Valoarea tichetului de masă a fost limitată la 45 de lei. Suma abia acoperă un prânz modest

* Camera Deputaților a decis: valoarea maximă a unui tichet de masă va fi de 45 de lei * o sumă care pare generoasă în dezbateri, dar ridicolă în fața realității * în Iași, un prânz modest costă deja 50 de lei, iar în restaurantele corporate se apropie de 100, poate și mai mult * România legalizează, astfel, decalajul dintre hârtie și farfurie

Plenul Camerei Deputaților a votat proiectul de lege care limitează valoarea tichetului de masă la maximum 45 de lei. Amendamentul, introdus în forma finală, stabilește că „valoarea nominală a unui tichet de masă nu poate depăși suma de 45 de lei”. Totodată, dacă tichetele de creșă nu pot fi emise pe suport electronic, angajatorul va achita direct contravaloarea acestora creșei la care este înscris copilul. Inițial, legea prevedea un plafon de 40 de lei, aplicabil de la 1 ianuarie 2024. Inflația, însă, a devorat rapid calculele inițiale, obligând o ajustare tardivă. Noua valoare – 45 de lei – este, în fapt, o formă de alinare birocratică, fără efect concret în coșul zilnic al angajaților.

La nivel național, costurile pentru masa de prânz au crescut cu peste 20% în ultimul an. În Iași, un oraș universitar și administrativ cu o populație activă de peste 150.000 de angajați, un meniu de prânz pornește de la 45–50 de lei în zonele modeste, iar în restaurantele corporate poate ajunge ușor la 100–150 de lei.
În acest context, tichetul de masă nu mai cumpără o masă completă, ci doar o parte din ea — o felie de realitate, într-o țară în care costul vieții a luat-o înaintea legislației.

Pentru angajații ieșeni, diferența este palpabilă. Cei cinci lei în plus nu schimbă nimic din presiunea financiară de zi cu zi. În mediul privat, firmele resimt costuri suplimentare, iar mulți antreprenori mici se tem că nu vor mai putea susține acest beneficiu. Într-un climat fiscal sufocant, orice majorare, oricât de mică, lovește direct în marja de supraviețuire.

Pe hârtie, statul își recompensează angajații. În realitate, le oferă un prânz incomplet. Iar în Iași, unde totul se scumpește cu un ritm constant – chirii, utilități, servicii, mâncare –, legea aceasta pare mai degrabă un gest de imagine decât o măsură economică.

Teona SOARE