Spartan Review

Spartan Review

Cand ii spui cuiva de Grecia Antica, gandul il duce imediat la Muntele Olimp, la Iliada, Odisee sau la Calul Troian. Pentru cunoscatori insa, ea mai inseamna razboaie si batalii celebre, cum ar fi cele de la Termopile, Maraton sau luptele permanente dintre natiunile grecesti pentru controlul micii peninsule. Slitherine Software vine sa ne prezinte in detaliu aceasta lupta pentru suprematie prin intermediul lui Spartan, al treilea joc dintr-o serie de strategii care include Legion si Chariots of War.

In ciuda titlului, jocul nu este axat doar pe un singur stat greceasc, ci include nu mai putin de 100 de natiuni, printre care Traci, Persi sau Bizantini si aproximativ 50 de tipuri de unitati, o varietate care ar trebui sa satisfaca si pe cei mai fanatici iubitori de strategie. Obiectivele fiecarei natiuni variaza si ele: in cazul celor importante, cum ar fi Tracii sau Persii, ele vor consta in cucerirea unui anumit numar de orase, in timp ce statele mici, cum ar Aheii, vor avea ca obiectiv supravietuirea unui anumit numar de ture. Am zis ture deoarece, ca mod de desfasurare, Spartan se aseamana cu titluri ca Lord of The Realms. La nivel macro, totul se desfasoara pe un world map, actiunea fiind pe ture. Aici veti avea grija de orasele voastre, veti stabili nivelul taxelor (care daca sunt prea mari pot duce la revoltarea populatiei), relatiile diplomatice si comerciale si nu in ultimul rand va veti trimite armatele pentru a cuceri noi teritorii.

In Spartan exista 9 (noua) tipuri de resurse: aur, mancare, fier, caramizi, cai, marmura, cupru, lemn si argint, fiecare cu rolul sau in bunastarea imperiului, fie ca e vorba de construirea cladirilor, intretinerea armatei sau cercetare. Un aspect important il reprezinta faptul ca intr-un oras veti avea un numar limitat de slot-uri pentru a construi cladiri si in acelasi timp, doar una sau doua resurse pe care orasul poate sa le produca. Daca mai adaugam si imposibilitatea de a construi orase noi, veti ajunge la concluzia ca la inceputul jocului va trebui sa pastrati un echilibru cat se poate de fragil intre dezvoltarea economica si cea militara, cea din urma permitandu-va sa cuceriti orasele inamicilor, pentru a le ingloba in imperiul vostru.
Comertul se reduce la setarea numarului de unitati dintr-o resursa pe care vreti sa o cumparati sau sa o vindeti, lucru valabil si pentru cercetare, unde va trebui sa va decideti care din cele 9 ramuri (care sunt identice cu cele de resurse) este mai importanta. Fiecare nivel nou de cercetare va va permite constructia de cladiri noi sau unitati, cum ar fi Ghilda Asasinilor, forturi, baraci pentru cavalerie sau bazare, paleta de optiuni in ambele cazuri fiind impresionanta.
Diplomatia este un pic mai dezvoltata si prezinta unele aspecte interesante. Inainte de toate, va trebui sa trimiteti un emisar dintre cei disponibili catre natiunea respectiva, dupa care, odata ajuns acolo, veti putea sa-i dati ordine pe care sa le duca la capat (cu succes sau nu). La inceput, ele vor fi destul de rudimentare, cum ar fi darurile pentru conducatorul statului respectiv sau adunarea de informatii, insa pe masura ce indeplineste cu succes din ce in ce mai multe misiuni si capata experienta, gama de optiuni se va mari si ea, ajungand pana la sabotaje sau instigari la revolta.

In orase va trebui sa selectati ce cladiri sa fie construite, in functie de necesitati, sa recrutati armata si eventual sa jonglati cu meseriile lucratorilor din oras. Asta fiind orice cladire mai importanta, cum ar fi Universitatea, Baracile sau minele de aur/argint vor avea nevoie de muncitori pentru a fi folositoare. Altfel, o Universitate goala nu va va ajuta cu nimic la imbunatatirea cercetarii, iar o mina de argint fara mineri nu va contribui la zestrea imperiului. La fel de bine insa, pe masura ce umpleti cladirile, viteza de constructie a celor noi va scade si ea, lucru valabil si pentru gradul de multumire al populatiei din orasul respectiv.

Contrar asteptarilor, luptele din Spartan sunt cel mai slab aspect al jocului, impreuna cu grafica si sunetul. Inaintea fiecarei lupte veti primi un raport initial, care contine numarul de combatanti pentru ambele armate si optiunile de a lasa calculatorul sa rezolve automat batalia sau sa o pregatiti voi personal. Daca selectati a doua optiune, veti fi purtati intr-un ecran de aranjare a detasamentelor (o armata poate fi formata din maxim 16 detasamente), pe care le veti organiza in functie de armata inamica (inainte de orice batalie, cercetasii celor 2 armate combatante vor incerca sa afle pozitia lor pe campul de lupta), cam in acelasi mod in care va orodnati trupele in Heroes of Might and Magic, daca eroul vostru avea skill-ul de Tactics. Dupa ce ati terminat cu pozitionarea, va trebui sa le dati ordinele de atac si formatiile de lupta, dupa care sa dati Start si sa asteptati deznodamantul. Asta fiindca in timpul luptei propriu zise nu veti putea interactiona sub nici o forma cu soldatii vostri, care mai au si prostul obicei de a face ce ii taie pe ei capul. De aceea, pentru a fi siguri de victorie, va trebui intotdeauna sa aveti o superioritate numerica destul de mare. Daca fortele sunt aproximativ egale, totul tine de noroc si multi vor prefera optiune de rezolvare automata a luptelor.

Dupa cum veti vedea si din screenshot-uri, grafica este mediocra din joc, atat in world map cat si in timpul luptelor, lucru valabil si pentru sunet, care nu exceleaza sub nici o forma si uneori poate deveni chiar enervant. Cu toate ca Spartan este destul de complex, in final el este tras in jos de anumite decizii de design, cum ar fi imposibilitatea construirii de noi orase sau modul in care se desfasoare luptele, la care se adauga si realizarea tehnica destul de slaba. Aici se vede cel mai bine lipsa de fonduri a celor de la Slitherine, pentru ca din punct de vedere tehnic, Spartan este mult mai slab chiar si in fata jocurilor cu vechime, cum ar fi Stronhold sau Medieval: Total War. Cu toate acestea, intentia celor de la Slitherine este laudabila, si pentru pasionatii de istorie sau strategii gen Civilization, Spartan poate fi un joc atragator.