Şcoala deţinuţilor

Înfiinţată încă din anii '80, Şcoala Gimnazială nr. 41 este în acelaşi timp asemănătoare, dar şi diferită faţă de restul instituţiilor de învăţământ preuniversitar din oraş. „Şcoala deţinuţilor ieşeni” încearcă şi reuşeşte, în multe cazuri, să le ofere celor câteva persoane private de libertate, care au optat pentru continuarea studiilor după gratii, un motiv nu doar de a obţine o diplomă de absolvire, ci şi de a se vedea cu alţi ochi pe ei înşişi.  

Dacă planul cadru, programa şcolară sau manualele sunt exact aceleaşi pe care le au orice elev din şcolile de masă, nu se poate spune acelaşi lucru despre cei care ocupă locuri în băncile Şcolii Gimnaziale nr. 41, din incinta Penitenciarului de Maximă Siguranţă Iaşi. Sunt persoane care au vârsta cu prinsă între 20 şi 40 de ani, deşi poate au în faţă Abecedarul. Sunt persoane care încearcă să repare greşelile pe care le-au făcut în urmă cu ani de zile, astăzi, lipsite de libertate. „Am început anul şcolar cu un număr de 92 de elevi în clasele I-VIII. Cu toţii sunt oameni care au nevoie de sprijinul şi înţelegerea noastră, nu de judecata noastră”, începe să povestească Gabriela Grigoraş, directorul Şcolii nr. 41.

Zile mai puţine de detenţie
Un an absolvit înseamnă 30 de zile scăzute din pedeapsă, iar un semestru trecut aduce 30 de credite sau „recompense”. „Un exemplu ar fi suplimentarea dreptului la pachet şi vizită sau, în cazul în care au fost sancţionaţi, aceasta este ridicată şi îi ajută când se apropie de liberarea condiţionată”, ne-a explicat comisar Liviu Dumitraşcu, ofiţer principal la Serviciul de Educaţie din cadrul Penitenciarului Iaşi.

Acestea sunt primele argumente pe care şi le oferă un deţinut când optează pentru continuarea anilor de şcoală. Dar, sunt mulţi care nu uită nici de alte beneficii, acestea fiind din categoria celor pe termen lung. „Trebuie să înţelegem pentru început că sunt foarte mulţi dintre deţinuţii-elevi care învaţă să scrie şi să citească abia acum. Astfel, îşi rezolvă o nevoie de bază - a scrie o scrisoare pentru cei de acasă sau a completa o cerere sau un CV, de exemplu. De aici, putem vedea că diferenţa între cei care aleg să studieze şi ceilalţi este mai mult decât semnificativă. Ceea ce elevilor de afară li se pare foarte simplu, aici se învaţă, pentru că ei nu au acces la internet, dar compensează prin dorinţa foarte mare de a învăţa”, completează comisarul Dumitraşcu.

Promovabilitate de 100% la Evaluarea Naţională
Nici examenul de final de ciclu gimnazial nu diferă. Elevii din penitenciar primesc aceleaşi subiecte naţionale, o comisie deplasându-se la Penitenciar pentru a susţine evaluarea. De fapt, dascălii se pot mândri cu promovabilitate foarte ridicată la Evaluarea Naţională. „Anul acesta aşa s-a întâmplat să fie mai puţini - doar doi, ambii promovaţi. Sunt puţini pentru că e posibil să înceapă la noi, să fie transferaţi şi să susţină examenul în altă parte. Dar, am avut şi ani când au fost mai mulţi elevi înscrişi la Evaluarea Naţională, iar promovabilitatea a fost de 100%, ceea ce înseamnă muncă pentru noi şi pentru ei. Am avut şi elevi cu capacitate de învăţare peste medie şi cu dorinţa de a învăţa de a-şi continua studiile. Dar, asta depinde şi de susţinerea pe care o au atunci când ies”, povesteşte, la rândul său, Wanda Zbera, profesor de limba română, care a debutat în urmă cu 14 la şcoala din penitenciarul ieşean. Un merit deosebit îl au dascălii, prin implicarea şi răbdarea pe care le au în lucrul cu elevii pe care îi întâlnesc zilnic, sunt de părere Ionuţ şi Marius (ambii trecuţi de 20 de ani), elevi la Şcoala nr. 41 de la Penitenciar.

O zi de şcoală după gratii
Privite de unii deţinuţi ca o pierdere de vreme „pentru că e prea greu”, după cum ne povesteşte Ionuţ, unul dintre elevii clasei a VII-a, pentru alţii, orele petrecute în bănci sunt legătura cu lumea din exterior. „Au contact cu lumea reală şi cu exigenţele ei, iar acest fapt este esenţial. Învăţarea la vârsta adultă are caracteristicile şi provocările ei. Tot ceea ce învaţă trebuie să se lege de experienţa personală şi să se împletească cu nevoile personale – cel care este părinte sau cel care este tânăr, fiecare are un plan de dezvoltare personală, îşi doreşte să facă şcoala de şoferi, să înveţe o profesie”, ne explică profesorul Wanda Zbera.

De asemenea, rămâne speranţa ca, după eliberare, cei de „afară” să îi privească altfel şi să îi ajute în procesul de schimbare şi recuperare a timpului pierdut. „Mergând zilnic la şcoală, mai uităm de golăneală. Când mergem în cameră ne omorâm timpul cu un exerciţiu, cu o problemă. Ne trece ziua altfel”, explică Ionuţ, unul dintre cei mai buni elevi din clasa lui. Orarul unui elev din penitenciar este identic cu cel al oricărei şcoli de masă. Sunt cinci-şase ore pe zi, cu toate disciplinele din plan. „Ne scot din cameră la 8.30 şi avem ore până la 13.25. De fapt, este acelaşi program ca şi cel obişnuit, din libertate - aceleaşi ore, profesori la fel. Nu mi se pare greu, aşa cum credeam că este când eram la vârsta oricărui elev de afară de clasa a VII-a. La vârsta asta, totuşi, am altă minte... mai dezvoltată. În plus, nu mă mai gândesc tot timpul la ce fac cei de acasă, dacă au uitat de mine sau dacă sunt bine, au mâncat ceva...”, arată Marius, un alt deţinut-elev cu rezultate foarte bune.

Matematica este cea mai uşoară!
Deşi pentru mulţi elevi matematica pare a fi disciplina care dă cele mai multe bătăi de cap, pentru cei doi tineri pe care i-am întâlnit în şcoala de după gratii, situaţia este alta. „Cel mai greu obiect e chimia deocamdată, dar doamna profesoară ne-a spus la început Chimia înseamnă viaţă, iar asta ne-a făcut să fim curioşi, să vrem s-o descoperim. Dar, matematica ne place foarte mult - doar ce am avut inspecţie la matematică şi am fost de nota zece! Toată clasa! Dacă era grea, nu mai eram de nota asta... Şi nu mai eram nici lăudaţi!”, a spus cu mândrie Marius. „Au venit câţiva profesori de la universitate şi au spus că sunt chiar mulţumiţi de rezultatele pe care le avem. Nu se aşteptau să găsească nişte oameni mari, de fapt, care se comportă ca elevii de afară, ca nişte copii”, completează Ionuţ.

Competiţie la note de zece, în locul poveştilor despre fapte
Ambii cred că este mai bine să se gândească la notele pe care le obţin, să încerce ca acestea să fie cât mai mari şi să primească laudele profesorilor. „Ne bucurăm când luăm câte un zece, aşa, ca elevii de afară, aşa ne-au spus şi profesorii. Dacă, noi, afară nu am apucat să ne bucurăm de o notă, ne bucurăm acum. Uşor, uşor, se apropie liberarea şi nu poţi ieşi în libertate cu gândirea de aici. Ce poţi afla de la un alt deţinut? Credeţi că vine şi spune cât face unu plus unu? Niciodată! Vine şi îşi spune cum să furi un portofel sau un telefon sau ce faptă a făcut”, povesteşte cu nostalgie Ionuţ.

De altfel, nici competiţia între cei doi nu lipseşte, chiar dacă nu împart aceeaşi celulă. „Facem şi concurenţă între noi. Mai devreme discutam despre asta. Făceam întrecere între noi, care are mai multe note mari. Din clasă, noi suntem cei mai buni la matematică şi ne numărăm notele. Deocamdată, el are mai mulţi de zece, recunosc. Dar nu e diferenţă mare!”, glumeşte Marius.

Nu lipsesc planurile şi grijile de după liberare
Ionuţ mai are de stat după gratii un an jumătate, iar Marius mai are de aşteptat până în septembrie 2015. Dar, ambii au încercat să afle şi de la noi, nu doar de la profesori, dacă mai există posibilitatea de a-şi continua studiile la „fără frecvenţă”. „Dacă ni se oferă ocazia - cum era cândva, nu ştiu cum mai este acum, şcoala fără frecvenţă - şi dacă ni se dă voie să continuăm şi liceul, noi am face! Dar, problema noastră, a celor care ieşim de la închisoare, este că suntem văzuţi cu alţi ochi şi mulţi nu ne primesc. Majoritatea îşi fac o părere proastă... Dacă au fost la închisoare, nu putem să-i amestecăm cu elevii ceilalţi. Se poate ajunge aici dintr-o greşeală, dintr-o prostie... Noi vrem să le dovedim că nu e chiar aşa, că suntem şi noi oameni, care greşim...”, spune Ionuţ.

Schimbări vede şi Marius în viitorul său, dar cu aceeaşi nelinişte pentru reacţia celor de „afară”, când vor afla că a fost închis. „Atunci era şi anturajul... Chiuleam... Acum am văzut cât contează şcoala. Când voi ieşi, îmi doresc să-mi fac o familie. La o anumită vârstă, întorci capul în urmă şi vezi că nu ai lăsat nimic... Când voi avea copii şi când vor veni să-mi spună Tati, am o problemă, cum s-o rezolv?, îi pot ajuta eu”, speră Marius.

Încrederea şi sprijinul pe care le-au primit de la profesori sunt baza morală de care aveau nevoie pentru a vedea că pot fi şi „altfel”. Deşi acesta este doar un prim pas făcut pe drumul anevoios al schimbării şi al responsabilizării asupra alegerilor pe care le-au făcut la un moment dat. Următoarele etape includ deopotrivă stabilitatea şi dorinţa lor, cât şi capacitatea „celor de afară” de a accepta că „fiecare avem greşelile noastre şi că nu toţi suntem la fel”, după cum spun elevii-deţinuţi de la Penitenciarul din Iaşi. Andreea IGNEA

***

„Diferenţa dintre cine eram înainte de a reîncepe studiul şi cel care sunt acum se vede şi cu ochiul liber. Înainte eram închis, mohorât, fără viaţă. Acum mă simt cu totul altfel, mai ales când am văzut că iau note de zece sau mi se spune Bravo!” - Marius, deţinut-elev în clasa a VII-a

***

„Acum mă simt puţin mai... avansat! Până să încep şcoala credeam că sunt un incult, că nu ştiu nimic, nu reuşisem să-mi descopăr altă faţă a mea. Mergând la şcoală, mi-am dat seama că pot, dar până atunci nu voiam! Când am văzut schimbarea asta, am mers mai departe pentru că profesorii au scos ce era mai bun din mine” - Ionuţ, deţinut-elev în clasa a VII-a

***

„Sunt oameni care au nevoie de sprijinul şi înţelegerea noastră, nu de judecata noastră” - Gabriela Grigoraş, directorul Şcolii Gimnaziale nr. 41

***

„Ceea ce elevilor de afară li se pare foarte simplu, aici se învaţă” - comisarul Liviu Dumitraşcu la Penitenciarul Iaşi

***

„Au contact cu lumea reală şi cu exigenţele ei, iar acest fapt este esenţial. Învăţarea la vârsta adultă are caracteristicile şi provocările ei. Tot ceea ce învaţă trebuie să se lege de experienţa personală şi să se armonizeze cu nevoile personale” - Wanda Zbera, profesor de limba română în cadrul Şcolii Gimnaziale nr. 41