Secretele reţetelor mănăstireşti

De cum intri pe porţile mănăstirilor din Moldova te învăluie nu numai liniştea locurilor, ci şi aromele cuhniilor în care trebăluiesc zi de zi slujitorii credinţei * în bucătăriile monahale focul nu se opreşte aproape niciodată şi hrăneşte oalele din care vor fi ospătaţi musafirii şi trăitorii obştilor * borşuri, sarmale, chiftele, dulceţuri fel de fel, şerbeturi, siropuri, plăcinte, zacuscă şi chiar mămăliga fac deliciul mesenilor

 „Pofticios, trupeş, dornic de noi prieteni şi plin de glume”, aşa ar putea arăta portretul turistului dornic să guste din bunătăţile Moldovei şi să ducă vestea mai departe, să vadă toată lumea ce oameni gospodari sunt în zonă. Pentru oricine şi-ar asuma o astfel de misiune, prima recomandare ar fi cuhniile mănăstireşti, unde mereu găseşti oameni veseli robotind pe lângă foc. În lăcaşul de cult mâncarea este mai bună, prieteniile se leagă mai uşor şi poveştile sunt spuse mai frumos şi toată lumea se întreabă care este secretul. „Credinţa, rugăciunea şi ascultarea”, ar fi unul din răspunsuri, adică lucrul făcut din inimă şi binecuvântat de Cel de Sus.
Mâncare cu rugăciune
În cele mai multe din mănăstirile şi schiturile din Moldova nu se consumă niciodată carne, dar decizia aparţine stareţilor şi este luată după consultare cu obştea de maici sau călugări. Bucatele sunt preparate fie de vieţuitori ai mănăstirii, fie de femei tocmite special. Masa se serveşte după rânduieli aparte -- în general se mănâncă doar de două ori pe zi, împreună cu întreaga obşte, dar şi cu cei care participă la slujbe. La Mănăstirea Pângărați (Neamţ), lunea, miercurea şi vinerea sunt zile de post. Sâmbăta, duminica şi în zilele de sărbătoare se mănâncă peşte. Restricţiile alimentare sunt şi mai severe în timpul posturilor de peste an, de multe ori servindu-se doar o masă pe zi cu mâncare gătită fără untdelemn. Chiar şi aşa, bucatele sunt deosebit de gustoase. „Masa începe şi se încheie cu rugăciune, iar pe timpul mesei un părinte citeşte cuvinte de folos, pilde din vieţile sfinţilor”, a explicat părintele Grigore, de la Mănăstirea Pângărați, taina meniurilor savuroase. Un alt loc vestit nu doar pentru frumuseţe, ci şi pentru mâncarea delicioasă, este Mănăstirea Horaiţa. Piesa de rezistenţă este tot peştele, bucătarii fiind maeştri în a-l prepara sub formă de sarmale, drob, ciorbă, chiftele şi chiar răcituri. „Pentru ca aspicul să se închege cât mai bine şi să fie gustos, în apa în care se fierbe peştele se pun şi solzii mari, adunaţi într-un tifon curat”, am aflat de la un călugăr unul dintre secrete, de altfel ştiut de multă lume, dar puţin folosite.  Printre bucatele ce li se oferă turiştilor sunt şi sarmalele cu urdă. „Se pregătesc cu multe legume şi verdeţuri, cu ceapă prăjită, dar şi proaspătă, cu urdă dulce şi miez de nucă. Sunt învelite în foi de viţă sau varză, dar mai ales în frunze de hrean, sfeclă sau fasolică sălbatică, pe care o culeg călugării primăvara devreme din pădurile din apropierea mănăstirii”, a spus Irina Sebastian, din Piatra Neamţ, pentru care Horaiţa este unul dintre locurile preferate de reculegere.

 

Ciorbă de fasole la cazan
Fie că alegi să mergi să te rogi sau doar să le vizitezi, mănăstirile din Botoşani au multe de dezvăluit. Vorona, Zosin, Coşula sau Cozancea ori Gorovei sau Eşanca, toate ar putea fi puncte de atracţie pe o hartă a turismului gastronomic. Sufletul cald al celor care trebăluiesc prin preajma focului este pus în fiecare fel de mâncare, iar mesenii greu se dau plecaţi. „Într-o zi eram la masă cu părintele şi l-am întrebat cum de mâncarea pe care o fac tot eu acasă la mine nu iese la fel de bună ca asta de la mănăstire. «Tu te rogi acasă când faci mâncare? Faci semnul crucii peste toate felurile de mâncare? Aici tot timpul se roagă cineva pentru mâncarea care se găteşte. Rosteşte şi tu o rugăciune acasă când găteşti şi vei vedea că mâncarea are alt gust!», mi-a răspuns părintele. Aşa şi este! Când spui rugăciuni în timp ce găteşti totul capătă alt gust pentru că ai doar gânduri bune şi se transmit în felul de mâncare pe care îl pregăteşti”, a spus Maria, una dintre bucătăresele de la Mănăstirea Zosin. Ciorba cu perişoare din peşte este specialitatea casei la Zosin, iar secretul este „un amestec de carne de la mai multe feluri de peşte pentru ca gustul să iasă mai bun”. La Mănăstirea Vorona turiştii cer mereu ciorbă de fasole gătită în cazan pe sobă cu lemne, salată de vinete sau de roşii cu castraveţi. Dacă ajungeţi în zilele în care nu este post nu rataţi brânză de vaci cu smântână şi mămăligă, un fel simplu ce pare ieşit din restaurantele cu stele Michelin. Singura taină stă în calitatea hranei de care au parte vacile din gospodăria mănăstirii. Acolo nu există poluare, nu există decât linişte spirituală, iar asta se simte la orice îmbucătură. Să petreci câteva ore la Mănăstirea Moreni e o adevărată încântare. Situată la aproape 30 de kilometri de Vaslui, mănăstirea de maici este un dintre atracţiile zonei, atât pentru credincioşii, cât şi pentru cei pasionaţi de turismul ecumenic. După slujbă, credincioşii sunt aşezaţi la masă, aşa cum e rânduiala. Când nu e post oamenii se înfruptă din preparatele lactate produse în făbricuţa mănăstirii. „Vedetă” este tot borşul din perişoare de peşte apreciat chiar şi de străinii cărora paşii le-au fost purtaţi până la Moreni, povestesc maicile de la mănăstire.

Bucatele din Bucovina
Mănăstirile din Bucovina sunt pregătite oricând să-i primească pe credincioşi şi să-i ajute să-și hrănească mai întâi sufletul cu rugăciuni, apoi trupul cu bucate delicioase. La Putna, după Sfânta Liturghie oficiată în zi de duminică, toţi credincioşii sunt invitaţi la masă. „Se mănâncă în trei sau chiar patru ture, depinde cât de mulţi oameni vin. Mâncarea este foarte gustoasă. Bucatele sunt preparate de călugări. Pe masă este un pus mai întâi un aperitiv, cu felul de sezon. Dacă e iarnă, e zacuscă de toate felurile. Vara -- brânzeturi şi legume. Urmează borşul, care poate fi de fasole, cartofi sau peşte. La felul principal se dau uneori şniţele de soia”, ne-a spus suceveanca Mariana Cârlig. Masa credincioşilor este mai bogată în zi de hram, aşa cum a fost Sihăstria Putnei, la sărbătoarea Bunei Vestiri. Peste două mii de credincioşi din toate colţurile Moldovei au stat la masa pregătită de 56 de călugări, care au fost ajutaţi de sătenii din Putna. Cu toţii au preparat 20.000 de sarmale, împărţite în 1500 de porţii pentru masa de după slujbă şi alte 2.000 pentru oamenii săraci sau veniţi de departe care nu au putut să stea la masă.
Bucatele au mereu alături şi câte un pahar cu vin călugăresc, atent migălit toamna şi aşezat cu grijă în butoaiele din care licoarea iese zglobie, ştiind că va întregi o masă gustoasă care ar putea fi mereu o carte de vizită a Moldovei. Cuhniile mănăstireşti sunt locul unde organic sau bio sunt înlocuite cu grijă, credinţă şi rugăciune.

Citeşte şi: Aurul alb din inima Moldovei

Clara DIMA

„Mămăligă mai bună ca la Mănăstirea Dobrovăţ (ultima ctitorie a lui Ştefan cel Mare, aflat în judeţul Iaşi – n.r.) nu am mâncat nicăieri. Bulgărele auriu era aşezat lângă o porţie de brânză cu smântână. Niciodată nu am mâncat ceva mai bun. M-a impresionat bunătatea călugărilor şi a stareţului care împart mereu farfuria lor cu drumeţii veniţi la Liturghie. Cămările nu sunt cine ştie ce pline, uneori e cam greu, dar oamenii buni de la Dobrovăţ reuşesc să-i sature pe toţi cei ce le calcă pragul. Fac asta cu o bucurie imensă” – Iulia Cruţ

Borş de perişoare de la Mănăstirea Moreni
În apa în care fierb legumele, neapărat culese din grădină, se pun capul şi coada de la peşte, de preferat crap pescuit de prin împrejurimi, pentru ca zeama să capete gust intens Se dau câteva clocote bune vreme de jumătate de oră, după care se pun perişoarele din carne de peşte, aleasă bine de oase, amestecată cu sare, ouă, verdeaţă şi puţină făină, cât să lege compoziţia. Se formează «ghiulele» mici care se mai fierb vreo 10 minute, timp suficient ca perişoarele să devină fragede şi suculente, apoi totul se acreşte cu borş de putină şi se adaugă verdeaţă. Cine n-a gustat o astfel de minunăţie trebuie să meargă la Moreni, dar să aleagă obligatoriu perioade în care se mănâncă de frupt sau zile cu dezlegare la peşte, din posturile de peste an.

În calendarul gastronomic realizat printr-un proiect al Muzeului Etnografic al Moldovei este trecută ca preparat specific comunităţilor monahale ciorba de găluşte din brânză de vaci. Se prepară asemănător cu borşul de perişoare, singura diferenţă fiind găluştele care sunt făcute din brânză, ou şi ulei.