EXCLUSIV Abandonat de părinţi şi de stat

Nicuşor Stănescu, un tânăr a cărui viaţă a pendulat între diferite centre de plasament, stradă şi asistenţă maternală, şi-a găsit părinţii după 20 de ani, dintr-o întâmplare * părinţii, care îi credeau mort, nu pot să îl ia acasă, deoarece nu au bani pentru testul ADN care să îi convingă de faptul că tânărul este copilul lor * din cauza vârstei, tânărul a ieşit din sistemul de asistenţa maternală şi riscă să fie dat afară şi din Centrul „Ion Holban”, în care se află în prezent

Nicusor Stănescu are 20 de ani şi toată viaţa şi-a petrecut-o în centrele de plasament din judeţul Iaşi. O întâmplare fericită a făcut ca, în urmă cu câteva luni, să-i cunoască pe cei care i-au dat viaţă, doi căldărari din Ciurea, Grigore Stănescu şi Istrate Mariana. „Pe părinţii mei i-am cunoscut în urmă cu câteva luni, dar nu vor să mă ia, pentru că trebuie să facă testul ADN, că nu ştiu dacă sunt copilul lor. La Mogoşeşti, acolo unde am fost în asistenţă maternală, aveam pe cineva care făcea curat la biserică, care îmi cunoştea părinţii. I-a găsit odată în Alexandru şi o zis: Măi, voi nu aţi avut un copil? Du-te măi de aici, că băiatul nostru e mort, au spus ei. Veniţi aici, la Centrul Ion Holban, căci copilul vostru trăieşte”. A doua zi au venit la centru şi au vorbit cu directorul, dar nu pot să merg la ei până nu fac testul, pentru că ei încă nu sunt siguri că sunt copilul lor”, povesteşte Nicuşor. Statutul social al părinţilor nu este unul care să-l bucure pe Nicuşor, să-l elibereze de povara celor 20 de ani de neajunsuri şi nici unul care să permită acel test de paternitate, care costă în jur de 2.400 de lei. „Părinţii mei vând cazane, nu au condiţii. Acu`, nu or mai venit la centru de vreo trei săptămâni, că or dat telefonu` la amanet. V-aş duce la ei, da mi-e ruşine, că au nişte condiţii groaznice”, le-a povestit Nicuşor reporterilor „Evenimentul Regional al Moldovei”.

Citeste si "Hotel pe locul unui fost cimitir"
Născut de o mamă minoră şi abandonat în spital
Potrivit ultimelor date, imediat după naşterea sa, Nicuşor Stănescu a fost abandonat în spital. Mama sa avea pe atunci doar 14 ani. „Am fost abandonat în maternitate, dar nu în Iaşi. De la maternitate am ajuns direct la centrul de plasament din Bucium, acolo unde am stat vreo 10 ani, iar apoi am fost dat în asistenţă maternală. Mă mai duc pe la mama maternală, când îmi mai iau bilet de voie, dar nu poate să mă mai ţină, că trebuie să îmi fac şi eu un loc de muncă, că sunt mare”, ne spune Nicuşor. Pe 4 august 2014, Nicusor Stănescu ajunge din nou la Centrul Ion Holban, după ce a ieşit din asistenţa maternală, pe care Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Iaşi o instituise, prin asistenta de profil Emilia Hârjete, din Mogoşeşti. „În toamnă am vrut să mă înscriu la şcoală, la Ion Holban, dar nu m-au lăsat. Au zis că sunt prea mare, că trebuie să îmi fac rost de un loc de muncă, iar acum vor să mă dea afară, spunându-mi că nu pot să mai stau acolo”, a mai spus Nicuşor în timp de îşi palpează piciorul, icnind. Pe lângă o afecţiune la coloana vertebrală, tânărul spune că are un picior mai subţire decât altul, în urma operaţiilor. „Am fost trimis la Popricani, dar am fugit, că nu am putut să stau, pentru că băieţii de acolo voiau să mă violeze. Domnu` director mi-a zis: Ultima soluţie este să rămâi pe stradă. Eu nu pot să te iau acasă şi hotel nu pot să-ţi dau”, a spus Nicuşor Stănescu.
Citeste si "Incremeniti in timp"

Eliberaţi din sistem cu aripile frânte
Deşi a absolvit 11 clase, fiind calificat ca lăcătuş mecanic, Nicuşor Stănescu nu are nici o deprindere practică. Cu toate astea, oferte de integrare socio-profesională au venit din partea DGASPC Iaşi, acestea fiind însă refuzate, motivând că băiatul prezintă o dizabilitate şi nu poate presta nici o activitate fizică. „Nicuşor Stănescu trebuia să meargă la Centrul Popricani. El este adult, absolvent... Atât timp cât nu urmează o formă de şcolarizare, nu mai poate sta în centru, dar încercăm să găsim diverse alternative pentru el. În cazul lui, el a refuzat absolut orice ofertă. La Fundaţia Omenia, care se ocupă cu tineri care părăsesc centrele de plasament, l-am dus de trei ori, de anul trecut şi până acum. Sub nici o formă nu a vrut să rămână. Am mai încercat la ADV, dar şi acolo a refuzat. Nici la noi, acomodarea nu a fost perfectă, după ce a venit din asistenţă maternală. El a avut pensie de handicap, dar atât timp cât este în sistemul de protecţie, nu poate să cumuleze ambele beneficii”, ne-a declarat Lucian Părpăuţă, şeful Centrului Şcolar „Ion Holban”. „Eu sunt cu certificat de handicap şi nu pot să lucrez”, a motivat Nicuşor Stănescu refuzul repetat al ofertelor de integrare. Deşi ar fi putut fi un caz cu happy-end, povestea lui Nicuşor Stănescu este departe de a zugrăvi o imagine a omului nou, liber, neviciat de sistemul de protecţie, dornic să-şi croiască propriul viitor. Din păcate, Nicusor Stănescu reflectă tocmai specificul acestei categorii de tineri care părăsesc centrele de plasament – neadaptaţi la sistemul social şi dependenţi de sistemul asistenţial. Cei care reuşesc să depăşească aceste handicapuri sunt foarte puţini. Nelu PĂUNESCU

* * *
„Atât timp cât nu urmează o formă de şcolarizare, nu mai poate sta în centru, dar încercăm să găsim diverse alternative pentru el” - Lucian Părpăuţă, şeful Centrului Şcolar „Ion Holban”