„Dacă rămânem fără repere, nu vom şti spre ce ne îndreptăm”

Starea monumentelor istorice este unul dintre subiectele care o preocupă foarte mult pe Rocsana Josanu, şefa Direcţiei Judeţene pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Neamţ * aceasta este dispusă să facă orice pentru a salva de la ruină clădiri de patrimoniu care ar putea aduce oricând bogăţie zonei 

Este una dintre femeile de succes din judeţul Neamţ care a reuşit să-şi clădească o carieră frumoasă prin forţele proprii şi poate fi oricând un model pentru tinerele ce bat la porţile afirmării. Am discutat cu Rocsana Josanu nu doar despre bijuteriile arhitectonice ale zonei, ci şi despre viaţa de zi cu zi, despre bucurii, împliniri, viaţa de student.
- Povesteaţi că aţi fost o generaţie „cobai“ în studenţie...
- Da, însă poate ar trebui să spun cum am ales facultatea. Am fost atrasă foarte mult de geografie, dar în egală măsură şi de limbile străine. De aceea am ales o dublă specializare: geografie- limbă franceză, modul francofon. Am prins prima încercare de includere a modulului francofon în programa de studii a Facultăţii de Geografie din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”. Am fost o generaţie cobai, deoarece pe noi s-a încercat viabilitatea acestei secţii. Se pare că am răspuns foarte bine la această provocare.
- Vorbiţi de multe ori şi de şansa oferită la Iaşi.
- Tot în studenţie, am avut o altă ocazie cu care nu te întâlneşti de două ori într-o viaţă, aceea de a obţine două burse de studii în străinătate pe parcursul facultăţii. Una a fost la Universitatea din Lausanne, Elveţia, iar cea de-a doua la Universitatea din Rennes, Franţa. După terminarea facultăţii, primul meu gând a fost să mă întorc în oraşul natal. Fiind căsătorită încă din ultimul an de facultate, am venit cu soţul la Piatra Neamţ. Ne-am prezentat la Complexul Muzeal Judeţean Neamţ, considerând că este instituţia unde am fi putut găsi o variantă de angajare. Am lucrat timp de o lună de zile la Muzeul de Istorie din Piatra Neamţ, după care ni s-a propus să mergem la Târgu Neamţ, unde existau două posturi vacante, unul la Muzeul de Istorie şi unul la Muzeul „Ion Creangă”.
- Aşa a început aventura muzeală?
- Da, în 2001, alături de Ion Creangă, aş putea spune. Am lucrat la Târgu Neamţ mai bine de 13 ani, până când am venit la conducerea Direcţiei pentru Cultură Neamţ, în decembrie 2014. A fost o experienţă deosebită şi a fost locul unde am reuşit să mă formez ca specialist. Cred că această experienţă mă ajută şi astăzi să reuşesc să fac faţă provocărilor din cadrul Direcţiei pentru Cultură Neamţ. Sunt foarte mult lucruri cu care mă confrunt, dar unele dintre acestea îmi sunt familiare, pentru că le-am întâlnit şi la muzeu. Toate aceste provocări m-au ajutat să înţeleg mai bine problemele legate de patrimoniu şi să reuşesc să mă implic în proiecte menite să salveze patrimoniul judeţului Neamţ.
- Ce v-a plăcut cel mai mult la Muzeul „Ion Creangă”?
- Muzeul este dedicat unui nume cu rezonanţă şi este situat într-o zonă deosebită, plină de mănăstiri. Locul nu era ocolit de mari personalităţi din diferite domenii ale ţării. Aşa am avut oportunitatea să întâlnesc oameni deosebiţi, mari actori, regizori, oameni care m-au impresionat prin dragostea faţă de aceste valori autentice româneşti, care niciodată nu vor fi depăşite sau uitate. Ion Creangă, oricât de mult s-ar strădui anumite persoane, nu va fi niciodată scos din copilăria românilor. A emoţionat şi va încânta întotdeauna pe oricine cu limba moldovenească şi cu savoarea întâmplărilor din „Amintiri din copilărie”.
- Vedetele veneau la muzeul din Târgu Neamţ?
- Da. Îmi amintesc de o vizită deosebită organizată cu cei mai mari actori ai României, printre care Florin Piersic, Alexandru Arşinel, Stela Popescu, Iuie Darie şi alte nume sonore ale cinematografiei şi teatrului românesc. A fost un moment excepţional, la care am participat, şi toţi erau extrem de entuziasmaţi că au putut ajunge din nou în casa scriitorului de la Humuleşti. Câţiva ani mai târziu, a fost organizată o excursie pentru mari artişti ai muzicii populare româneşti. Am avut ocazia să le cunosc pe Sofia Vicoveanca şi Mioara Velicu, alţi oameni cunoscuţi care au fost extrem de impresionaţi de muzeu. Desigur, atunci când intri în contact cu persoane care au o atitudine pozitivă faţă de ceea ce înseamnă o casă memorială, atunci, cu siguranţă, prinzi foarte mult curaj în activitatea desfăşurată.
- Aţi avut poate şi experienţe mai puţin plăcute...
- Au existat şi cazuri de vizitatori mai puţin plăcuţi, să spunem aşa, în sensul unor reacţii nepotrivite cu locul în care se aflau din partea unor oameni consideraţi repere pentru cultura românească. Am mai vorbit despre acest episod, avându-l ca protagonist pe actorul George Mihăiţă. A fost o experienţă extrem de neplăcută, în momentul în care discutând cu dumnealui, am primit replica: «Nu vă mai agitaţi, doamnă, cu scriitorul Ion Creangă, pentru că este deja depăşit. Nu ştiu aici, în zona dumneavoastră, dar cu cât te apropii de Capitală, cu atât lumea când aude de Ion Creangă, se gândeşte la o perioadă îndepărtată din trecut şi care nu are atât de mare valoare». Am rămas neplăcut impresionată de această reacţie şi, sigur, am reuşit să trec peste acest moment, gândindu-mă că este doar o părere izolată.
-Cum aţi defini acea perioadă din cariera dumneavoastră?
-Eu cred că activitatea de muzeograf în cadrul unei instituţii aşa cum este cea de la Humuleşti, presupune multă responsabilitate şi se aseamănă cumva cu activitatea profesorilor, a formatorilor, eşti omul care trebuie să tragă, să ofere informaţii şi trebuie să pregăteşti tinerele generaţii pentru momentul în care aceştia vor ajunge persoane adulte.
-Cum aţi ajuns la funcţia pe care o deţineţi acum şi de ce Direcţia pentru Cultură?
-Am optat pentru şefia Direcţiei pentru Cultură, deoarece mi s-a oferit ocazia să păşesc într-o nouă etapă din cariera mea. Cred că pot face multe pentru ceea ce înseamnă patrimoniul cultural judeţean. Este un domeniu extrem de important, palpitant, atractiv, este imposibil să nu te legi sufleteşte de acest domeniu. şi, atunci când ai posibilitatea de a face ceva pentru protejarea acestui patrimoniu, pentru împiedicarea distrugerii sale, atunci cred eu că eşti fericit. Dacă mai şi găseşti persoanele cu care să colaborezi, să scoţi din ruină sau să clasezi nişte bunuri culturale şi în acest fel să le salvezi de la export sau distrugere, atunci satisfacţia este mare.
- Sunteţi cumva, în familie şi la serviciu, soţul dumneavoastră, Vitalie Josanu este comisar de poliţie în cadrul IPJ Neamţ tot la protejarea patrimoniului.
- Când suntem la serviciu, nu suntem soţ şi soţie, ci colaboratori. Este o colaborare care mă ajută foarte mult deoarece el are o vechime de 9 ani în acest domeniu, şi cunoştea foarte bine problematica cu care m-am confruntat în momentul preluării direcţiei. Mă ajută să văd care sunt problemele, să înţeleg legislaţia. A fost omul care m-a sprijinit mereu, necondiţionat. Am făcut o înţelegere, când ajungem acasă, să lăsăm deoparte probleme de serviciu şi să ne vedem de familie. Câteodată nu funcţionează această înţelegere, dar discutăm cât discutăm, apoi gata, ieşim din problemele de serviciu şi petrecem timp împreună cu fiicele noastre.
- Ce v-aţi propus să realizaţi în viitorul apropiat?
- Îmi doresc să reuşesc să mişc lucrurile în privinţa monumentelor care se află în stare foarte proastă de conservare, pentru că există câteva în judeţ care te fac să plângi atunci când le vezi. Dacă aş vedea că se mişcă lucrurile şi se face ceva în privinţa reabilitării acestor monumente cred că aş fi cel mai fericit om din lume. Am primit o documentaţie privind reabilitarea palatului episcopal de la Roman, un monument de clasa A. Dosarul a plecat la Comisia Naţională a Monumentelor Istorice. Mă bucur că Arhiepiscopia a demarat acest proiect şi vrea să reabiliteze acea clădire care este un monument splendid şi care poate fi reabilitat şi pus în valoare aşa cum merită. Dorim să rezolvăm problema cetăţii de la Gâdinţi, Palatului Cnejilor de la Ceahlău, Bisericii de la Bisericani. La Mănăstirea de la Tazlău deja a început un proiect de restaurare. Îmi doresc să fac multe lucruri pentru cultura noastră. Dacă rămânem fără aceste repere cred că, la un moment dat, vom simţi că nu mai ştim de unde venim. şi dacă nu mai ştim acest lucru cu siguranţă nu vom şti spre ce ne îndreptăm. Dar, sunt decisă să nu renunţ.

Citeşte şi: Interviu de colecţie cu singura femeie din lume care a străbătut 120 de ţări pe jos

A consemnat Ingrid CIOFOAIA

Născută în municipiul Piatra Neamţ, unde a urmat gimnaziul actualei şcoli „Elena Cuza” şi Liceul „Calistrat Hogaş”, Rocsana Josanu a găsit în anii de formare a personalităţii sale, în adolescenţă, mentori în profesori. Aşa a ajuns să urmeze Facultatea de Geografie şi Geologie din Iaşi. Până la fotoliul de manager al uneia dintre cele mai provocatoare instituţii publice culturale au mai fost câţiva paşi importanţi despre care şeful culturii din Neamţ vorbeşte cu drag.