Iarna asta, ce stă să treacă de-acum, ne-a blagoslovit cu un nou şi foarte cool accesoriu de fashion - măştile chirurgicale. Acestora nu le-a trebuit prea mult ca să se transforme dintr-o pavăză (cu recomandare medicală) contra neo şi retroviruşilor dătători de febră, torente nazale in exces şi ample dureri de cap, intr-o podoabă de nelipsit de pe decorul facial al multora dintre junii urbei. La inceputul anului, cand veştile tot mai alarmiste şi mai bulversante despre epidemia de gripă cu valenţe de ciumă neagră acaparaseră aproape total tabloul media, oricine s-ar fi ...

Vorbim mereu de autostrăzi, spitale regionale ori tot soiul de măreţe proiecte, cu fonduri mai mult sau mai puţin europene, dar in privinţa unei bănci de organe, cam multă discreţie. La Iaşi, aşa ceva n-a trecut nici pană in ziua de azi stadiul de vis... Nu că n-ar fi donatori, chiar sunt puzderie. Zilnic mor oameni, cam prea mulţi oameni, conform exigenţelor de acum. Dar nu despre asta-i vorba, ci de organele sănătoase şi complet funcţionale care răman in urma lor. Chiar dacă aparţinătorii işi dau acordul, chiar dacă avem suficienţi specialişti şi suficientă apara ...

Ca vizitator ocazional, n-ai de ce să-i bagi in seamă. Pe tarabele lor sunt expuse nimicuri la preţ de nimicuri şi deloc folositoare. Vorbesc mult şi pe degeaba, nu-şi bat capul deloc in a-şi vinde marfa. N-au nimic din politeţea orientală, atunci cand vreun prezumtiv muşteriu se poticneşte in faţa lor, zgaindu-se prelung la exponate. Ciudată manieră. Pentru că aşa n-au deloc vanzări, marfa nu-i ajută, aşijderea comportamentul lor deloc mercantil. Totuşi, sunt prezenţi duminică de duminică, vin primii şi pleacă ultimii. Oare de ce? Se plictisesc acasă, n-au stare, vor ...

E ca un ritual. An de an, incă de la primele tentative de topeală a ultimilor fulgi şi inaintea ghioceilor, peisajul patriei e aglomerat de găurile, găuroaiele, gropile şi gropălanele ce răsar pe şosele cu o viteză ca la acceleratorul de particule. Capcane de multe ori fatale in calea drumeţilor, fie ei pedeştri ori motorizaţi. Traseul casă-serviciu, aproape oricine il ştie cu ochii inchişi. Dar nu şi-n perioada asta, cea mai efervescentă in ce priveşte surprizele rutiere de rit totalmente neplăcut. Explicaţiile, mereu aceleaşi, pline de banalitate şi lipsite de soluţ ...

Dimitrie are o tarabă tare invechită la una din pieţele Iaşului. Vinde vin de ţară, rachiu, coniac. De zeci de ani de zile. Nimeni nu cutează a-i critica produsele. Care, la prima vedere, sunt super ieftine şi foarte eco. Numai că... N-am avut ce face şi l-am luat la bani puţin foarte mărunţi. Grădina lui, nici măcar o mie metri pătraţi. Atunci, de unde atata recoltă, tone de vin, rachiu din belşug şi toate celelalte? Simplu, trucaje la greu, ţepe cum s-ar zice in limbajul actual. Omul face bani buni plomband lejer muşteriii un pic cam prea inocenţi. Dar şi să-l dai ...

Chiar că-i incredibil! Lucruri banale, candva, nu foarte de mult indispensabile „piese de schimb!”, lejer de găsit şi foarte la indemană au dispărut subit din peisaj. Greu, aproape imposibil de explicat cum şi de ce. Într-un oraş precum Iaşul să nu dibuieşti decat una şi foarte singură mercerie după aproape 8 ore de căutări, sună cam straniu. Dar aşa este! Din păcate... Luat de sus in jos, de la nord-vest şi către sud-est, apoi viceversa, numai că un pic perpendicular, al doilea oraş al ţării nu-i in stare să ofere măcar un set de nasturi la palton. ...

  În pofida avansului tehnologic, care ne-a adus in situaţia in care un telefon este suficient pentru imortalizarea celor mai importante momente din viaţă, există incă destui ieşeni care preferă să apeleze la atelierele foto. Şi chiar dacă s-au impuţinat, in aşa fel incat le poţi număra astăzi pe degetele de la o singură mană, atelierele acestea rezistă. Însă, din nefericire, nimeni nu le dă şanse mari de a supravieţui veacului pe care-l trăim... În ultimii ani, zeci de indeletniciri au dispărut complet de pe piaţa muncii, meserii de care, in t ...

Alături de mouse şi tastatură, telecomanda este unul dintre cele mai delicate şi mai indispensabile accesorii. Mai tot ce inseamnă aparatură electronică ori electrocasnică in ziua de azi e dotat cu aşa ceva. Clasicele butoane sunt din ce in ce mai multe şi mai fără rost. Pentru, chipurile, confortul nostru cotidian, producătorii au mutat mai toate funcţiile (nu doar cele de bază) pe micuţul şi aparent ultracomodul accesoriu. Stai comod in pat (ori in fotoliu) ca la siestă şi de acolo, fără nici un efort, porneşti/ opreşti aerul condiţionat, schimbi programele la tele, d ...

Dacă ar sta cineva să facă un clasament al lucrurilor cu totul inutile ce ne asfixiază viaţa cotidiană, cu siguranţă că micuţa monedă de un ban ar ocupa unul din locurile fruntaşe. A fost lansată pe piaţă mai mult din inerţie, in 2005, la denominare, s-au „tipărit” cateva chintale bune şi nimeni n-a stat să vadă de ce, pentru ce şi la ce ar putea folosi. În afară de exemplificarea perfectă a noţiunii de „muncă in zadar”. O bună vreme, moneda de un ban a fost apanajul strict al supermarketurilor. Acestea, avand preţurile la virgulă şi ...

Nu cu foarte multă vreme in urmă, tablele erau unul din cele mai populare jocuri de societate (ori de divertisment, dacă vreţi) din Romania. Azi, pare să se fi scufundat intr-un anonimat total, intr-o letargie agonizantă, neputand a face faţă ofensivei digitale. Doar pare. Depinde din ce unghi privim problema. Pe la inceputul anilor '90, tablele erau puse in acelaşi raft cu alba-neagra ori barbutul. Acum e ramură sportivă in toată regula, cu federaţie de specialitate, afiliată legal, total şi cu drepturi depline la Federaţia Internaţională de backgammon, cu un campion mondi ...

Cu siguranţă că mulţi se miră atunci cand văd prin hipermarketuri, şcoli ori chiar prin bănci „bodyguarzi” cu un fizic sărăcăcios şi o sănătate foarte probabil şubrezită, unii trecuţi bine şi de-a doua tinereţe. Nu o dată m-am intrebat in ce bază, pe ce criterii sunt angajaţi şi menţinuţi pe post oameni cărora le-ar sta mai bine prin staţiunile de pensionari, la tratamentul reumatismului, decat in uniformă, supraveghind asiduu obiectivul. Şi nu-s deloc puţini aceşti bătranei care, după toate aparenţele, au rolul de a menţine ordinea şi de a impi ...

Multă lume ii confundă ori ii asimilează cu piraţii din taximetrie. Doar pe motivul că şi ei prestează servicii de transport in mod ilicit. N-au licenţă, n-au aparat de taxat, nu dau bon fiscal, nu plătesc taxe la stat. Dar aici se opreşte asemănarea, in rest fiind vorba de cu totul altceva. În primul rand, „cărăuşii” au rute fixe, impart pe criterii doar de ei ştiute traseele şi clienţii, au un cod deontologic foarte strict, iar dacă cineva ar indrăzni să-l incalce, ar fi repede exclus din breaslă. Cat priveşte tarifele practicate, diferenţa este ime ...