez puţin. Aşa cum spuneam, scopul FIE este să plaseze Iaşul pe un loc cu şanse în cursa pentru adjudecarea titlului de Capitală Culturală Europeană, cursă care se desfăşoară între oraşe din România. Nu văd oportună invitarea ziariştilor de peste hotare (chestiune extrem de costisitoare) şi nici organizarea de „poduri de transport” de persoane către Iaşi, fără însă să afirm că asemenea acţiuni nu-şi au justificarea într-un alt fel de manifestare. Cu aceleaşi fonduri, am preferat să întărim adevărata dimensiune internaţională care ne interesează, legătura cu românii din Republica Moldova şi din Ucraina. Am dorit astfel să afirmăm poziţia privilegiată pe care o are Iaşul, aceea de liant şi garant al unei culturi ce depăşeşte graniţele ţării. Nu în ultimul rând, evenimentul care l-a avut în prim-plan pe Eugen Doga, a fost cel puţin la fel de important în planul culturii internaţionale pe cât poate fi vizita Herthei Muller, de pildă.
- Care au fost capetele de afiş ale FIE?
- Ne-am străduit să oferim cel puţin un eveniment major în fiecare zi. A fost întâi Gala de deschidere a FIE, au urmat Copoul Cărţilor, Festivalul Internaţional „Poezia la Iaşi”, Gala Operelor Naţionale, Marşul Absolvenţilor, Festivalul Perform, concertele Jethro Tull şi Eurovision Show, proiecţiile de film pe pietonal, The Masterpiece, concertul maestrului Doga, cel al filarmonicilor din Iaşi şi Chişinău... În total, au fost peste trei sute de evenimente. Dar cel mai important este poate faptul că TVR Iaşi a avut peste zece ore de transmisii în direct de evenimente culturale de la Iaşi în doar o săptămână. Nu ştiu ce alt centru cultural al ţării, în afară de Bucureşti mai poate face aşa o ispravă. Tocmai de aceea afirm, asumându-mi un inevitabil joc de cuvinte, că doar Iaşul poate să... FIE.
- Spuneţi-ne ce v-a mulţumit şi ce v-a nemulţumit la ediţia din acest an a FIE.
- Am să încep cu domeniul unde era mult loc de mai bine: promovarea festivalului la nivel local. Am avut promovare la Bucureşti, în cadrul Bookfest, şi la Bruxelles, la ICR, dar cumva simt că am rămas datori ieşenilor la acest capitol. Şi vreau să mă refer aici numai la faptul că nu am reuşit să explicăm îndeajuns de bine factorilor de decizie din mass-media locală cât de important este un asemenea eveniment, pentru a putea ieşi din logica mai ales comercială în care s-a făcut comunicarea. Provin din mediul gazetăresc şi ştiu cât de greu se finanţează mass-media independentă, dar afirm că nu se poate să pretinzi că eşti o componentă fundamentală a comunităţii locale fără să investeşti şi altceva decât obiectivitate şi promptitudine. Asta nu schimbă însă realitatea că FIE putea fi promovat mai bine. Cea mai fantastică realizare a noastră a fost simultaneitatea evenimentelor FIE în spaţiul delimitat de Iaşi, Chişinău şi Cernăuţi.
- Ultima întrebare nu poate fi decât cea despre buget. Cât a costat FIE?
- Deocamdată e imposibil de avansat o sumă exactă. Festivalul a avut un buget de 1,5 milioane de lei, aşa cum s-a stabilit în CL, dar din aceşti bani, un milion a fost alocat direct de Guvern. Este adevărat însă că mai există o serie de cheltuieli care au fost suportate de Fundaţia Iaşi Capitală Culturală Europeană, din bugetul ei, votat de asemenea în Consiliul Local. Deocamdată suntem în faza în care verificăm executarea acestor bugete şi deîndată ce vom avea cifra exactă, o vom comunica public.