Povestea glicinei, floarea care îmbracă perfect orice casă

Glicina a fost adusă din China în Europa în 1816, de către căpitanul Welbank care o primise de la un negustor din Provincia Canton. “Ploaia albastra”cum i se spune în limba germană, a cucerit inimile pasionaţilor de grădinărit şi s-a răspăndit în toată Europa.

Admirate în parcuri și grădini, boltele de glicină ne încăntă privirea și ne bucură cu parfumul lor. Florile delicate, cu miros asemănător celui de struguri, apar la sfârşitul primăverii, în aprilie-mai, înainte de apariţia frunzelor.

Glicină chinezească (Wisteria sinensis) și glicina japoneză (Wisteria floribunda) sunt plante agățătoare care au nevoie de un suport pe care să se prindă (zid, copac, pergolă).

Glicina-îngrijire
Glicina rezistă la temperaturi scăzute şi nu este pretenţioasă când e vorba de tipul solului, dar are nevoie de minim 6 ore de soare zilnic, un teren bine drenat și trebuie ferită de vȃnturi puternice.

Plantele obținute din butași fac flori după 3 ani, iar cele obținute din semințe, după 6-7 ani. Pentru a nu se răspȃndi în toată grădina, se recomandă tăieri o dată la 2 ani, primăvara (martie-aprilie), vara (august) sau la sfȃrșitul toamnei.

Florile apar pe ramurile din anul precedent, sunt sunt grupate în ciorchini (raceme pendule) şi pot fi mov, albe, albastre la glicina chinezească şi roz, albe, violet şi albastre la cea japoneză. Ciorchinii de flori ai glicinei chinezeşti au în jur de 30 cm lungime, iar ai celei japoneze 50 cm.

Frunzele glicinei sunt penate, de un verde intens, iar fructul este o păstaie. Tulpina poate ajunge la un diametru de 30 cm la exemplarele bătrâne. Glicina trăieşte în jur de 50 de ani, recordul fiind deţinut de un exemplar din Sierra Madre, California, plantat in 1894 care încă înfloreşte în fiecare an. “Lavender Lady” cum este denumită, are o greutate de 250 t şi ocupă aproape 4000 mp.

 

Preţ glicina chinezească : 66 lei pentru o plantă de 25 cm înălţime şi 78 lei pentru glicina japoneză pe: www.bakker.com

Glicina chinezească şi cea japoneză sunt declarate plante invazive în unele zone ale SUA unde au fost introduse în 1816 respectiv 1830. Plantele se răspândesc rapid, sufocând copacii pe care se agaţă şi umbrind solul prin boltele pe care le formează.

Atenţie! Seminţele de glicină sunt toxice putând fi fatale dacă sunt consumate în cantităţi mari de către copii şi animale de companie.
Pentru amenajarea unei bolte de glicină, ţineţi cont de faptul că planta se răspândeşte rapid şi ca este necesar un suport cu rezistenţă crescută, care să-i suporte greutatea.