Broken Sword: The Sleeping Dragon Review

Broken Sword: The Sleeping Dragon Review

Trebuie sa recunosc ca producatorii au facut o treaba foarte buna in ceea ce priveste documentatia necesara pentru a pune bazele povestii acestui joc. Dar ce este acest Voynich sau mai bine zis cine a fost el? Pe la inceputul secolului trecut, el a descoperit in Italia un manuscris care acum ii poarta numele. Poate nu ar fi devenit atat de celebru – nu va mirati daca nu ati auzit vorbindu-se despre el pana acum – daca nu ar fi fost scris intr-o limba sau un cod imposibil de descifrat. Nu mica mi-a fost mirarea cand in urma unui simplu search pe Google am descoperit ca pana si japonezii sunt pasionati de el, dedicandu-i o serie de site-uri care ii prezinta povestea din momentul iesirii la suprafata si pana azi. Ipotezele acopera si ele arii foarte largi, de la posibilitatea ca el sa fie doar o farsa a lui Voynich, pana la faptul ca limba utilizata ar fi un dialect vechi ukrainean, fara vocale. Care o fi adevarul nu stiu, cert e ca nimeni nu a reusit sa traduca nici macar un fragment din aceasta carte. Desenele pot indica faptul ca ar fi un tratat de botanica si de astronomie, insa multi ii atribuie o valoare oculta deosebita. Pe acest ultim argument se bazeaza si Broken Sword 3.

Vernon, un geniu in materie de programare si bineinteles un cunoscut hacker, a resusit sa traduca o parte din acest manuscript, iar acum se teme pentru viata lui, motiv pentru care ar dori sa-i impartaseasca totul lui Nico, jurnalista de meserie. In paralel, George se afla in Congo pentru a se intalni cu un om de stiinta, pe numele sau Cholmondely. Din nefericire nici unul dintre ei nu isi va vedea visul cu ochii. Vernon este omorat de o femeie deghizata ca Nico, Petra, iar Cholmondely chiar de catre seful Neo-Templierilor, Susarro. Ceea ce la inceput nu are nici o noima se leaga pe parcurs si uite asa ii avem pe cei doi din nou impreuna in fata unei aventuri ce se anunta cum nu se poate mai primejdioasa.

Este foarte adevarat faptul ca producatorii au declarat sistemul point n’ click mort. Este si normal ca atunci cand iti doresti sa revolutionezi genul adventure sa incerci si acest lucru, dar sincer sa fiu e ca si cum ai incerca marea cu degetul. Indiferent cat de bun ar fi acest joc, doar simplul fapt ca el se bazeaza pe alt sistem nu inseamna ca restul sunt proaste sau demodate. Macar daca alternativa ar fi fost geniala, dar nu e. E doar simpla, pentru ca din start elimina mouse-ul, insa nu revolutionara. In plus, necesita un timp, mai lung sau mai scurt, in functie de persoana, pentru a te putea obisnui cu el.
Elementul sau cheie este ceea ce se numeste action map sau aria cu actiunile disponibile. In mometul in care personajul poate interactiona cu alt personaj sau cu un obiect, simbolurile corespondente actiunilor disponibile apar in cele patru cercuri din care este compusa aceasta arie. Te poti astfel uita, lua sau combina mai multe obiecte din inventar. Poti de asemena impinge anumite cutii, deschide usi sau folosi anumite obiecte din inventar in mediul inconjurator. Trebuie sa recunosc ca dupa un timp mi-a fost mult mai usor decat in cazul in care as fi folosit mouse-ul, dar acest lucru cred ca se datoreaza si faptului ca obiectele cu care poti interactiona iti apar imediat marcate cu o steluta. Este imbucurator sa vezi ca nu mai trebuie sa le vanezi, asa cum se obisnuia pana acum. Tot ce trebuie este sa treci pe langa el si eventual sa obtii o descriere a acestuia din partea personajului cu care joci. Vei stii imediat ce poti face el. Il poti lua in inventar sau poti chiar sa-l combini cu ceea ce ai deja. Daca este o cutie o poti impinge, iar daca ai de a face cu cateva lemnisoare poate reusesti sa le dai foc.

Sau poate nu. Dificultatea catorva puzzle-uri vine tocmai din faptul ca poate nu ai descoperit toate obiectele de care ai nevoie in momentul in care trebuie sa faci ceva. Ma refer aici la aprinderea acestor lemne sau, de ce nu?, la vopsirea perucii din castelul lui Susarro. Lemnele nu iau foc, iar peruca nu va e de nici un folos pentru ca Nico are parul negru, iar scopul e ca el sa fie blond. Trebuie sa recunosc ca de aceasta data diversitatea puzle-urilor este extrem de binevenita. Intalnim intr-adevar si cateva clasice precum cele de mai sus sau de tipul favorului facut unui personaj pentru a-ti da ceva sau pentru a-ti impartasi o anumita informatie.
Din fericire insa, Broken Sword 3 ne da mult mai mult. Am fost placut surprins de momentele in care trebuie sa actionezi cu reflexe de pantera. Ori pui mana pe o tigaie pentru a opri glontul care se indreapta spre tine, ori te feresti de o masina care vrea sa te calce, ori fugi printr-o pestera care aproape ti se darama in cap. Toate aceste surprize apar intotdeauna in cel mai prost moment si chiar dupa jumatatea jocului eram uneori nedumerit de ceea ce se intampla. Dificultatea acestora rezida tocmai in timpul extrem de scurt in care poti apasa o anumita tasta apartinand action map-ului. Daca nu o faci, actiunea se reia. Trebuie doar sa fii pregatit pentru ca de fiecare data aceste incercari sunt precedate de un scurt filmulet. In momentul reluarii, veti vedea acest film din nou, deci aveti destul timp la dispozitie pentru a va pregati.

Ceea ce nu este evident imediat este insa natura dialogurilor. De multe ori ai neaparat nevoie de o anumita informatie din partea unui personaj. Partea hazlie e ca nu stii niciodata ce anume il va interesa in mod particular pe George, de exemplu, asa ca e bine sa epuizati toate subiectele de discutie daca tot ati inceput. Un exemplu elocvent este cartea cu poezii din Glastonbury sau mai bine zis acuzatia de plagiat adusa autorului sau, proprietarul unui mic magazin de maruntisuri si suveniruri din orasul mai sus mentionat.

Locatiile in care va veti afla sunt dintre cele mai diverse. Dintr-o pestera din Congo sari direct in Paris si dintr-un orasel uitat de lume din Anglia, Glastonbury pana intr-un castel misterios din Praga e cale lunga, nu insa si pentru Nico si George. Este adevarat ca vei trece de mai multe ori prin acelasi loc, bineinteles ca de fiecare data cu alt scop, insa acesta repetabilitate nu se intinde la nesfarsit, asa ca nu veti fi cat de putin deranjati de acest aspect. Daca stau si ma gandesc bine, toate acestea sunt redate cu ajutorul unor culori vii, numai bune pentru a nu iti insufleti acel sentiment de teama, atat de pregnant in alte titluri. O parte din aventurile ce te asteapta vor avea loc si noaptea, dar nici macar atunci nu te gandesti ca vreun raufacator s-ar putea afla exact dupa coltul urmator. De fapt, unul dintre aspectele de invidiat ar fi chiar aceasta atmosfera calda si primitoare, pe care o simti pana si in Congo, in prezenta maleficului Susarro.
Vocile sunt in majoritatea cazurilor blande, cea a lui Nico avand chiar o anumita nota de senzualitate impregnata in timbrul ei. Era de asteptat ca Susarro sa beneficieze de un ton mai dur, de sef nemilos, insa pana si el este destul de calm chiar in momentul in care situatia ii scapa de sub control. Muzica este una cat se poate de linistita, insa de obicei isi face aparitia doar in momentele in care ai descoperit un obiect sau in general un amanunt important ce propulseaza povestea mai departe.