Jack The Ripper Review

Jack The Ripper Review

OK, ii mai pasa cuiva de niste crime oribile comise acum mai mult de 100 de ani in Londra? Poate ca povestea lui Jack a facut inconjurul lumii tocmai pentruca identitatea acestuia nu a fost niciodata dezvaluita. Poate ca oamenii pe vremea aceea percepeau toate acestea in cu totul alt mod. Cand vine vorba de moarte violenta avem, in general cateva situatii. „Xulescu din Brasov conducea Mercedesul YZ cu peste 200Km/h in momentul in care a intrat in acest copac”, relateaza un amarat de reporter care a avut ghinionul sa fie trimis la fata locului. Singurii afectati sunt cei prezenti la fata locului si familia, noi, restul, comentand cu jumatate de gura: „Pai daca e idiot!”. Urmatoarea categorie se inscrie in genul „Sniper-ul din Washington: teroarea din umbra”. Recunosc ca un asemenea eveniment poate pune o intreaga natiune pe jar, dar pe restul le lasa destul de indiferenti. Eventual, asemenea incidente pot genera cel mult o discutie intr-un avion care se indreapta dintr-un mare oras european spre Washington. „Auzi, stii ceva de sniper-ul ala care-si face de cap?”. „Nu, stiti, eu nu ies din aeroport, stau in tranzit. Ma duc in Hawaii”.

A treia situatie este crima organizata si la propriu si la figurat. Mafii, clanuri sau factiuni, formatiuni politice sau de alt tip, dictaturi sau organizatii teroriste isi exercita drepturile recunoscute numai de ei asupra celorlalti fara nici urma de jena ca sa nu mai pomenesc de umanitate sau mila. Cand scriu aceste lucruri nu pot sa nu ma gandesc la atentatele de la Madrid soldate cu victime, printre care si romani. Nu pot sa-mi imaginez ce a fost in mintea celor care au rude care muncesc in Madrid. Incerc sa ma pun in locul lor si tot este aproape imposibil. Cu toate acestea, in urma cu mai mult de 100 de ani acelasi efect s-a produs datorita unui singur om, singura diferenta fiind ca atunci numarul crimelor a fost sensibil mai mic decat cel survenit in urma atentatelor teroriste. Stau si ma intreb oare de ce acum avem nevoie de si mai multa violenta pentru a fi afectati cat de cat. Cum spuneam si mai sus, un simplu accident de masina a devenit atat de banal incat practic nu ne produce nici un fel de emotie. Ce s-ar intampla cu noi daca pe viitor (chiar daca vorbim despre un viitor foarte indepartat) nici atentatele teroriste de anvergura celor de Madrid nu vor mai produce nici un efect? Raspunsul e simplu. Organizatiile teroriste vor iesi invingatoare pentru ca vor reusi intr-un final sa anuleze si cea mai vaga urma de umanitate care ne-a mai ramas in suflet.

Orice atentat trebuie sa aiba un impact important asupra unei societati pentru a fi bagat in seama. Orice terorist stie ca frica ii innebuneste pe oameni si ii indeparteaza de la ratiune. Cam asta face Osama bin Laden, dar tot asa a actionat la vremea lui si Jack Spintecatorul. Este o simpla speculatie a unei trasaturi omenesti mai subtile. Frica la nivel de mase este rezultatul actiunilor intreprinse de ei. Oamenii sunt mai atenti, mai suspiciosi, vorbesc putin si incearca sa-i protejeze pe cei din jurul lor. Atmosfera devine greu respirabila, zilele se scurteaza, noptile se lungesc iar noi visam la momentele de fericire din trecut. Cam asta este si atmosfera din jocul Jack the Ripper.
Fara prea mult entuziasm am inceput sa-l joc crezand ca o sa ma aflu in fata clasicii povesti fara final, ce il are in prim plan pe unul dintre cei mai faimosi criminali in serie. Daca o anumita parte din propozitia anteriora chiar i se potriveste ca descriere, trebuie sa va marturisesc ca treaba nu e nici pe departe atat de simpla. Ne aflam in New York pe la inceputul secolului XX. Jucatorul intra in pielea unui reporter pentru ziarul New York Today. Cum foaia nu se prea bucura de mare trecere prin acest oras, scopul principal al noului redactor sef este de a prezenta in fiecare zi un subiect incendiar in legatura cu cele 2 crime oribile care au avut loc cu putin timp in urma. Reporterului nostru i se incredinteaza aceasta investigatie, la prima vedere facila, urmand ca in fiecare seara el sa scrie un articol bazat pe descoperirile facute in ziua respectiva. Nerealizand in ce se baga, acesta incepe sa urmareasca indiciile si nu se da batut nici macar in momentul in care Politia declara cazul rezolvat.

Avem astfel de a face cu un point ’n click clasic care insa reuseste sa impresioneze prin atmosfera prezentata. Cum acesta este cea care lipseste de cele mai multe ori dintr-un joc trebuie sa recunosc ca am fost placut surprins vad cum producatorii au reusit ca printr-o simpla insiruire de poze sa reconstruiasca societatea acelor ani intr-o maniera atat de realista. Bineinteles ca personajele sunt modele 3D care se imbina cu fundalul desenat, insa aici au cam dat-o in bara pentru ca nici ele si nici animatiile lor nu se ridica la inaltimea la care ar fi trebuit sa aspire. Cu toate acestea, prezenta anumitor obiecte 3D poate atrage atentia jucatorului, acesta intuind ca acel obiect poate fi manipulat sau ridicat. De altfel, in majoritatea cazurilor obiectele sunt la vedere prin preajma locului unde urmeaza a fi folosite, iar in momentul in care cursorul trece pe deasupra lor isi schimba forma. Este, deci, destul de greu sa te impotmolesti datorita faptului ca nu gasesti un anumit obiect sau datorita faptului ca ai prea multe obiecte si nu stii care cu care se combina pentru a rezulta un compus necesar intr-o anumita parte a jocului. De fapt, Jack the Ripper este unul dintre putinele jocuri de acest gen in care obiectele nu au prea mare valoare, mai importanta fiind deducerea pasului urmator.