Project Nomads Review

Project Nomads Review

Imaginatia este o conditie esentiala pentru nasterea unui univers. Fie ca acesta este gandit sau creat de cineva sau de ceva, el este asemanator cu un puzzle in care elementele trebuie asezate intr-un anumit loc si intr-un anumit fel pentru a se potrivi intre ele. In momentul in care pui o piesa gresita undeva, totul se poate duce de rapa. La fel sa intampla si cu Project Nomads, o idee extraordinara, un univers fascinant, insa o asociere nefericita de stiluri, un amalgam de elemente care uneori se bat cap in cap. La prima vedere jocul pare original. Din pacate insa nu e chiar asa pentru ca exista un parinte in pielea lui Giants: Citizen Kabuto. Cei care l-au jucat pe acesta vor recunoaste imediat ideea care sta si la baza lui Project Nomads, si anume amestecarea genurilor third person shooter, strategie si arcade. Lucrurile au mai evoluat de atunci, universul este total diferit iar posibilitatile de abordare a jocului mai numeroase.

Actiunea are loc pe planeta Aeres sau, ma rog, ce a mai ramas din ea. Legendele povestesc ca de mult trei rase au luptat pentru suprematie, Master Builders, Sentinels si Skrits. Datorita fortelor dezlantuite de aceste batalii planeta nu a mai rezistat si s-a spart in bucatele care plutesc in aer sustinute parca, toate, de o forta nevazuta. Cei care au supravietuit catastrofei si care nu se incadreaza in nici una dintre cele trei rase poarta numele de nomazi, iar singurul lor tel este acela de a cauta ramasitele vechilor civilizatii, artefacte a caror putere intrece orice imaginatie. Jocul incepe chiar asa, cu trei nomazi in cautarea acestor bogatii. Un atac surpriza al santinelelor il determina pe unul dintre ei sa aterizeze fortat pe o insula, iar ceilalti doi sunt luati prizonieri.
La inceput ai astfel ocazia sa-ti alegi personajul. John este inginer, Susie este mag, iar Goliath este luptator. Cu Goliath nu am nimic personal, insa cu ceilalti doi da. Printre atatea nume foarte bine alese (in cadrul jocului veti mai intalni The Cloud Gate, The Grey Market si multe altele care se potrivesc perfect cu universul inconjurator), John si Susie suna atat de banal, incat tot ce am reusit sa schitez cand a trebuit sa ma confrunt cu acesta alegere a fost un zambet tamp pus pe o fata dezamagita. Pe de alta parte sintagma Susie magul (caci acestea profesia ei) imi apare la fel de penibila ca Barbie calugarita, cu alte cuvinte asocierea este una dintre cele mai nefericite. Fiecare personaj are propriul sau stil arhitectural daca se poate spune asa, insa cladirile va vor ajuta sa duceti la indeplinire aceleasi obiective astfel ca infatisarea lor este mai putin importanta. Daca cei trei ar fi putut progresa dupa un sistem asemanator celor din RPG-urile de azi, aceasta afectand relatiile lor cu cladirile si rezultatul sau produsul final, atunci poate motivatia de a juca pe rand cu fiecare ar fi fost mai puternica. Cum insa asta nu se intampla, e de ajuns sa va limitati doar la unul. Fiecare personaj are o centura cu ajutorul caruia poate stoca artefacte sau vraji. La inceput ea va avea doar trei slotur, insa pe parcurs veti culege artefacte a caror functie este aceea de a va mari capacitatea de store. Cam acesta este modul in care poate progresa un personaj. Pacat. Ar fi fost mult mai interesant daca fiecare ar fi avut niste indemanari proprii care in timp s-ar fi dezvoltat si ar fi permis efectuarea anumitor lucruri.

Celalalt element esential al jocului este insula ta. Ea reprezinta postul tau de comanda si cu ajutorul ei te deplasezi dintr-un loc intr-altul si lupti. Ea este dependenta doar de energia furnizata de centrala electrica si de existenta unui far (lighthouse) a carui distrugere echivaleaza cu terminarea brusca a jocului, singurele solutii nefiind decat reinceperea nivelului sau incarcarea unei salvari. Pe langa acestea doua mai sunt cateva cladiri de baza care isi vor faca cu siguranta aparitia pe insula ta. Turnul (watchtower) este folosit pentru deplasarea insulei cu ajutorul unor puncte de navigatie. Cu alte cuvinte, daca te afli in punctul 2 nu vei avea decat doua directii si anume spre punctul 1 sau spre punctul 3. Este pacat ca nu s-a lasat controlul insulei in totalitate asupra jucatorului pentru ca asa ar fi existat mult mai mult abordari posibile ale unui nivel. In modul multiplayer insa aceasta posibilitate exista asa ca nu vad care ar fi fost problema. Un sistem simplu de orientare cu marcarea punctului in care trebuie condusa insula nu ar fi fost chiar un capat de tara. M-as fi apropiat de un conflict atat cat as fi crezut eu de cuviinta sau m-as fi retras exact atat cat sa nu pot fi lovit.
Sunt multe nivele in care poti sa zbori cu avionul pana la punctul urmator si sa distrugi dinainte toate turetele si tunurile inamice. Din nefericire insa, la inceput, avionul tau nu poate suporta tirul inamic la nesfarsit asa ca nu trece mult timp si explodeaza dupa care iarasi trebuie sa acoperi aceasi distanta enorma in zbor. Daca faci asta de doua, trei ori nu-i nici un bai, dar daca o faci de douazeci de ori ajungi sa te urci pe pereti. Pentru avioane iti trebuie bineinteles un hangar. Impotriva tunurilor sau avioanelor inamice ai la dispozitie un tun sau o tureta (mai incolo chiar si automata). Pentru a construi aceste cladiri aveti nevoie de energie produsa de centrala electrica. Pentru a avea munitie aveti deasemenea nevoie de energie, deci incercati din rasputeri sa va aparati centrala pentru ca altfel va paste o moarte sigura. Cladirile avariate se pot repara dar se si pot demola pentru a face loc altora.

Artefactele cu ajutorul carora se produc cladirile au doua caracteristici. In primul rand unele sunt rosii iar altele sunt albastre. Cele albastre pot fi folosite de mai multe ori in sensul ca odata distrusa cladirea in locul ei va apare artefactul care a stat la baza constructiei acesteia. Daca el este rosu atunci poate fi folosit o singura data, reconstructia acelei cladiri nefiind posibila decat cu ajutorul unui artefact nou. In al doilea rand fiecare artefact are la baza sa un numar. Acesta indica nivelul artefactului. Pentru a obtine artefacte de nivel mai mare aveti la dispozitie presa de artefacte (Artifact press) care poate produce unul nou din doua stocate la centura. Combinatiile nu se pot afla decat prin incercare. Ceea ce este totusi laudabil este faptul ca un esec nu va duce niciodata la disparitia “ingredientelor” asa ca va puteti pune linistiti imaginatia la incercare. Daca vreodata va veti afla in situatia, nefericita de altfel, de a avea mai mult decat puteti duce, atunci veti putea depune artefactele de prisos intr-un seif. Veti gasi unul si in Grey Market, dar este bine sa va construiti chiar pe insula.

Lupta poate lua trei forme si anume sol-sol, sol-aer si aer-aer. In cadrul primei forme ori va veti regasi in situatia de a dobori cu tunul, turetele sau tunurile inamice ori veti folosi vraji ofensive pentru a distruge skriti. La inceput acestia au forma unor insecte mari si proaste (prin asta trebuie sa intelegeti ca au implementat un pathfinding execrabil, nu de putine ori impiedicandu-se in anumite elemente din nivel si nefiind in stare sa le ocoleasca) care explodeaza lasand in urma lor un gaz toxic, asa ca nu ar trebui sa trageti in ele mai mult de doua ori. Modalitatea aer-aer se refera bineinteles la folosirea hangarului si implicit a avionului. Acesta are insa mai multe functii. Pe langa cea clasica de a dobori avioanele inamice sau chiar cladirile (in acest din urma caz e mai bine sa aplicati o tactica kamikaze), acesta mai poate folosi si la adunarea vrajilor sau artefactelor care sunt situate in locuri imposibil de ajuns altfel. Un lucru interesant se intampla in timpul unei batalii. Avionul vostru va zbura inspre turete momindu-le sa traga in el decat in alte cladiri de pe insula ceea ce ar trebui sa va dea o pauza de cateva secunde dar numai buna pentru a distruge cateva dintre acestea. Daca nu va aplica aceasta tactica atunci avionul va lupta independent si va incerca sa distruga tot ceea ce este catalogat ca inamic. Si pathfinding-ul acestuia lasa de multe ori de dorit asa ca il veti vedea cum intra ca prostul in stanci insa productia unuia nou incepe imediat, bineinteles doar in cazul in care aveti destula energie, iar de indata ce este gata acesta ii va lua locul.
In principiu e bine sa distrugeti toate cladirile inamice pentru ca altfel, in cazul in care la un moment dat sunteti nevoiti sa va intoarceti sa o puteti face in deplina siguranta. Un fapt nefericit este acela ca sistemul de obiective al misiunii nu va spune care dintre ele sunt principale si care sunt secundare. In unele cazuri veti citi in lista si upgrade-ul unui anumit artefact listat ca obiectiv, insa doar indeplinirea celor ce tin de povestire este necesara pentru a purcede mai departe. Este adevarat ca mai tarziu va va fi mult mai greu sa faceti fata misiunilor, dar acesta este un risc pe care va trebui sa vi-l asumati. Nu prea este corect pentru ca au procedat asa, insa va trebui sa va multumiti cu atat.

Nu am crezut niciodata ca voi ajunge sa fac o asemenea afirmatie insa trebuie sa va spun ca manualul este esential. Fara el nu veti afla functiile tastelor (decat pe incercate in timpul jocului si sunt destule) sau alte elemente importante ale gamplay-ului. In plus, pe parcursul acestuia veti gasi o groaza de sfaturi cu ce sa faceti sau sa nu faceti in timpul unei misiuni. De altfel in readme-ul de pe cd exista o sectiune in care vi se explica mai in amanunt ce pasi trebuie sa urmati la fiecare misiune, insa aceasta optiune ar trebui folosita doar daca v-ati impotmolit.
Project Nomads are si plusuri si minusuri. Incearca sa fie original si, chiar daca nu reuseste in totalitate, va va oferi cu siguranta destule ore placute. Nu se poate seta un nivel de dificultate insa aceasta alterneaza pe tot parcursul jocului existand si misiuni foarte usoare chiar la jumatatea lui. Printre minusuri, unele care m-au deranjat foarte tare, au fost imposibilitatea, macar partiala, de a controla personajul in aer, in timp ce zboara cu ajutorul backpack-ului si credeti-ma ca o sa aveti mare nevoie de asa ceva, precum si imposibilitatea de a schimba functiile tastelor. Principalul plus pe care il poate etala Project Nomads este diversitatea actiunilor impusa oarecum si de poveste asa ca misiunile sunt aranjate astfel incat sa nu te plictisesti. Cu putin noroc ar fi fost chiar un candidat sigur pentru jocul anului, dar aceste mici scapari lasa impresia unui lucru facut pe jumatate sau in graba. E pacat pentru ca ideea, povestea, universul, toate au un potential enorm.