„Frumosul vine din oameni, iar copiii sunt și ei niște oameni mici, pe care noi ne străduim să-i facem mari”

 * dialog cu Daniela Anghelescu, profesor de Limba și literatura română la Liceul Teoretic de Informatică „Grigore Moisil” Iași

 

În lumea vastă a cunoașterii și a învățării, profesorii de limba română ocupă un loc special. Ei sunt cei care nu doar predau un set de reguli gramaticale și vocabular, ci își asumă o misiune profundă și emoționantă în formarea și dezvoltarea tinerilor minți. Rolul lor depășește sălile de clasă și manualele școlare; ei sunt călăuzitori ai imaginației, custozii culturii și constructori de identitate.

Misiunea lor este să trezească dragostea pentru cuvinte, pentru poezie, pentru proză și pentru toate formele de exprimare artistică ce îmbogățesc sufletul. Ei cultivă în fiecare copil capacitatea de a simți și de a înțelege nuanțele subtile ale limbajului, construind astfel punți între indivizi și culturi. Fiecare vers, fiecare frază devine o călătorie în lumea fascinantă a sensurilor multiple și a interpretărilor personale.

În același timp, sunt ghizi pe drumul formării identității. Ei înțeleg importanța legăturii dintre limba maternă și sentimentul de apartenență culturală. Prin explorarea operei literare românești și a tradițiilor lingvistice, ei îi ajută pe elevi să își descopere rădăcinile și să își valorifice moștenirea culturală. Astfel, ei nu doar predau limba, ci îi învață pe tineri să își înțeleagă și să își aprecieze propria identitate.

În timp ce își îndeplinesc această nobilă misiune, devin modele și mentori pentru elevii lor. Prin pasiunea lor pentru literatură și pentru arta comunicării, ei inspiră și încurajează imaginația și creativitatea. În fiecare cuvânt și în fiecare gest, ei transmit nu doar cunoștințe, ci și valori esențiale precum empatia, compasiunea și respectul. Despre toate aceste lucruri am discutat cu Daniela Anghlescu, profesor de Limba și literatura română la Liceul Teoretic de Informatică „Grigore Moisil” din Iași.

 

- O viață dedicată cuvintelor. Ce v-a inspirat să deveniți profesor de limba română?

- Povestea mea ca profesor a început dinainte de a învăța să scriu. Mama era profesoară și o priveam fascinată de fiecare dată când o vedeam corectând lucrări. De multe ori îmi dădea teste mai vechi și scriam peste cuvinte, într-un joc de rol pe care-l luam în serios. Alteori mă lua cu ea la școală și mă lăsa cu doamna bibliotecară, printre cărți. Cred că de pe atunci am început să cochetez cu ideea de a fi profesor. Mai târziu nu mi-am mai dorit asta. Visam să fiu jurnalist, să fac anchete importante, să scriu ... M-am lăsat cumva manipulată de părinți, care m-au convins că pot fi jurnalist și făcând Litere. Ca elevă însă am fost atât de marcată de profesoara mea de limba română încât mi-am dorit să fie mândră de mine. A fost un om remarcabil, pe care l-am iubit din tot sufletul.

- Cum integrați pasiunea pentru frumos în activitățile didactice cu elevii?

- Încerc să fiu, mai întâi de toate, om, apoi profesor. Poate că uităm uneori să fim oameni și trebuie să ni se amintească. Uităm că frumosul vine din oameni, iar copiii sunt și ei niște oameni mici, pe care noi ne străduim să-i facem mari. Eu îi descopăr zi de zi și învăț de la ei, iar asta mă ajută să-mi păstrez „tinerețea”. Pentru mine e importantă educația de lungă durată, educația pentru frumos și pentru viață; e important ce rămâne după ce se termină școala. Mulți copii nu-și vor aminti poate despre estetica urâtului sau despre subordonata cauzală, dar cu siguranță vor valoriza amintirea unui spectacol de teatru la care am fost împreună sau a unui interviu pe care l-au luat unei personalități pentru că doamna de română le-a dat o astfel de temă.

- Ce strategii folosiți pentru a susține și a încuraja copiii în învățarea limbii române?

- Limba și literatura română e o disciplină prietenoasă, iar noi avem toate instrumentele pentru a-i putea atrage pe elevi către învățare. Îmi place să îmbin metodele și strategiile tradiționale cu cele moderne, adaptându-le la specificul clasei și la nevoile individuale. Orice progres, cât de mic, îl aplaud și verbalizez aprecierile. Pentru elevi e esențială încurajarea, trebuie doar să le arăți că pot, chiar și atunci când li se pare imposibil.

- Care sunt activitățile extracurriculare pe care le promovați pentru a încuraja creativitatea și exprimarea artistică în limba română?

- Îmi place să mă implic în activități diverse, de la plantarea copacilor, până la proiecte cu care am ajuns în Parlamentul European, deci nu doar ne exprimăm în limba română. De câțiva ani, particip cu mai multe echipe la Festivalul de book-trailere „Boovie” care, spre bucuria noastră, anul acesta va avea loc la Iași, în luna iulie.În urmă cu trei luni am lansat o generație de miniscriitori. E vorba de un proiect al clasei a V-a pe care îl coordonez și care are ca scop dezvoltarea gustului estetic și al unor valori general-umane. Am încercat acest lucru scriind o carte împreună cu elevii. Așa s-a născut, de Crăciun, „Croitoria de cuvinte”. Nici filmul nu e departe de mine, fapt pentru care m-am alăturat unei frumoase inițiative a unui alt profesor al Liceului „Grigore Mosil” de a coordona împreună Cineclubul LIIS.

„Îi încurajez pe copiii să pună întrebări, să simtă, să asculte, să descopere puncte nevralgice și să găsească soluții”

- Cum vă asigurați că atmosfera din clasă este una deschisă, plină de încredere și sprijin reciproc?

- Îmi place să cred că nimeni nu învață de „frică” și că oricine poate greși fără teama că va fi sancționat. Îi încurajez pe copiii să pună întrebări, să simtă, să asculte, să descopere puncte nevralgice și să găsească soluții, să ceară ajutorul atunci când sunt în impas, să spună povești – povestea lor sau povestea celuilalt. Nu există întrebări sau răspunsuri greșite, ci doar ușoare nevralgii pe care le descoperim și le tratăm eficient. Avem un fir roșu pe care-l urmăm împreună și care are la bază un singur cuvânt: COMUNICARE.

- Care sunt aspectele pe care le considerați esențiale pentru dezvoltarea abilităților de comunicare în limba română?

- Abilitățile de comunicare în limba română încep să se dezvolte în familie și continuă la școală. Toată lumea consideră că tinerii nu citesc. Unii, mulți, nu citesc. Dar nu este neapărat vina lor sau a sistemului. Dacă vrem ca un copil să citească, nu e suficient să ne bazăm pe școală. Un copil care-și vede părinții citind, va citi și el, pentru că are mare nevoie de modele. Școala continuă acest proces, care va avea succes doar prin exercițiu. Noi citim împreună cu elevii și scriem împreună cu ei. Personal, ghidez micul cititor, îi pun la dispoziție o listă consistentă de autori, dar apreciez și lectura voluntară. De multe ori construiesc lista de lecturi împreună cu elevii. Ei propun titluri, le votăm și alegem împreună ce e mai potrivit pentru ei. Discutăm – nu atât de des pe cât mi-aș dori – și analizăm operele parcurse, extragem valorile transmise și ne exprimăm opinii. Pentru a avea abilități de comunicare, e necesar să și vorbești mult, nu doar să citești. De aceea, una dintre activitățile mele preferate și a elevilor, mai ales de clasa a 9-a, este dezbaterea.

- Cum încurajați și susțineți diversitatea lingvistică și culturală în cadrul lecțiilor tale?

- În epoca modernă, copiii călătoresc mult împreună cu părinții lor. Este un lucru bun, pentru că au oportunitatea de a cunoaște diferite culturi despre care culeg informații și le valorifică în proiectele didactice. Pornind de la experiențele proprii, pe care le consemnează în Jurnale de călătorie și lectură în fiecare vacanță, descoperă apoi literatura, limbile, tradițiile și obiceiurile altor popoare, în texte din spațiul balcanic și nu numai.

- Care sunt cărțile, poeziile sau operele literare pe care le recomandați cu drag copiilor și de ce?

- Cum spuneam și mai devreme, recomandările de lectură își au originea, de multe ori, în experiențele de lectură ale elevilor, dar strecor obligatoriu, numele unor scriitori români contemporani - și nu sunt puțini cei care merită citiți – dar și din literatura clasică. Literatura română contemporană este foarte valoroasă, iar eu încerc să-i conectez pe tinerii noștri la valorile autohtone.

„Satisfacția cea mai mare este când îi vezi cum cresc sub ochii tăi și sunt atât de frumoși și de buni încât îți permiți să crezi că ai contribuit și tu măcar puțin la devenirea lor”

- Cum integrați tehnologia în procesul de predare a limbii române pentru a menține interesul elevilor?

- Perioada pandemiei ne-a forțat să ne împrietenim cu tehnologia, așa că, vrând-nevrând, am căutat să diversific galeria metodelor de învățare și aici intervine tehnologia. Și înainte o foloseam, mai ales că profilul liceului îmi permite accesul, dar acum face parte din activitatea mea curentă. Sigur, nu abuzez, căci, așa cum am mai menționat, îmi place să îmbin elementele tradiționale cu cele moderne. Folosesc fakebook pentru a crea profilul unui personaj, padlet pentru diferite teme de cercetare, youtube pentru deconstrucția mesajului și tot felul de surse pentru documentare. Infuzez de câte ori am ocazia educație media în disciplina pe care o predau.

- Care sunt cele mai mari satisfacții pe care le aveți în calitate de profesor de limba română și susținătoare a copiilor în activități diverse?

- Dacă aș spune că rezultatele elevilor la examene și olimpiade sunt cele mai mari satisfacții, aș minți. Satisfacția e că oamenii care erau odată mici acum sunt mari și că se întorc cu drag către mine și către profesorii pe care i-au avut, că suntem prieteni și ne este drag să ne întâlnim chiar și după mai mulți ani. Satisfacția e că îi vezi cum cresc sub ochii tăi și sunt atât de frumoși și de buni, încât îți permiți să crezi că ai contribuit și tu măcar puțin la devenirea lor.

- Ce faceți când nu sunteți profesor? Ce pasiuni aveți, ce visuri? Care este cartea preferată?

- Când nu sunt profesor, sunt formator de educație media, sunt croitor de cuvinte și de visuri și, chiar dacă e greu să alegi un scriitor sau o carte preferată și am fost, pe rând, fan Kafka, Eliade sau Erik-Emmanuel Schmitt, încă nu l-a detronat nimeni pe Gabriel Garcia Marquez, de care m-am îndrăgostit în liceu, căci mi-a arătat ce înseamnă „Un veac de singurătate”.

A consemnat Maura ANGHEL

 

„Uităm că frumosul vine din oameni, iar copiii sunt și ei niște oameni mici, pe care noi ne străduim să-i facem mari. Eu îi descopăr zi de zi și învăț de la ei, iar asta mă ajută să-mi păstrez „tinerețea”. Pentru mine e importantă educația de lungă durată, educația pentru frumos și pentru viață; e important ce rămâne după ce se termină școala. Mulți copii nu-și vor aminti poate despre estetica urâtului sau despre subordonata cauzală, dar cu siguranță vor valoriza amintirea unui spectacol de teatru la care am fost împreună sau a unui interviu pe care l-au luat unei personalități pentru că doamna de română le-a dat o astfel de temă” - prof. Daniela Anghelescu

 

„Abilitățile de comunicare în limba română încep să se dezvolte în familie și continuă la școală. Toată lumea consideră că tinerii nu citesc. Unii, mulți, nu citesc. Dar nu este neapărat vina lor sau a sistemului. Dacă vrem ca un copil să citească, nu e suficient să ne bazăm pe școală. Un copil care-și vede părinții citind, va citi și el, pentru că are mare nevoie de modele. Școala continuă acest proces, care va avea succes doar prin exercițiu. Noi citim împreună cu elevii și scriem împreună cu ei” - prof. Daniela Anghelescu