Empire: Total War Review

Empire: Total War Review

Dacă aţi fost vreodată curioşi să aruncaţi o privire peste istoria Statelor Unite, probabil că aţi observat faptul că mii de ani de perioadă pre-columbiană ocupă câteva pagini. Sfârşitul perioadei coloniale însă, care culmină cu distracţia ceaiului şi mai departe cu Războiul de Independenţă, are dedicate tratate întregi ce judecă şi argumentează în favoarea sau defavoarea unor evenimente care până la urmă au dus la independenţa celor 13 colonii şi ulterior la un crunt Război Civil.

Pe de altă parte însă, istoria Europei între secolele 17-19 nu cred că merită evaluată de către un neofit ca mine. Dar există o serie de momente de referinţă în această perioadă la care, cu puţin noroc, putem fi martori în Empire Total War.

Scurt istoric

Unul dintre lucrurile care mi s-au părut fascinante la întreaga serie Total War, care a început cu Shogun: Total War în 2000 şi a tot continuat pe parcursul anilor, trecând cam prin cele mai importante etape istorice ale omenirii, uneori chiar de două ori (vezi titlurile Medieval), a fost faptul că fiecare joc în sine s-a vrut mai mult decât un titlu comercial, pentru jucătorii de societate.

Total War pe toată lungimea sa este o lecţie de istorie. Nu una care ar putea înlocui studiul personal, dar care conţine suficiente elemente pentru a trezi pasiunea cuiva cu o predispoziţie faţă de imensul bagaj de înţelepciune pe care îl oferă istoria universală. Poate că Rome Total War a fost unul dintre cele mai spectaculoase jocuri din serie, dar Shogun: Total War cu expansion-urile sale a fost de departe cel mai interesant şi mai exotic. Asta deoarece esticii nu au picat victimă unui Ev Mediu Întunecat, ci au creat o civilizaţie care este şi va rămâne fascinantă.

Mulţi jucători şi membri ai presei de specialitate consideră Medieval II ca fiind apogeul eforturilor celor de la Creative Assembly de a crea premisele unui joc istoric de strategie şi tactică aproape perfect. Personal tind să nu fiu de acord. În viziunea mea, premisele au existat cu fiecare joc din serie în parte. Ceea ce l-a ţinut pe Medieval II la un pas de nota 10 a avut întotdeauna de a face cu problemele tehnice sau cu mici aberaţii conceptuale. Spre exemplu, unul dintre atuurile titlurilor recente este considerat a fi campania dinamică.

Se ştie însă că exact acest lucru poate reprezenta şi un minus, din cauza faptului că nu fiecare dintre noi îşi doreşte propria istorie. În plus, depinde şi cum abordezi conceptul libertăţii totale. Pe de altă parte, fiecărui titlu i se notează multiplayer-ul, iar lipsa unei campanii dinamice online pentru mai mulţi jucători a fost probabil cea mai mare greutate care a atârnat de gâtul Total War-urilor. Norocul celor de Creative Assembly este că întotdeauna au picat într-un lac cu apă până la genunchi, pentru că nu există concurent serios în categoria din care face parte şi Empire.

Context

Empire Total War oferă două campanii principale. Una care descrie istoria Statelor Unite în perioada colonială cu accentuare pe Războiul de Independență, şi clasica şi nebuneasca Grand Campaign care ne pune să alegem o naţiune şi să cucerim cele trei bucăţi de lume disponibile, America, Europa / Asia Mică şi India, în spiritul clasic Total War.

Ca o paranteză, discuţiile de cafenea legate de Total War au fost întotdeauna unele serioase şi de fiecare dată fanii se întrebau oare ce perioadă istorică va mai fi abordată de următorul joc din serie. Pentru că subiecte există, însă cele mai multe dintre ele nu intră în categoria Total War, ca termen. Iar exact atunci când majoritatea subiectelor expiraseră, unul fiind deja folosit a doua oară, iată că propaganda americană se reafirmă. Până la urmă există o justificare, pentru că în zilele noastre Statele Unite este una dintre cele mai mari puteri ale lumii, iar la formarea acesteia au contribuit principalele forţe maritime şi comerciale din Europa.

E suficient de mare pentru a fi un punct Total de plecare, mai ales dacă adaugi şi un Grand Campaign pentru cei cu pasiune pentru Europa sau Asia. Pe de altă parte însă, am ajuns să cunosc istoria americană mai bine decât pe cea a românilor, pentru că în foarte multe jocuri şi filme cu tematică istorică din ultima vreme am fost injectaţi cu seminţia celor 13 colonii şi cantităţi mari de ceai. Ce să mai zic de Battlestar Galactica…

Pentru campania americană, se simte totuşi faptul că Războiul de Independenţă şi cel Civil nu prea se potrivesc cu profilul distructiv global care a marcat seria Total War. Miroase a mână forţată, a presiune externă testiculară şi fie că eşti pro sau anti-american, nu ai cum să nu simţi lucrul acesta. Iar prima dată când te izbeşti de problema asta e în primele misiuni din campanie, care te trec prin câteva momente foarte importante, şi anume "achiziţia" unor teritorii care aparţineau francezilor şi una dintre primele bătălii de referinţă care a dat speranţe noilor americani, în ciuda înfrângerii suferite, că vor scăpa de "jugul" taxelor britanice.

Evident, să nu uităm că între acestea a fost un mare chef în Boston, pe 16 Decembrie 1773, unde marea s-a transformat în infuzie, în ciuda urletelor de deznădejde ale East India Company. Motiv pentru care ceaiul de la ora 5 poate crea balonări sângeroase celor educaţi în spirit colonialist. În final însă, campania americană s-a dovedit a fi o noutate plăcută şi nu neapărat obligatoriu de jucat. Aşa că nu ai de ce să o punctezi ca un minus.

În ceea ce priveşte campania dinamică de cucerire a lumii, lucrurile se schimbă. Diversitate unităţilor atinge cote paroxistice, lucru care te pune în situaţia de a juca cu carneţelul cu schiţe şi calcule lângă tine. Personal, am ales să mă concentrez în mod special pe campania americană, chiar dacă e uşor scriptată, pentru că nu a fost degeaba introdusă şi pentru că i-a supărat pe unii în aceeaşi măsură în care i-a bucurat pe alţii.