Devastation Review

Devastation Review

Aparut in mai 1998, Unreal nu numai ca impunea noi standarde privind grafica in domeniul FPS-urilor, ci era si primul joc de acest gen insotit de un editor relativ usor de utilizat, fapt care a dus la o adevarata explozie de mod-uri ce le-au depasit ca numar si popularitate pe cele pentru Quake si Quake II. Pe de o parte, odata cu trecerea anilor si cu imbunatatirile aduse engine-ului si editorului, unele mod-uri si-au pierdut caracterul gratuit, transformandu-se in jocuri de sine statatoare, si aici mentionam cazul lui Unreal Tournament: Tactical Ops ce a devenit TacOps: Assault on Terror. Pe de alta parte, engine-ul Unreal a constituit temelia a numeroase jocuri care s-au bucurat mai mult sau mai putin de succes: Undying, Rainbow Six 3: Raven Shield, Rune, Harry Potter and the Chamber of Secrets, America’s Army, Wheel of Time sau Splinter Cell. Inca o data capabilitatile acestui engine au fost puse la incercare prin lansarea lui Devastation ce a avut parte de o imensa mediatizare in ultimele luni. Drept urmare asteptarile tuturor au fost mari, poate prea mari fata de ceea ce ofera acest joc.

Devastation este un joc team-based. La inceput vei fi doar insotit, pentru o scurta perioada de timp, de o doctorita, insa spre final vei ajunge sa controlezi un grup de pana la 8 coechipieri. Aici apare primul mare neajuns al jocului. Gradul de implicare emotionala a jucatorului este nul. In primul rand, povestea nu este deloc captivanta, ci chiar banala, avand loc intr-un viitor nu prea indepartat in care vietile oamenilor depind de deciziile megacorporatiilor economice. In rolul lui Flynn Haskel, un tanar de 25 de ani a carui infatisare aduce cu cea a cunoscutului cantaret Eminem, jucatorul este pus din nou in situatia de a salva lumea, caci organizatia din care face parte, Resistance, se opune cercetarilor biotehnologice efectuate de Grathius Corporation, cercetari ce vizeaza crearea unui dispozitiv de clonare ale carui implicatii pe plan militar sunt mai mult decat evidente.
In al doilea rand, obiectivele misiunilor sunt prezentate sub forma unui briefing scris, fiind astfel lipsite de o voce a carei eventuala gravitate te-ar fi facut sa realizezi ca ceea ce ai de facut este intr-adevar important. In al treilea rand, in afara de caracterele celor doua factiuni, nu vei intalni in joc nici un NPC, ci doar cativa sobolani, rechini si musculite, fapt care sporeste sentimentul de singuratate a jucatorului intr-o lume ostila. In ultimul rand, desi Devastation nu este un RPG, acest fapt nu te impiedica ca, dupa ce ai terminat cele 21 de misiuni, sa ramai cu senzatia ca ai jucat un single-player alaturi de boti.

La aceasta impresie contribuie decisiv si a doua jumatate a jocului. In cadrul unor nivele ce nu sunt deloc simetrice, ambele echipe, a ta si cea adversa, se afla in zone opuse, zone ce sunt scoase in evidenta prin existenta unui dispozitiv numit ReGeneration Device ce permite ca in caz de deces sa te respawnezi. In acest loc, fiecare personaj isi alege un numar de arme si, folosindu-se de avantajele terenului si de ajutorul camarazilor, trebuie sa distruga dispozitivul de clonare inamic.
Cu toate ca poate fi ascuns de mici variatii cerute de firul epic, acest ultim obiectiv este in esenta mereu acelasi si necesita doua etape premergatoare: furarea unor coduri dintr-un computer si folosirea lor pentru a dezactiva laserele ce apara baza adversa. Deseori, inamicii se afla in posesia mai multor ReGeneration Devices, astfel ca o tactica buna este distrugerea si capturarea celor mai apropiate, caz in care urmatorul tau respawn va fi in noua zona.

Deosebirile dintre cele doua stiluri de joc, primul intalnit in FPS-uri gen Serious Sam si al doilea in cele tactice, pot fi sau nu accentuate in functie de cele trei nivele de dificultate si cele doua moduri de joc: Arcade si Simulation. In Simulation reculul armelor este mai mare, acuratetea tirului este mai mica si crosshair-ul este aproape invizibil atunci cand te misti si poti cara doar o anumita cantitate de arme. De asemenea, cele trei nivele de dificultate se deosebesc nu numai prin faptul ca tu mori mai repede, iar adversarii mai greu (asa cum se intampla in aproape orice FPS), ci si prin faptul ca inamicii sunt mai inteligenti. Insa aceasta diferenta este aproape insesizabila. De obicei, un inamic nu este alarmat daca este impuscat de la mare distanta, daca tragi in aer sau intr-un alt adversar sau daca te apropii foarte mult, desi sta cu fata la tine, dar mereu va intra in alerta daca produci zgomote puternice miscand obiectele din jur. Totodata, nu de putine ori, odata ce te-au vazut, vin orbeste spre tine fara sa se gandeasca ca ii poti astepta intr-un coridor de unde ii poti lichida pe rand. Intr-adevar, unii fug incercand sa gaseasca pozitii mai bune din care sa te atace, insa majoritatea, daca reusesc sa ajunga in locul dorit, vor ramane nemiscati.

Daca jucand Arcade sau Simulation pe nivelul de dificultate easy poti termina jocul de unul singur, odata cu cresterea nivelului de dificultate vei fi nevoit sa apelezi tot mai mult la ajutorul coechipierilor tai In acest scop ai la dispozitie un meniu prin care le poti da ordine simple: attack, defend, stop, follow. Insa, deseori, camarazii tai iti vor bloca drumul refuzand sa se dea la o parte sau nu vor putea sa te urmeze datorita pathfinding-ului slab, astfel ca singura solutie este sa te duci langa ei si sa le repeti respectiva comanda de mai multe ori. Pe de alta parte, ei dau dovada de o frenezie rar intalnita: chiar daca nu se afla in apropiere nici un inamic, trag incarcatoare intregi in toate directiile, chiar si in ziduri. Desi coechipierii tai nu sunt impartiti in clase, vei observa ca tintesc mai bine daca se afla in posesia anumitor arme, fie ca se echipeaza de la inceputul nivelului, fie ca le culeg de pe jos. Le poti mari eficienta atacurilor dandu-le personal armele favorite, caci, ca si obiectele, armele pot fi aruncate si schimbate cu altele. Extrem de iritant este faptul ca armele adversarilor dispar la fel de repede ca si cadavrele acestora, astfel ca, jucand pe un nivel de dificultate ridicat, vei ramane deseori fara munitie.

Ni se pun la dispozitie cateva zeci de tipuri de arme, impartite in trei categorii: light, heavy si assorted gear. Fiecare are patru caracteristici: rate of fire, accuracy, power si range. Majoritatea au doua moduri de tragere, iar unele pot fi folosite in perechi. Printre armele intalnite si in alte titluri ale genului (pistoale, pusti, mitraliere, grenade, cutit), cele mai interesante sunt insa sabia ninja, P*Laser Rifle si Rat Drone, ultimele doua avand la baza arme aflate in prezent in stadiu de prototipuri. P*Laser Rifle se comporta intr-un mod asemanator cu Railgun-ul din Quake 2. O singura lovitura este suficienta pentru a omori orice inamic uman. Diferenta este ca tinta e cuprinsa de flacari, ea transformandu-se dupa cateva secunde in cenusa. Rat Drone nu este altceva decat un sobolan echipat cu o incarcatura de C4 care poate fi teleghidat de jucator. El poate ajunge in locuri greu accesibile, fiind foarte eficient impotriva unor adversari ce stau grupati.

In multiplayer, eficienta acestei arme se intoarce impotriva ta transformandu-te intr-un paranoic care omoara toti sobolanii din jur ce se misca intr-un mod suspect sau care se afla la o mica distanta de tine. Datorita elementului tactic dat de folosirea armelor cu luneta, a sobolanului teleghidat sau a armelor stationare a caror putere de foc este devastatoare, meciurile pe echipe sunt uneori extrem de captivante, insa serverele pe Internet sunt tot timpul aproape goale, nu am intalnit decat un numar de 10 jucatori. Iata un aspect pe care producatorii ar fi trebuit sa il ia in considerare atunci cand au decis sa nu introduca boti in multiplayer. Mentionam ca Devastation ofera 4 moduri de jocuri: (Team) Street War – o alta denumire pentru (Team) Deathmatch, Capture The Flag si Territories ce vin fiecare cu cate 7, 2, respectiv 5 harti. Cel mai captivant este Territories, adica exact modul de joc din cea de-a doua parte single-player. Diferenta rezida in faptul ca in situatia in care ambele dispozitive de clonare sunt distruse, jocul se transforma intr-unul de tip Last Man Standing.