Halo 2 Review

Halo 2 Review

  Uneori am distincta impresie că publisherii ne consideră nişte idioţi (citiţi ne = potenţialii clienţi). Altfel nu-mi explic stupiditatea acută a anumitor decizii luate de-a lungul timpului de nume grele din industria de jocuri, nume cărora li s-a alăturat cu mare pompă în acest an compania preferată a tuturor, Microsoft. Pentru că vorbind la modul cel mai serios, nu ştiu ce a fost în capul oamenilor din departamentul de marketing din Redmond când s-au gândit la promovarea lui Halo 2 pe PC. Chiar dacă nu vă jucaţi (şi) pe console, este imposibil să nu fi auzit până acum, măcar în treacăt, de vreunul dintre jocurile seriei Halo. Primul titlu a făcut din Xbox un real succes, în timp ce Halo 2 a dus noţiunea de online multiplayer pentru console la un cu totul alt nivel, fiind şi azi unul dintre cele mai jucate titluri online, doar Gears of War reuşind în ultima vreme să-l detroneze de pe piedestal. Şi aşa cum ne stă bine nouă, jucătorilor PC, a trebuit să aşteptăm nu mai puţin de doi ani pentru portarea lui Halo pe PC, Halo 2 având nevoie la rândul său de trei ani de zile ca să sosească şi pe platforma noastră preferată de gaming, în anul de graţie 2007.
        Şi cum o durată de timp atât de mare tinde să ridice semnificativ nivelul aşteptărilor, cei de la Microsoft, în incomensurabila lor inteligenţă, au decis să pluseze şi câteva bonusuri pentru jucătorii PC. Astfel, Halo 2 nu rulează (aparent) decât pe Windows Vista. De ce? Fiindcă aşa a decis Cel Al Cărui Nume Nu Va Fi Pronunţat. Aaa, o să ziceţi, păi dacă e exclusiv Windows Vista înseamnă că are suport pentru DirectX 10! Er, da, într-un univers paralel probabil, pentru că în cel în care ne aflăm, versiunea PC de Halo 2 are o grafică ce strigă “Creat pe Xbox” cu toţi pixelii, chit că veţi rula jocul în 1900×1200 pe un sistem cu 8800GTX în SLI. Vreţi să ştiţi cu adevărat care a fost motivul pentru care Halo 2 e "exclusiv" Windows Vista? Repetaţi după mine: DE-CI-ZI-E DE MAR-KE-TING.

        După ce au stabilit că noul lor sistem de operare va fi o casă (unică) minunată pentru o portare a unui joc vechi de trei ani, Microsoft a mai avut o idee genială: hai să portăm şi sistemul multiplayer Live! pe PC. Dar cu tot cu nivelurile de membership, adică Silver va fi gratuit în timp ce pentru Gold va trebui să se sară cu banul. Că vorba aia, dacă ai cont Silver de Live! Gaming nu poţi hosta jocuri în multiplayer ci doar poţi folosi serverele existente, nu ai voice chat şi nici nu poţi obţine achievements-uri în multiplayer cu care să te lauzi în faţa prietenilor. Da, aţi citit bine, în anul 2007 Microsoft vine să ne ceară bani ca să ne putem crea un server in-game şi pentru a vorbi cu prietenii online – într-o eră în care programe precum Ventrilo sau TeamSpeak au devenit standard pentru orice gaming clan care se respectă. Şi lumea zice că nu poţi scoate bani şi din piatră seacă. A, ce-i drept, puteţi să hostaţi un server dedicat pentru Halo 2, folosind kitul de instalare pe care-l găsiţi pe DVD-ul jocului… asta în ideea în care aveţi răbdare să citiţi tot Readme-ul cu instrucţiunile de folosire.
        Meniul de autorun al DVD-ului mai conţine însă două opţiuni interesante: editorul de hărţi şi “Instant Play”. Cea din urmă încearcă să emuleze stilul de joc de pe console, unde te duci, inserezi discul în drive şi te joci direct, fără a instala nimic. Idee bună în principiu, dar ţinând cont că jocul se instalează în background în timp ce voi îl rulaţi direct de pe disc, performanţa va avea de suferit până când vor fi copiate toate fişierele. Editorul de hărţi pe de altă parte va fi o adevărată încântare pentru pasionaţii de modding, cu toate că utilizarea sa nu este tocmai user friendly. Însă cei care vor avea răbdare să răsfoiască toată documentaţia vor avea la îndemână o unealtă care le va oferi un control aproape total asupra asset-urilor din joc pentru a-şi crea propriile hărţi.

    În Halo 2 veţi reintra în rolul lui Master Chief Petty Officer John-117, ultimul super-soldat din programul SPARTAN-II încă în viaţă (lucru nu foarte adevărat, dacă ţinem cont de evenimentele descrise în cartea Ghosts of Onyx). După ce aţi reuşit să distrugeţi în primul Halo un ring-world omonim ce avea rolul unei arme apocaliptice, la întoarcerea pe Pământ sunteţi primiţi ca un erou (aventurile lui Master Chief până la reîntoarcerea sa pe Pământ sunt detaliate în Halo: First Strike). De cealaltă parte a galaxiei însă, alianţa de rase numită The Covenant, ce doreşte exterminarea omenirii pe motive religioase, caută vinovaţi pentru distrugerea primului Halo, nefericitul ales fiind chiar comandantul flotei care anihilase cea mai importantă colonie umană, Reach. După ce este condamnat pentru erezie, acesta devine The Arbiter – echivalentul Covenant pentru Master Chief – Halo 2 permiţându-vă astfel să jucaţi şi de partea extratereştrilor în campania single-player.
        Din păcate, cei care se aşteaptă să lupte împotriva forţelor umane pe Pământ vor fi crunt dezamăgiţi, deoarece misiunile Arbiter-ului vor avea de a face cu un război civil în cadrul Covenant cât şi cu încercarea Profeţilor (liderii alianţei) de a găsi un al doilea Halo şi a-l activa pentru a începe “marea călătorie” – sau mai bine zis, sfârşitul vieţii în galaxie. Cum Microsoft nu s-a sinchisit foarte mult cu adăugarea de content bonus, campania din versiunea PC de Halo 2 este identică cu cea de pe Xbox, inclusiv mult-hulitul final în coadă de peşte care vă va lăsa cu ochii-n soare în aşteptarea lui Halo 3. Durata scurtă a campaniei single-player nu ajută nici ea foarte mult (jucătorii experimentaţi pot termina jocul chiar şi într-o singură zi) însă locaţiile pe care le veţi vizita sunt ceva mai variate decât cele din primul Halo. Deşi în anumite secvenţe, copy-paste-ul în privinţa level-design-ului va fi din nou evident.

        Una dintre adiţiile importante din Halo 2 o reprezintă posibilitatea de a folosi două arme concomitent, John Woo style. Nu vă gândiţi însă că veţi putea folosi două lansatoare de rachete în acelaşi timp, aici vorbim de arme one-handed, adică SMG-ul UNSC şi Covenant Needler, Plasma Rifle sau Plasma Gun, vestea bună fiind că le puteţi folosi în orice combinaţie. Astfel, la început va fi destul de fun să folosiţi două SMG-uri pentru a umple diverşi extratereştri de plumb, dar pe parcurs veţi descoperi că este mult mai indicat să folosiţi o armă Covenant (preferabil Plasma Rifle) în combinaţie cu un SMG pentru a elimina rapid inamicii mai dificili, cum ar fi Jackals sau Elites, care folosesc la rândul lor scuturi.
        Mulţumită noului model de armură MJOLNIR Mark VI (a cărei testare este detaliată în Halo: The Graphic Novel) scuturile personale se reîncarcă o idee mai repede decât în primul Halo, aşa că în momentul în care acestea sunt complet dezactivate, Master Chief va fi vulnerabil o perioadă mai scurtă de timp. De cealaltă parte, Arbiter-ul beneficiază şi de un camuflaj activ asemănător cu cel din Predator (şi folosit de Elites în primul Halo), având astfel posibilitatea să îşi ia prin surprindere adversarii sau să-i deruteze cu manevre de flancare. Având în vedere însă că respectivul camuflaj se dezactivează după o scurtă perioadă de timp din cauza modelului învechit de armură, nu veţi putea abuza de această facilitate. Chiar şi aşa, stilurile de joc pentru cele două personaje sunt vizibil diferite, Master Chief preferând o abordare directă a problemei în timp ce Arbiter-ul foloseşte elementul surpriză în avantajul său.
        În privinţa arsenalului o schimbare notabilă este înlocuirea Assault Rifle-ului UNSC cu un Battle Rifle mult mai eficient (atât în luptele close-quarter cât şi în cele la distanţă) cât şi introducerea SMG-ului. De partea Covenant însă şi-au făcut apariţia mai multe noutăţi: Carbine (echivalentul Battle Rifle-ului), Fuel Rod Gun (varianta portabilă a tunului folosit de Hunterii Covenant – echivalentul lansatorului de rachete UNSC), Brute Shot (lansator de grenade), Particle Beam Rifle (puşcă cu lunetă) şi mult râvnita Energy Sword, sau mai bine zis cea mai bună armă pentru a-i explica adversarului într-un mod personal că nu e bine să-ţi stea în cale. Ca bonus, Energy Sword-ul vă permite să efectuaţi un Power Attack care omoară (aproape) orice inamic dintr-o singură lovitură.