Hogeweyk, „orașul” în care toată lumea suferă de demență

 La o primă vedere, Hogeweyk, situat la aproximativ 20 de kilometri de Amsterdam, arată ca orice alt oraș olandez. Locuitorii își duc viața în mod normal, fac cumpărături, merg la film și se întâlnesc cu prietenii.

Dar, fără să-și dea seama, acești oameni trăiesc într-un univers fals, creat special pentru ei. Peste tot există camere de supraveghere și fiecare rezident este urmărit în permanență.

Un scenariu pentru o viață mai bună

De la vânzător la frizer sau dentist, toată lumea face parte din scenariu. Asta, deoarece Hogeweyk (un proiect care aparține azilului Hogewey) este, în realitate, un centru de îngrijire amenajat să arate ca un orășel.

A fost conceput special pentru persoanele care suferă de demență severă. 

Spre deosebire de azilurile obișnuite, în care pacienții duc o viață ternă, înc hiși în camere lor alături de unica sursă de divertisment, „orășelul” Hogeweyk este un mediu în care aceste persoane neajutorate pot trăi confortabil și cât mai aproape de normalitate.

Astfel, pacienții centrului locuiesc împreună în mai multe case, iar „orășelul” are magazine alimentare, un oficiu poștal, parcuri, localuri și chiar și un teatru. Fiecare vânzător, fiecare chelner din Hogeweyk este un angajat al azilului și joacă un rol.

În prezent la Hogewey sunt cazați aproximativ 150 de pacienți, deserviți de 250 de îngrijitori.

Modul în care arată astăzi azilul i se datorează lui Yvonne van Amerongen, care lucrează pentru centrul de îngrijire de mai bine de 30 de ani.

În 1992, van Amerongen ocupa funcția de manager de îngrijiri la Hogewey, care, la acea vreme, era un azil obișnuit.

„Ne-am dat seama (echipa de management) că nu suntem satisfăcuți cu modul în care îngrijim pacienții și că nu am dori ca părinții sau prietenii noștri să fie îngrijiți astfel. Trebuia să facem ceva diferit”, a relatat van Amerongen.

Așa a luat naștere „orășelul demenței” Hogeweyk, un loc în care pacienții pot trăi o viață obișnuită, normală, într-un mediu sigur, făcând ceea ce le place.

„Orașul” are de toate: de la supermarket la teatru

Deschis în 2009, Hogeweyk este alcătuit din 25 de case cu două niveluri și alte facilități, întinse pe o suprafață de 16.000 de metri pătrați. Fiecare casă este ocupată de șase sau șapte pacienți cu interese comune, asistați de unul sau doi îngrijitori.

Casele au design unic, pentru a reflecta stilul de viață al fiecărui grup. Rezidenții își aleg după bunul plac programul de masă și de activități zilnice. Unii aleg să ia masa în „oraș”, alții preferă să mănânce acasă.

În fiecare lună, rezidenții primesc bani falși, pe care îi pot folosi la magazin sau la restaurant. Însă foarte puțini dintre ei sunt suficient de lucizi să facă asta, a relatat pentru Business Insider Eloy van Hal, managerul Hogeweyk. 

Politica azilului respinge ideea că oamenii care suferă de demență trebuie să fie privați de micile plăceri ale vieții, precum berea sau vinul, chiar dacă nu respectă normele sociale.

„Au obiceiuri și maniere foarte urâte și nu vom putea schimba asta”, recunoaște van Hal.

Scopul acestor aranjamente este păstrarea sentimentului de autonomie, care este foarte important în îngrijirea bolnavilor de demență.

Influența unei vieți liniștite asupra sănătății este imensă. Rezidenții de la Hogeweyk iau mai puține medicamente, mănâncă mai bine, trăiesc mai mult și par mai fericiți decât cei din centrele de îngrijire obișnuite.

Crearea unui univers fals, etică sau nu? 

Succesul Hogeweyk a inspirat crearea altor „orașe ale demenței” în întreaga lume. Au fost înființate aziluri similare în Penetanguishene (Canada) și în apropiere de Canterbury (Anglia).

Inițiativa se confruntă cu o singură critică. Unii se întreabă dacă este etic să înșeli în mod deliberat oamenii vulnerabili, creând o lume falsă.

Dar susținătorii acestui tip de centre susțin că această manipulare nu are un scop rău și că cei care trăiesc în această iluzie de normalitate sunt calmi și echilibrați.

Potrivit unui studiu realizat în 2013 de o echipă de cercetători germani, citat de National Post:

„Considerăm că, în ciuda discuțiilor de ordin etic, cel mai important lucru este să răspundem nevoilor oamenilor. Și dacă o modalitate de a face acest lucru ar fi crearea impresiei de (puțin mai multă) independență și de deținere a controlului, acesta ar putea fi calea de urmat.”