La ora actuală, Armata Romană are in uz 97 de avioane şi 63 de elicoptere. Vorbim despre cele pilotate, cu oameni la bord. Din acestea, 22 sunt destinate transportului de trupe, armament şi alte echipamente militare. Aproape jumătate au insă varste matusalemice din punct de vedere tehnologic, iar menţionarea anilor de fabricaţie nu are cum să nu starnească rumoare. Cel mai vechi model e demult intratul in legendă Lockheed C-130 Hercules. Poreclit de soldaţii romani „Cioara mare”, acesta a efectuat zborul inaugural in vremea primului mandat de preşedinte al lui Eisenho ...

Uneori invidiaţi şi barfiţi - „uite-l, dom'le, s-a invartit, leneveşte acasă pe banii statului!”, „Clar, a dat şpagă! Acum belfereşte!”, alteori, compătimiţi - „Vai de el, nu mai are nicio perspectivă la varsta cand mulţi alţii işi fac planuri, au visuri...”, junii pensionari reprezintă o chestie aparte. Nu-s o castă, nici pe departe! Nici măcar categorie n-o putem numi; prea eterogeni ca varstă, studii, mediu social şi, de ce nu?, situaţie materială. Printre cei care şi-au asigurat un venit constant prin cupon găsim şi aproape tiner ...

Noi, localnicii, ne-am obişnuit de ani buni cu peisajul şi nu ne mai impresionează. Nu-l mai băgăm deloc in seamă. În schimb, un turist străin sau unul „instrăinat” cu valul de emigraţi din anii '90, face şoc la propriu. Caz concret şi foarte recent. Un amic, revenit in urbe după aproape un sfert de secol de peregrinări prin ambele Americi, m-a rugat să-l insoţesc la o promendă prin zona Centru – Copou, cuprins de nostalgiile studenţiei. Prima constatare i-a provocat o foarte mare minunare şi nicio explicaţie: de unde puzderia asta de farmacii? A num� ...

Cu siguranţă, ultimul deceniu ceauşist a fost cel mai mănos pentru hoţii de buzunare. Dacă noi, călătorii obişnuiţi, ne amintim cu stress de acele vremuri, cand era foarte posibil să te dai jos „sportiv complet” din tramvaiul ori autobuzul supraaglomerat, pentru „şuţi” mijloacele de transport in comun reprezentau adevărate zăcăminte de imbelşugare. În cateva ore de traseu, un „mană-lungă” dibaci şi inspirat scotea cat două-trei salarii bunicele. Cel puţin aşa susţine Bengos, unul dintre marii „pensetari” ai Iaşului, ...

Altădată, efervescenţa era totală şi incepea cu aproape două săptămani inainte. Dar, an de an, vanzătorii de mărţişoare s-au tot rărit, iar oferta e din ce in ce mai discretă. Tot mai puţini amatori pentru acest ritual al venirii primăverii, vechi de cand lumea. Poate şi pentru că anul trecut a fost unul extrem de prost pentru soiul acesta de comercianţi, iar acum au devenit mult mai prudenţi. Au deschis tarziu, abia ieri şi nici n-au venit cu foarte multă marfă. Doar aşa, de testare. Dacă treaba merge conform speranţelor, au stocurile pregătite. Unul din cei mai ve ...

De la o vreme, arhaica şi foarte sănătoasa deplasare pedestră devine opţiunea principală pentru tot mai mulţi ieşeni, indiferent de avuţie şi condiţie socială. A-ţi rezolva treburile in zona centrală mişcandu-te cu autoturismul inseamnă, in ziua de azi, o mostră de snobism, măcar... Rişti să pierzi minute preţioase, invartindu-te in disperare ca să găseşti un loc de parcare. Transportul in comun părea, pană de curand, o alternativă mult mai rentabilă, nu doar ca bani, ci şi ca timp. Mai ales de cand cu foarte atrăgătoarea ofertă a celor de la CTP: 2,50 lei şi ...

Iarna asta, ce stă să treacă de-acum, ne-a blagoslovit cu un nou şi foarte cool accesoriu de fashion - măştile chirurgicale. Acestora nu le-a trebuit prea mult ca să se transforme dintr-o pavăză (cu recomandare medicală) contra neo şi retroviruşilor dătători de febră, torente nazale in exces şi ample dureri de cap, intr-o podoabă de nelipsit de pe decorul facial al multora dintre junii urbei. La inceputul anului, cand veştile tot mai alarmiste şi mai bulversante despre epidemia de gripă cu valenţe de ciumă neagră acaparaseră aproape total tabloul media, oricine s-ar fi ...

Vorbim mereu de autostrăzi, spitale regionale ori tot soiul de măreţe proiecte, cu fonduri mai mult sau mai puţin europene, dar in privinţa unei bănci de organe, cam multă discreţie. La Iaşi, aşa ceva n-a trecut nici pană in ziua de azi stadiul de vis... Nu că n-ar fi donatori, chiar sunt puzderie. Zilnic mor oameni, cam prea mulţi oameni, conform exigenţelor de acum. Dar nu despre asta-i vorba, ci de organele sănătoase şi complet funcţionale care răman in urma lor. Chiar dacă aparţinătorii işi dau acordul, chiar dacă avem suficienţi specialişti şi suficientă apara ...

Ca vizitator ocazional, n-ai de ce să-i bagi in seamă. Pe tarabele lor sunt expuse nimicuri la preţ de nimicuri şi deloc folositoare. Vorbesc mult şi pe degeaba, nu-şi bat capul deloc in a-şi vinde marfa. N-au nimic din politeţea orientală, atunci cand vreun prezumtiv muşteriu se poticneşte in faţa lor, zgaindu-se prelung la exponate. Ciudată manieră. Pentru că aşa n-au deloc vanzări, marfa nu-i ajută, aşijderea comportamentul lor deloc mercantil. Totuşi, sunt prezenţi duminică de duminică, vin primii şi pleacă ultimii. Oare de ce? Se plictisesc acasă, n-au stare, vor ...

E ca un ritual. An de an, incă de la primele tentative de topeală a ultimilor fulgi şi inaintea ghioceilor, peisajul patriei e aglomerat de găurile, găuroaiele, gropile şi gropălanele ce răsar pe şosele cu o viteză ca la acceleratorul de particule. Capcane de multe ori fatale in calea drumeţilor, fie ei pedeştri ori motorizaţi. Traseul casă-serviciu, aproape oricine il ştie cu ochii inchişi. Dar nu şi-n perioada asta, cea mai efervescentă in ce priveşte surprizele rutiere de rit totalmente neplăcut. Explicaţiile, mereu aceleaşi, pline de banalitate şi lipsite de soluţ ...

Dimitrie are o tarabă tare invechită la una din pieţele Iaşului. Vinde vin de ţară, rachiu, coniac. De zeci de ani de zile. Nimeni nu cutează a-i critica produsele. Care, la prima vedere, sunt super ieftine şi foarte eco. Numai că... N-am avut ce face şi l-am luat la bani puţin foarte mărunţi. Grădina lui, nici măcar o mie metri pătraţi. Atunci, de unde atata recoltă, tone de vin, rachiu din belşug şi toate celelalte? Simplu, trucaje la greu, ţepe cum s-ar zice in limbajul actual. Omul face bani buni plomband lejer muşteriii un pic cam prea inocenţi. Dar şi să-l dai ...

Chiar că-i incredibil! Lucruri banale, candva, nu foarte de mult indispensabile „piese de schimb!”, lejer de găsit şi foarte la indemană au dispărut subit din peisaj. Greu, aproape imposibil de explicat cum şi de ce. Într-un oraş precum Iaşul să nu dibuieşti decat una şi foarte singură mercerie după aproape 8 ore de căutări, sună cam straniu. Dar aşa este! Din păcate... Luat de sus in jos, de la nord-vest şi către sud-est, apoi viceversa, numai că un pic perpendicular, al doilea oraş al ţării nu-i in stare să ofere măcar un set de nasturi la palton. ...