Ziua Crucii

Înălțarea Sfintei Cruci, prăznuită pe 14 septembrie, este cea mai veche sărbătoare închinată cinstirii lemnului sfânt. În această zi sărbătorim două evenimente deosebite din istoria Sfintei Cruci: Aflarea Crucii pe care a fost răstignit Mântuitorul şi înălţarea ei solemnă în fata poporului de către episcopul Macarie al Ierusalimului, în ziua de 14 septembrie din anul 335; aducerea Sfintei Cruci de la persii păgâni, în anul 629, în vremea împăratului bizantin Heraclius, care a depus-o cu mare cinste în biserica Sfântului Mormânt (a Sfintei Cruci) din Ierusalim.

Sfânta Cruce a fost aflată din porunca Sfintei împărătese Elena, mama Sfântului Împărat Constantin cel Mare. Datorită ei s-au găsit pe Golgota trei cruci. Pentru a afla care a fost crucea pe care a fost răstignit Mântuitorul şi care sunt crucile tâlharilor răstigniţi odată cu El, patriarhul Macarie le-a spus să atingă pe rând crucile de o femeie moartă. Femeia a înviat în momentul în care a fost atinsă de cea de-a treia cruce, cea pe care a fost răstignit Hristos.

Dupa aceasta minune, Patriarhul a poruncit Înălţarea Sfintei Cruci la un loc de unde să o poată vedea tot poporul.

Când împăratul Hosroe a cucerit Ierusalimul, a luat cu el Crucea Domnului în Persia. Sfânta Cruce a ramas aici timp de paisprezece ani, până când Hosroe a fost învins de împăratul Heraclie, care a dus sfânta cruce în Ierusalim.

Tradiţii şi obiceiuri de Înălțarea Sfintei Cruci
Înălţarea Sfintei Cruci se serbează cu post, pentru că ea ne aduce aminte de patimile şi moartea Mântuitorului. În calendarul popular, ziua Înălțării Sfintei Cruci mai poartă denumirea și de Ziua Crucii, Ziua Șarpelui sau Cârstovul Viilor și este considerată data ce vestește sfârșitul verii și începutul toamnei. Sub denumirea de Cârstovul Viilor este cunoscută mai ales în zonele deluroase şi sudice, în zonele viticole, marcând începutul culegerii viilor.

Ziua Șarpelui este o denumire legată de faptul că, din această zi, se crede că şerpii şi alte reptile încep să se retragă în ascunzişurile subterane, hibernând până în primăvară. Conform tradiției populare, de Ziua Crucii se închide pământul, care ia cu sine insectele, reptilele și plantele ce au fost lăsate la lumină în primăvară.

În această zi, preotul sfințește via și butoaiele de vin, pentru ca și în viitor gospodarul să se bucure de o recoltă bogată. Strugurii din ultima tufă de vie nu trebuie culeși . Ei trebuie păstrați ca ofrandă pentru păsările cerului și de aceea se numesc, în limbaj popular, strugurii lui Dumnezeu. În serile culesului, podgorenii fac focuri din vița uscată, în jurul cărora petrec cu mâncare, băutură și muzică.

Pe 14 septembrie, la biserică se sfințesc busuiocul, menta, maghiranul și cimbrul, considerate plante magice. Aceste plante îi apără pe credincioși de diverse boli, dar veghează și asupra păsărilor și animalelor din ogradă. Monedele sfințite în această zi, păstrate în portofel, alături de o cruciuliță aduc belșug și spor în muncă.

De asemenea, se spune că nu este bine să se mănânce usturoi, nuci, prune și pește. Este recomandat să se țină post negru, aspru, pentru vindecarea sufletului și a trupului. În ziua Înălțării Sfintei Cruci nu este voie a se munci, pentru a nu atrage primejdiile.

Maura ANGHEL

De la Ziua Crucii se începe și bătutul nucilor, însă nu este voie să se consume fructul, deoarece miezul are forma unei cruci. Oamenii din popor cred că dacă va tuna în această zi de sărbătoare, toamna va fi una lungă. De asemenea, dacă ciorile se adună pe gard, va cădea bruma.