Painkiller: Resurrection gamescom 2009 Preview

Painkiller: Resurrection gamescom 2009 Preview

Dacă Half-Life 2 şi Far Cry vroiau să fie definite ca următorul pas în evoluţia genului FPS, Painkiller nu se scuza pentru stilul old-school folosit de studiourile poloneze People Can Fly. Multe arme, şi mai mulţi inamici, o singură cale de a ajunge la final: omoară-i pe toţi şi lasă-l pe Dumnezeu să-i sorteze.

5 ani şi două add-on-uri mai târziu, JoWood se pregăteşte să lanseze Painkiller: Resurrection, un sequel / spin-off care te va pune în bocancii lui William „Wild Bill“ Sherman. Cât timp a fost în viaţă, respectivul era un agent CIA, dar care în timpul unei asasinări de rutină a reuşit impresionanta performanţă de a-şi omorî ţinta, o grămadă de civili şi pe sine. Lucru care i-a oferit un bilet dus în Purgatoriu. Do not pass Go, do not collect angel wings. Iar acum că tot a ajuns acolo şi se plictiseşte nevoie mare, trebuie să înfrunte armatele demonice care vor să asedieze Raiul. Pe principiul „cum să cazi din lac în puţ”.

Cu toate că dezvoltarea jocului a căzut pe umerii micuţului studio Homegrown Games, deoarece People Can Fly sunt ocupaţi cu alte proiecte, Johann Ertl – head of production JoWood – ne-a asigurat că s-au depus toate eforturile pentru ca Resurrection să nu fie un titlu creat doar de amorul artei. Şi din cele arătate la gamescom, tind să cred că măcar şi-au dat interesul.

Astfel, cea mai importantă deosebire faţă de predecesori este libertatea de mişcare. În Painkiller se ştia clar: ajungeai într-o cameră mai mare, se închideau toate uşile, veneau valuri de monştri, îi omorai, se deschideau uşile, ajungeai în următoarea cameră. În Resurrection vor fi 4 zone principale, legate prin alte 5 mai mici, dar care vor putea fi explorate în voie după cum te taie capul, dimensiunea lor fiind considerabilă. Vrei să ajungi mai repede la final? Uite colea e drumul principal. Vrei să găseşti toate bonusurile ascunse prin cine ştie ce cripte? Înarmează-te cu răbdare, fiindcă o să ai de săpat.

Vor exista şi porţiuni similare cu cele din Painkiller (aşa-numitele puncte critice), dar acestea vor fi în număr redus, iar în anumite momente vei avea de-a face şi cu câteva puzzle-uri, ca să-şi mai tragă sufletul şi sărmanul rozător.

Un jucător experimentat de FPS-uri va termina single-player-ul în aproximativ 5 ore pe cel mai uşor nivel de dificultate, în jur de 12 pe cel mediu, însă pe Insane se poate ajunge şi la 30 de ore dacă n-ai ţinta precisă, cu o mulţime de ecrane de Game Over plasate strategic. Un gest frumos din partea producătorilor este faptul că povestea va avea trei finaluri diferite, în funcţie de dificultatea aleasă. Cu menţiunea că finalul pentru dificultatea Insane va fi cel mai „happy” pentru asasinul nostru nefericit.

Vestea bună e că dacă te plictiseşti de unul singur sau cedezi nervos încercând să treci de hoardele de inamici, poţi chema în ajutor alţi 3 prieteni ca să terminaţi campania în mod cooperativ, însă nici aşa nu vei scăpa uşor: dificultatea monştrilor şi a inamicilor tip boss va fi scalată în funcţie de numărul de jucători şi vei avea nevoie de tactici speciale dacă alegi calea co-op. Din ce am observat în timpul prezentării, inamicii standard nu debordează de inteligenţă şi se vor limita în mare parte să te atace ca bizonii, având întotdeauna avantajul numeric de partea lor, dar unii dintre ei pot fi mai enervanţi dacă au atacuri de la distanţă.

Că veni vorba de monştri, în Resurrection vei înfrunta aproximativ 50 de modele de bărzăuni demonici, dintre care 12 complet noi, restul fiind cunoştinţe mai vechi, rebalansaţi şi foarte supăraţi pe viaţă. Ca să le curmi suferinţa o să ai la dispoziţie un arsenal din care nu vor lipsi painkiller-ul, minigun-ul, lansatorul de rachete, stake gun-ul, jucăria cu shuriken şi fulgere, la care vor fi adăugate şi câteva noutăţi, cum ar fi cocktail-urile molotov. De asemenea, dacă ai suficientă putere de foc la îndemână o să poţi distruge în voie nivelurile, majoritatea decorurilor fiind destructibile.

Toată nebunia asta va fi susţinută de o versiune sensibil îmbunătăţită a engine-ului din Painkiller, rescris aproape în totalitate şi denumit foarte sugestiv PK 2.0. Cei pasionaţi de partea tehnică vor fi încântaţi să afle că jocul va include efecte volumetrice (fum, ceaţă), radiosity, normal mapping, specular mapping, parallax mapping şi toţi acei termeni care te fac să te simţi pufos când îi auzi. Eu o să mă limitez la a spune că grafica se prezintă ok, dar nu va stabili vreun standard calitativ. Iar posesorii unor PC-uri mai slăbuţe (a se citi „Într-un muzeu locul lor este”) pot să respire uşuraţi, deoarece Resurrection va rula şi pe un venerabil AthlonXP 2800+ cu 1GB Ram şi un GeForce 6600 pe post de placă video.

O surpriză plăcută a fost faptul că producătorii nu vor lăsa multiplayer-ul de izbelişte, având planuri mari pe acest front. Pe lângă modul co-op deja menţionat vom avea Deathmatch, Team Deathmatch, Capture the Flag, Free for All vs. Monsters, cât şi un mod Duel pentru competiţiile de sport electronic. Johann a ţinut să precizeze că studiourile sale au acordat o mare atenţie doleanţelor exprimate de jucătorii care participă la competiţii de eSports şi are speranţe mari pentru Resurrection în această privinţă, urmând să fie implementat un sistem anti-cheat special pentru astfel de evenimente.

Meciurile multiplayer vor putea susţine maxim 16 jucători şi dacă nu eşti mulţumit de hărţile create de producători, o să ai la dispoziţie SDK-ul şi toate asset-urile necesare pentru a-ţi crea propriile niveluri sau mod-uri. Calitatea hărţilor multiplayer nu ar trebui să reprezinte totuşi o problemă, deoarece Homegrown Games i-a recrutat pe cei mai importanţi modderi şi creatori de niveluri din comunitatea Painkiller.

Cu toate că nu va avea cu siguranţă vânzări astronomice, Painkiller: Resurrection se anunţă a fi un joc decent în cel mai rău caz, indicat pentru un weekend ploios sau fără conexiune la Internet. Iar în cel mai bun… hai să zicem doar că va trebui să verifici perioada de garanţie a mouse-ului. Până în octombrie oricum nu mai e mult.