Paradoxurile verdictelor date de judecători EXCLUSIV

Uneori, verdictele date în acelaşi caz de instanţe diferite sunt total opuse * pe aceleaşi probe, se pot da achitări sau condamnări * în asemenea cazuri, se dă vina mai ales pe interpretarea diferită a datelor din dosar * asemenea situaţii apar şi la infracţiuni violente, dar şi în cazuri de corupţie * matematic totuşi, procentajul deciziilor schimbate în căile de atac este mic

 

Cum dau judecătorii verdictele? Ce atârnă mai greu pe talger, ca din peniţa magistratului să iasă mult achitarea dorită de orice acuzat sau, dimpotrivă, o condamnare usturătoare? Desigur, legea le oferă judecătorilor diverse instrumente pe care să îşi fundamenteze deciziile, dar cel mai greu de explicat este o situaţie cu adevărat paradoxală. Şi anume, când în acelaşi dosar sunt pronunţate, în primă instanţă şi în căile de atac, decizii care se bat cap în cap.
Interceptările ba salvează, ba condamnă
O astfel de situaţie s-a înregistrat chiar la un om al legii, fostul şef al procurorilor din Hârlău Ghenadie Ciobanu. Acesta a fost acuzat de DNA că a primit 200 de euro, pentru a da o soluţie de netrimitere în judecată în cazul unui şofer beat care lovise cu maşina un biciclist. Şoferul s-a ales doar cu o amendă administrativă, pe motiv că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni. Anchetatorii au vorbit şi despre alte afaceri ale lui Ciobanu: „Deşi sumele de bani ori bunurile pe care le-a obţinut în acest mod sunt modice – vin, picioare de oaie, carne de porc, ouă, rezultă faptul că inculpatul a transformat sediul Parchetului într-o anexă a combinatului Cotnari, de unde a achiziţionat peste o tonă de vin în decursul unui singur an şi l-a depozitat în garajul unităţii, şi mica ciupeală într-o veritabilă politică penală”.

CEDO sterge pe jos cu justitia ieseana

La Iaşi, Ciobanu a fost achitat, fiindcă judecătorii au ajuns la concluzia că probele sunt prea subţiri: „În ceea ce priveşte proba forte în susţinerea inculpării, înregistrarea video-audio în mediu ambiental a convorbirii dintre cei doi - inculpatul şi martora denunţătoare, aceasta nu conţine niciun element care să contureze infracţiunea dedusă judecăţii. Astfel, contrar susţinerilor din rechizitoriu şi din procesele verbale de redare a acestei convorbiri, instanţa procedând la audierea nemijlocită, în şedinţă publică, a înregistrării, se constată fără putinţă de tăgadă că nu s-au folosit expresiile mai ieftin nu pot, euro şi nici expresia dacă dă, bine, dacă, nu..., fiind folosită expresia dacă da, bine”.
Deşi înregistrările, evident, nu s-au schimbat, ele au fost socotite la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie suficient de convingătoare cât să se dicteze o condamnare de 4 ani de puşcărie!
Bâlbâieli ale martorilor
Dacă de această dată dreptatea s-a văzut diferit la Iaşi şi Bucureşti, verdicte diametral opuse au venit, într-un caz sângeros, şi de la două instanţe din oraşul celor şapte coline. Acestea au dictat întâi achitarea, apoi 18 ani de închisoare pentru Constantin Lăcătuşu, implicat într-un incident sângeros la o nuntă. Lăcătuşu a fost acuzat că a înfipt un par în inima lui Ioan Leonte, în timpul unui scandal pornit de la faptul că fratele victimei le-a cerut lăutarilor mai multe dedicaţii muzicale. Lăcătuşu a negat crima, dând şi numele altui nuntaş ca autor al crimei. Contrazis de alţi tovarăşi de petrecere, a spus apoi că poate a lovit, dar era prea beat ca să îşi aducă bine aminte ce şi cum. Martorii au oscilat şi ei în povestirea evenimentelor, ba considerându-l vinovat, ba nu, dar s-au ales cu dosare penale pentru mărturie mincinoasă.
După gratii sau afară?
În cazurile mai puţin dramatice, diferenţa majoră apare la felul cum se execută pedeapsa. Aşa s-au arătat magistraţii Curţii de Apel îndurători cu un şantajist, care a transformat viaţa unei femei într-un coşmar. Violeta M. a împrumutat 3.000 de dolari, iar după ce a restituit o parte, datoria a fost preluată de Ionuţ Lucian Şpighel. Femeia le-a povestit oamenilor legii că a fost bătută, dusă la Ciric şi silită să se dezbrace. După ce a lăsat-o doar în bikini, şantajistul a plecat cu hainele ei. Sub presiune, Violeta a acceptat să semneze un contract din care rezulta că ar fi împrumutat 20.000 de euro. Numai că, în loc s-o ducă acasă, bărbatul a ras-o în cap! Câteva zile mai târziu, s-a mai plâns femeia, cineva a turnat benzină pe preşul ei. Şpighel era bine informat privind mişcările tuturor membrilor familiei şi a promis că-i va extermina copilul. Pentru şantaj, Şpighel a fost condamnat de magistraţii Judecătoriei la un an şi şase luni de închisoare, însă a făcut recurs şi judecătorii Curţii de Apel i-au suspendat executarea pedepsei.
O explicaţie
Cum explică magistraţii diferenţele? În general, ei lasă motivarea sentinţei să dea explicaţii pentru ei, ca şi prevederile penale. „Potrivit Codului Penal, stabilirea pedepsei se face în raport cu gravitatea infracţiunii săvârşite şi cu periculozitatea infractorului. Se au în vedere împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, gravitatea consecinţelor produse, antecedentele inculpatului, mai ales prin natura şi frecvenţa infracţiunilor, conduita din timpul procesului, nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială, dacă recunoaşte fapta, dacă legea prevede circumstanţe atenuante sau agravante ce i se aplică. Aprecierea probelor, mai ales a celor interpretabile, este însă şi o chestiune ce ţine de experienţa de viaţă a magistratului, de contextul social, de înţelegerea sa asupra percepţiei victimei, dacă aceasta mai este în viaţă, a martorilor. Important este ca, atunci când ia o decizie, judecătorul să fie convins că este cea corectă, nu să acţioneze sub presiunea unor factori care nu au ce se amesteca în justiţie. Iar instanţele de control există tocmai pentru a corecta eventualele scăpări ale instanţei de fond”, ne-a spus un judecător ieşean. Cristina CZELLER

În 2015, din 290 hotărâri atacate ale instanţelor inferioare, 45 au fost casate total sau parţial de Curtea de Apel Iaşi - 16 civile, 8 penale, 21 de contencios administrativ şi fiscal