Armed & Dangerous Review

Armed & Dangerous Review

Cine isi mai aduce aminte de Giants: Citizen Kabuto? Primul titlu al celor de la Planet Moon Studios (echipa ce s-a desprins de Shiny Entertainment dupa crearea primului MDK) a surprins prin originalitatea gameplay-ului, grafica de calitate si umorul debordant pe care il avea, 100% britanic. Si cu toate ecourile pozitive din presa de specialitate, el nu a fost primit prea bine de gameri, poate tocmai din cauza nonconformismului sau. Cu toate acestea, Planet Moon nu s-au dat batuti si acum, sub aripa protectoare a celor de la Lucas Arts, au dezlantuit asupra lumii un 3rd person shooter in cel mai pur sens al cuvantului, cu o grafica din nou excelenta, voice acting si muzica de zile mari si cu acelasi umor ce va starni cu siguranta hohote de ras.

Povestea e cat se poate de simpla si lipsita de absolut orice credibilitate. Intr-un taram indepartat (o combinatie ciudata intre o lume fantasy si epoca industrializarii), o trupa de trei hoti, The Lionhearts, pun la cale cel mai mare jaf din istorie, intentionand sa fure The Book of Rule, pentru a-l inlatura pe tiranicul rege Forge de la domnie. Pentru aceasta insa, ei trebuie mai intai sa-l gaseasca pe Rexus, un batran orb cu o anumita “afinitate” pentru oi, el fiind singurul care poate dezlega vraja ce previne folosirea cartii. Cei trei vajnici temerari sunt Roman, un om in haine de aviator si creierul echipei; Q, un robot urias dependent de ceai ce poarta pe cap o casca de centurion roman si Jonesy, o cartita miner cu accent scotian. Povestea este prezentata prin filmulete intermediare absolut demente, ele fiind si principalul motiv pentru care jucatorul isi va dori terminarea jocului. Si cu toate ca ele sunt pixelate si par a fi lucrate de amatori, fiti fara grija. Aceasta este si ideea, deoarece nimic in acest joc nu este luat in serios, nici chiar povestea in sine. Vi se pare ciudat? Si inca nici n-am inceput.

Grafica este foarte buna, beneficiind de toate tehnologiile si efectele actuale. Veti gasi efecte meteorologice excelent redate (ninsoare, ploaie torentiala), explozii spectaculoase, efecte de fum, pixel shading, texturi detaliate si umbre dinamice aruncate de personaje asupra terenului, toate acestea nestresand insa extraordinar de mult sistemul jucatorului. Nivelurile sunt diverse (munti inzapeziti, faleze sau paduri idilice) si create cu cap, unele fiind de-a dreptul uriase, singurul mod facil de a va deplasa prin ele fiind folosirea Jet Pack-ului, acesta fiind o versiune imbunatatita a celui din Giants.
Partea de sunet este si ea ireprosabila, incepand de la efectele armelor si terminand cu muzica (imnuri scotiene de cea mai buna calitate, ce se potrivesc perfect cu actiunea) si voice acting-ul exceptional. Dialogurile din timpul filmuletelor (care au un timp de vizionare total de o ora si ceva) sunt geniale, iar cinefilii vor recunoaste imediat vocea regelui Forge ca fiind aceeasi cu cea a lordului Farquad din filmul Shrek. Pe langa aceasta, veti mai auzi o serie de replici amuzante si in timpul misiunilor, cum ar fi “Where did my legs go?”, “I didn’t know they had kidnyes” sau “Is that a spleen?”, ele contribuind din plin la umorul jocului.

Dupa cum aflam de pe site-ul oficial, victoria finala este a voastra dupa ce trageti in jur de 12.000 de gloante, acesta fiind de altfel si principiul de baza al jocului: omorati tot ce misca (sau sta pe loc). Cladiri, orci, soldati, oi, pinguini sau zeppelin-uri… in Armed & Dangerous nu se face discriminare in privinta potentialelor tinte, orice si oricine putand fi o viitoare victima a jucatorului. Pentru a adauga savoare luptelor, sistemul fizic HAVOK este folosit in mod extensiv, la cladiri, inamici sau elemente de decor. Cladirile pot fi aruncate in aer in cel mai artistic mod cu putinta, jucatorul putand sa niveleze un sat intreg daca are suficient explozibil. Geamurile pot fi sparte, iar peste tot veti gasi butoaie cu explozibil, care odata impuscate pot declansa o reactie in lant spectaculoasa care, pe langa un foc foarte frumos de artificii, va poate scuti de multe lupte inutile impotriva unor grupuri numeroase de inamici. Uneori, veti putea urni bolovani din varful unui deal pentru a strivi soldatii aflati la baza acestuia si nu de putine ori veti avea surpriza ca atunci cand dinamitati un inamic, acesta sa aterizeze langa voi dupa cateva secunde bune cu un sunet, de obicei sec: ”bam”. De asemenea, este o reala placere sa aruncati in aer baracile de prin niveluri (veti fi nevoit sa faceti oricum asta, fiindca altfel inamicii se vor spawna la nesfarsit) si sa vedeti cum acoperisul zboara la 20 de metri in aer pentru a se prabusi dupa aceea peste cladirea in flacari si soldatii de dedesubt.

Arsenalul pe care il aveti la dispozitie este foarte variat, iar cei de la Planet Moon dovedesc inca o data ca nu duc lipsa de idei originale. Veti incepe jocul cu o pusca simpla, urmand ca pe parcurs sa primiti o mitraliera, o pusca cu luneta, Land Shark Gun, Mortar, Tupsy Turvy Bomb, Vindaloo Rocket Launcher sau World’s Smallest Blackhole. Daca va uitati putin ciudat la unele denumiri ale armelor, nici o problema; la fel am ramas si eu interzis la vederea lor. Land Shark Gun-ul este exact ce zice numele: o arma care trage cu rechini pe uscat. Acestia isi cauta singuri prada, jucatorul urmarind traseul lor cu ajutorul aripioarei de la nivelul solului, iar cand omoara un inamic, o vor face in cel mai pur stil Jaws. Vindaloo Rocket Launcher este un lansator de rachete ghidate (foarte folositor impotriva grupurilor mari de inamici, dar si impotriva cladirilor) iar World’s Smallest Black Hole este chiar o gaura neagra care odata activata, va inghiti toti inamicii din imprejurimi.
Tupsy Turvy Bomb este poate cea mai originala arma din istoria gaming-ului, ea fiind un tirbuson imens cu care jucatorul intoarce pentru moment lumea cu fundul in sus, toti inamicii de pe harta cazand evident spre cer, conform legilor fizicii. Dupa cateva secunde, lumea revine la normal, iar inamicii vor ateriza pe pamant, cu acelasi zgomot sec de “bam”. Genial, nu ?!

Fiind vorba de un 3rd person shooter, prea multe nu veti avea de facut de-a lungul misiunilor, decat sa ajungeti din punctul A in punctul B (nimicind tot ce gasiti pe traseu), sa distrugeti un anumit numar de cladiri pictate cu o tinta imensa pe ele, eventual sa mai salvati un taran, doi si ii returnati la casele lor (cum faceati cu Smarties in Giants) si cam atat ar fi de zis despre gameplay. AI-ul adversarilor nu este stralucit si, in afara de o precizie de-a dreptul hilara (am intalnit situatii in care un arcas ma nimerea de la o distanta buna pentru o pusca cu luneta), rolul lor nu este decat acela de a fi tinte miscatoare. Ca sa adauge totusi putina varietate jocului, Planetmoon au inclus si cateva misiuni in care veti fi la comanda un turete si va trebui sa aparati zidurile unui oras de hoardele de inamici (ce vor numara cateva sute) care vor lua cu asalt zidurile pe care trebuie sa le aparati. De asemenea, daca sunteti destul de atent, veti gasi prin niveluri si diverse token-uri care vor debloca bonus-uri cum ar fi un grad sporit de dificultate, noi niveluri sau anumite efecte grafice hazlii (Big heads, big hands, etc).
Cu toate acestea insa, jocul tinde sa devina monoton, mai ales daca trebuie sa reluati o misiune de cateva ori, deoarece nu veti putea salva oriunde, ci doar in pub-uri, unde de asemenea va veti reinprospata viata si munitia la arme. Din fericire, nu veti avea de completat decat 21 de misiuni, ceea nu va va lua prea mult timp, iar unele din ele vor fi suficient de amuzante incat sa doriti sa le mai jucati inca o data.