Un nou scandal în educație: aproape mii de norme ocupate de profesori fără studiile cerute!

Școala românească funcționează cu mii de ore predate de oameni care nu au studiile corespunzătoare postului. Cifrele oficiale transmise de Ministerul Educației arată 4.757 de norme didactice ocupate la nivel național de personal fără studiile cerute. Iar Iașul nu scapă de fenomen: 75,09 norme sunt ocupate în această situație.

Este una dintre cele mai spectaculoase radiografii ale crizei de personal din educație. În timp ce legislația vorbește despre profesionalizarea carierei didactice și despre formare continuă, realitatea din școli este că mii de norme trebuie acoperite cu personal care nu are pregătirea corespunzătoare postului.

Iașul: 75 de norme, dar o prăbușire față de anii precedenți

În județul Iași, în anul școlar 2025–2026, sunt raportate 75,09 norme didactice ocupate cu personal fără studii corespunzătoare.

Cifra este însă în cădere spectaculoasă. În 2024–2025 erau 117,76 norme, iar în 2023–2024 se ajunsese la 150,45. Cu alte cuvinte, în numai doi ani, Iașul a redus fenomenul cu aproximativ 50%.

Față de anul școlar precedent, scăderea este de circa 36%. Asta înseamnă că Iașul se află într-o situație mult mai bună decât în urmă cu doi-trei ani, dar problema este departe de a fi dispărut.

Din totalul de 75,09 norme din 2025–2026, 32,72 sunt în mediul urban și 42,37 în rural. Practic, aproape 57% din problema ieșeană este în mediul rural.

Un loc 26 într-o țară cu mii de norme „de avarie”

La nivel național, cele 4.757,16 norme ocupate de personal fără studii corespunzătoare înseamnă o adevărată armată de „soluții de avarie” pentru sistem.

Iașul reprezintă aproximativ 1,58% din totalul național. În clasamentul județelor după numărul acestor norme, Iașul se află aproximativ pe locul 26, mult sub județe precum Brașov, Timiș, Cluj, Ilfov sau Constanța.

Diferențele sunt uriașe. În Brașov sunt raportate 222,54 norme, în Timiș – 342,73, în Ilfov – 325,70, în Constanța – 297,46, iar în Suceava – 252,16. Bucureștiul sare la 467 de norme.

La polul opus, există județe cu valori extrem de mici, precum Gorj – 5,33, Olt – 27,53 sau Dolj – 33,71.

Prin comparație, Iașul nu este un caz-limită național. Dar 75 de norme reprezintă în continuare echivalentul a zeci de posturi didactice ocupate fără pregătirea specifică solicitată.

Statul nu știe cât de mult se „amestecă” disciplinele

Răspunsul Ministerului Educației conține un detaliu exploziv: instituția recunoaște că nu deține date privind componența exactă a normei fiecărui cadru didactic aflat în situația completării normei.

Cu alte cuvinte, sistemul poate contabiliza câte norme sunt ocupate de personal fără studii corespunzătoare, dar nu poate reconstrui complet, la nivel individual, cum arată fiecare normă și cu ce discipline este completată.

Legislația permite, în situații excepționale, completarea normei cu ore din aceeași arie curriculară, iar în anumite condiții chiar cu alte discipline decât cele corespunzătoare specializării de pe diplomă.

Ministerul insistă că aceste situații trebuie să fie excepționale și că activitatea cadrelor didactice trebuie monitorizată.

Marea promisiune a formării profesorilor, amânată

Și aici apare o altă bombă administrativă: Centrul Național pentru Formare și Dezvoltarea în Cariera Didactică (CNFDCD), prevăzut de Legea educației, nu poate fi operaționalizat până la începutul anului școlar 2027–2028.

Prevederile legale privind înființarea și funcționarea centrului au fost prorogate succesiv.

Așadar, în timp ce România are 4.757 de norme ocupate de personal fără studiile corespunzătoare, instituția națională gândită pentru formarea și dezvoltarea carierei didactice rămâne, deocamdată, blocată în calendarul legislativ.

Iașul are un paradox

Pe de o parte, situația s-a îmbunătățit spectaculos: de la peste 150 de norme în 2023–2024 la numai 75 în 2025–2026.

Pe de altă parte, problema nu este rezolvată: peste jumătate dintre aceste norme sunt în rural, iar sistemul național continuă să funcționeze cu aproape 4.800 de norme ocupate de personal fără studiile corespunzătoare.

Iar faptul că Ministerul recunoaște că nu poate furniza imaginea completă a componenței acestor norme ridică multe semne de întrebare. Cele mai importante sunt cele referitoare la cât de „calificat” este, în realitate, profesorul care intră astăzi la clasă și cât de mult din această improvizație educațională rămâne ascunsă în statisticile oficiale.

Carmen DEACONU