Obiceiul sorcovitului

În fiecare an, în dimineața zilei de 1 ianuarie, copiii merg cu Sorcova pe la vecini sau membrii familiilor lor. În România, această tradiție este respectată mai ales la țară, unde cei mici poartă cu ei și o ramură înmugurită, un băț ornat cu hârtie colorată sau boabe de grâu, pe care le aruncă în fața ușilor caselor.

Obiceiul umblatului cu Sorcova datează de foarte mult timp. Unele voci susțin că a apărut în jurul anului 46 î.Hr. Pe atunci, copiii foloseau însă ramuri de măslin, în semn de pace. De-a lungul timpului, obiceiul s-a răspândit și a preluat forme adaptate la perioada noastră. Se spune că ai ghinion, de nu ești sorcovit. 

Numele de „Sorcova” ar fi originar din etimologie bulgară, „surov” și înseamna verde fraged (verde crud). Aceasta este o aluzie la ramura abia îmbobocită. Această sorcovă, era considerată o baghetă magică, prin intermediul căreia se oferă celui sorcovit sănătate, vigoare, putere. Folcloristul Lazăr Șăileanu spunea că numele de „Sorcova” ar veni din slavul Soroku, adica 40, de aici obiceiul din vechime, ca cel sorcovit, să fie pe timpul declamării sorcovei, atins de 40 de ori.

Sorcova era la început o mlădiţă înmugurită de măr, vişin, zarzăr sau gutui care se punea în apă în noaptea Sfântului Andrei şi până în ziua de Sfântul Vasile era înflorită.

Cu ele se făceau urări prin atingerea pe umăr, cu sorcova, ritmic. Era obligatorie şi se folosea urarea textuală de sănătate. Sorcova are, în virtuţile germinative ale ramurii înmugurite şi înflorite, prin contactul fizic şi prin recitarea versurilor, un efect magic, de fecunditate a gospodăriei, a persoanelor care sunt sorcovite.

Astăzi sorcova este confecţionată dintr-un băţ, în jurul căruia se împletesc flori de hârtie colorată. Materialele utilizate sunt o baghetă de aproximativ 30-40 de cm, beteală, panglică colorată, hârtie creponată, sârmă subţire, aţă colorată, folie de staniol.

Bagheta se înfăşoară în sârmă, apoi pe cadrul creat se prind alte bucăţi de sârmă, modelate în tulpini. Fiecare sârmă este înfăşurată în beteală de pom argintie. Hârtia creponată se împătureşte în încercarea de a imita aspectul de floare, pentru a face pampoanele sorcovei. Pentru un pampon se pot folosi 2 – 3 flori, în diverse culori, legate direct cu sârmă. După ce au fost realizate, sunt fixate pe băţ.