Omul care ştie totul despre apa ieşenilor

La 46 de ani, Mihai Doruş este unul dintre cei mai tineri directori din Iaşi. Absolvent al Facultăţii de Construcţii Civile din Iaşi, directorul tehnic al ApaVital se mândreşte şi cu un doctorat obţinut la Bucureşti cu un „guru” al alimentărilor cu apă, Sandu Marin. Pornind de la pregătirea sa profesională şi continuând cu faptul că este stăpân absolut peste tot ceea ce înseamnă cifre, proiecte, strategii, Mihai Doruş este considerat „creierul” societăţii de apă ieşene, omul de care depinde alimentarea cu apă a mii de cetăţeni, atât timp cât el stabileşte politica de investiţii. Lucrează la societatea din Copou de aproape două decenii, fiind considerat un tip extrem de discret, dovadă şi faptul că are puţine apariţii publice. Este căsătorit şi tată a doi copii, „ambii la fel de minunaţi ca şi mama lor”.

- Cu se ocupă directorul tehnic al unei societăţi de apă şi canalizare?

- Direcţia tehnică se ocupă de tot ce înseamnă, în mare, investiţii. Am în subordine atelierul de proiectare, serviciul tehnic, transporturile, lotul tehnico-edilitar, acesta din urmă putând fiind asimilat drept o mică companie, cu 70 de oameni, ingineri, ataşamentişti, care execută lucrări în regim propriu. De asemenea, în cadrul serviciului tehnic am o secţie foarte importantă, creată la sfârşitul lui 2003 când am venit director: secţia Electromecanică. Este o secţie mare, a plecat de la 40 de oameni şi a ajuns la aproape 100. Aici se fac reparaţii auto, confecţii mecanice pentru reparaţii în reţele. Sunt foarte mulţi meseriaşi buni, cooptaţi odată cu desfiinţarea Nicolinei, pentru că altfel era greu să-i găseşti. Mai am două formaţii importante, de automatişti şi electricieni, care intervin în tot ce înseamnă judeţul Iaşi.

- Cum stă Iaşul în ceea ce priveşte extinderea reţelelor de apă şi canalizare?
- Astăzi avem peste 180 de localităţi alimentate cu apă. În vreo 30 şi ceva de localităţi mai avem şi canalizare, aici fiind incluse şi aglomerările urbane.
- ApaVital este percepută drept una dintre cele mai profitabile societăţi din Iaşi. În general, oamenii se uită cu invidie la angajaţii societăţii…
- La o cifră anuală de afaceri de 30 milioane de euro, reuşim să realizăm un profit în limita bunului simţ, întrucât facem foarte multe investiţii. Să vă dau şi un exemplu: anul trecut, ApaVital a realizat un profit de peste 8 milioane lei. Anul acesta, numai în investiţii avem alocaţi 6,5 milioane lei. Însă puţini cunosc faptul - şi aici ne puteţi ajuta informând cetăţenii - că - ApaVital trăieşte din ceea ce realizează, societatea nu primeşte subvenţii. Totuşi, suntem asimilaţi societăţilor de stat, deoarece administrăm bunurile statului şi suntem în subordinea CJ-ului, deci avem atribuţiile unei instituţii deconcentrate. Dar, repet, nu primim alocaţie bugetară, nici de la bugetul central, nici de la cel local. Situaţia nu e de azi, de ieri, ci de 25 de ani, de la Revoluţie încoace. Ultimele alocaţii au venit pentru staţia de epurare, deci pe investiţii, după 1998. Trăim din ceea ce producem, din câtă apă vindem şi din câtă apă epurăm. E drept, mai avem servicii conexe: vidanjări, reparaţii branşamente...

* * *
„ApaVital are puţin peste 1.050 de salariaţi. În 1995, când am venit eu, aici lucrau 1.600 de angajaţi”

„La ApaVital, un salariat produce în jur de 11.000 lei lună”

- Cifrele nu ar trebui să fie în creştere având în vedere investiţiile, extinderea ariei de operare? Comparativ cu celelalte societăţi de apă şi din ţară, cum vă situaţi?
- Şi ele sunt profitabile, dar este diferenţă de scară. Constanţa are un specific aparte, pentru are litoralul. În trei luni de vară sau cinci luni, depinde când începe sezonul estival, vând apă cât alţii într-un an. La ei, anul are 18 luni. ApaVital nu se poate compara cu RAJA Constanţa. Acolo, dimineaţa faci duşi, mergi la plajă, faci din nou duş. Seara sunt restaurante, cluburile... Au avantajul asta, pe care nu-l poţi nega. Mai mult, ei spun că vin două-trei milioane de turişti, deci de 10 ori populaţia Iaşului. La rândul ei, ApaNova Bucureşti, un alt mastodont, are avantajul unei arii de operare foarte concentrate. Vrem nu vrem, Bucureştiul are peste două milioane de locuitori, cu tot ceea s-a dezvoltat în jurul lui. Noi cred că avem în jur de 600.000 de locuitori. Deci, dacă păstrăm scara, stăm foarte bine. Dar putem judeca altfel, pe un indicator valabil la nivel naţional: productivitatea medie pe salariat. Iaşul este fruntaş de ani de zile. La ApaVital, un salariat produce în jur de 11.000 lei/lună, ceea ce alţii nu reuşesc. La Timişoara, fiecare angajat produce 9.000 lei. Acest lucru spune mult despre eficienţa noastră...
- Totuşi preşedintele CJ Iaşi vorbea la un moment dat despre ApaVital ca operator regional de apă şi canalizare...
- Şi eu cred în asta. Deocamdată, suntem foarte aproape de a finaliza discuţiile cu Paşcaniul, acum cu asta mă ocup. Mă preocupă cum fac preluarea asta, când este acel moment T 0. Identific şi încerc să văd toate punctele lor de consum energetic, pentru că aici este un mare cost. Va trebui să fac o replică a modelului nostru de la Iaşi la Paşcani, în toate privinţele. El devine un centru de cost, cum sunt toate, unele cu plus, altele cu minus. Dar, per total, ca afacere, trebuie să ieşim pe plus.

„Pregătim convenţiile individuale, se pare că există un cadrul legal minim”

- Una dintre nemulţumirile ieşenilor o constituie tranşeele din oraş, modul cum readuceţi zona de intervenţie la starea iniţială. Cum veţi rezolva această problemă?
- Partea de tranşee din oraş are mai multe faţete. Constructorii noştri sunt de mai multe categorii. Unii lucrează mult mai îngrijit, alţii mai dezordonat. Pe bună dreptate cetăţenii ne reclamă, iar Primăria ne amendează că nu am asfaltat în urma noastră. Însă ne străduim să-i aducem pe toţi la un nivel cât mai sus.

„În zona Bucium, ne-au luat-o înainte cei de la Drumuri, nu am reuşit să ne coordonăm cu ei. Dar vom căuta soluţii”

- Indexurile la apă, la blocuri, reprezintă o altă problemă a cetăţenilor. La majoritatea asociaţiilor, oamenii sunt puşi să achite mai mulţi metri cubi de apă decât consumă…
- Sunt multe motive. Acolo unde citirile nu se pupă, problemele apar din cauza celor care nu raportează corect consumurile, care nici nu sunt verificaţi. Mai sunt şi branşamentele ilegale, colegii mei au găsit maşini de spălat amplasate la subsolul blocului, iar apa consumată era plătită de toţi locatarii. Şi nu în ultimul rând, diferenţa de clasă între apometrele. Dar sunt şi asociaţii unde, din fericire, aceste diferenţe au dispărut.
- Ce au făcut?
- O bună administrare. Au verificat foarte bine tot ceea ce se află în casă, cum sunt montate apometrele, dacă sunt verificate metrologic. Apoi, fac citiri, verificări ale instalaţiilor.
- Ce facem cu contractele individuale? Cum rezolvăm problema oamenilor care, deşi sunt cu plata apei la zi, nu beneficiază de acest serviciu din cauza a doi-trei restanţieri?
- Lucrăm la asta. Juridic, se numesc convenţii, nu contracte. Le pregătim, se pare că există un cadrul legal minim. Însă, sunt condominii unde măsura este imposibil de aplicat.
- Nu uitaţi însă de intenţia municipalităţii de a introduce contorizarea pe orizontală a tuturor apartamentelor…
- Dacă municipalitatea poate să facă lucrul acesta, noi putem trece pe urmă la încheierea de convenţii individuale. Sunt însă condiţii care trebuie îndeplinite, cum ar fi acceptul tuturor locatarilor. Pe mine mă doare faptul că sunt ieşeni care vin acasă după o zi de muncă şi care nu găsesc apă din cauza unui vecin care nu şi-a plătit-o. E nedrept. De asta eu sunt unul care susţin convenţiile individuale şi caut modalităţi de a le realiza.

„Costurile cu epurarea sunt enorme”

- Ce-i determină pe cetăţeni să spună că apa este scumpă în Iaşi?
- E un clişeu. În Moldova stăm foarte bine, Vasluiul, Suceava sunt peste noi ca tarife.
- Investiţiile pe care le-aţi derulat vor determina o majorare a preţului apei?
- Absolut. Nu într-atât a tarifelor la apă, cât mai ales a celor la canalizare. Costurile cu epurarea sunt enorme.

„Am avut şi eu dorinţa de a emigra. Am avut şi şansa de a rămâne în SUA. Dar te linişteşte viaţa. Şi nici nu cred că sunt genul ăla de aventurier”

- Nu pot să nu vă întreb cum vă simţiţi în postura de cel mai bine plătit angajat la stat din Iaşi?
- M-am obişnuit, însă unele comentarii mi-au creat un mare disconfort. I-am întrebat, la rându-mi, pe alţii, eu cât ar trebui să câştig? Dacă cei din termoficare, care se ocupă doar de municipiul Iaşi, iau 3.000 de euro, iar directorul vreo 5.000 de euro, eu, care mă ocup de 180 de localităţi, ce salariu ar trebui să am? Nu uitaţi nici investiţiile care s-au realizat: 20 milioane de dolari, cum erau pe atunci, implementaţi prin BERD,
52 milioane euro prin ISPA, alţi 141 milioane euro pe POS 1 şi încă
200 milioane euro care urmează pe POS 2. Adunaţi, rezultă vreo jumătate de miliard de euro investiţi de noi, care ne-am ocupat în mod direct. Ce să vă mai spun? Nu am viaţă personală, plec în fiecare zi pe la 6-7 seara. Însă eu sunt mândru cu ceea ce fac. Nu singur, ci împreună cu colegii mei.
a consemnat Tudor Damaschin