SunAge – RePlay Review

SunAge – RePlay Review

Acţiunea este plasată (din nou) într-un viitor îndepărtat şi sumbru al Pământului, în care Soarele este pe moarte iar resursele naturale de pe frumoasa noastră planetă albastră au fost epuizate. Astfel, Terra ajunge un deşert uriaş, iar puţinii pământeni privilegiaţi (a se citi “ăia cu bani”) se retrag în Domuri – buncăre construite special pentru protecţia speciei umane. Chiar şi aşa, domurile încep să fie distruse pe rând, până când numai unul singur rămâne în picioare, ultimii supravieţuitori formând Federaţia.
       Bineînţeles că restul populaţiei nu este atât de privilegiată încât să beneficieze de “luxul” domurilor, foarte mulţi oameni ajungând pradă deşertului. Sub influenţa radiaţiilor şi a condiţiilor vitrege de viaţă, aceştia devin Raak-Zun, o sub-specie a rasei umane, care în mod deloc surprinzător poartă o ură deosebită Federalilor. La fel de previzibil, la un moment dat apar şi Santinelele, o rasă extraterestră care deţine cheia călătoriei printr-o gaură de vierme către o planetă-paradis numită Elysium. Şi chiar dacă povestea e cam “răsuflată”, producătorii au depus totuşi un efort vizibil pentru a ne introduce în această atmosferă apocaliptică şi a ne familiariza cu personajele principalele ale poveştii.

       Urmând modelul Starcraft, partea single-player a jocului este alcătuită din trei campanii, câte una pentru fiecare rasă, ele fiind deblocate pe rând. Prima disponibilă este cea a Federalilor, urmată de misiunile cu Raak-Zun, pentru ca în ultimă instanţă să controlaţi şi armatele Santinelelor. În total va trebui să fiţi victorioşi în 24 de misiuni (plus una de tutorial), a căror durată poate fi substanţială. Odată terminate campaniile din single, vă puteţi puteţi îndrepta atenţia spre multiplayer, dar aici nu veţi găsi decât 8 hărţi (ce-i drept, unele de dimensiuni uriaşe) cu două moduri de joc,
       Una dintre principalele probleme cu care se confruntă titlul de faţă este legată de funcţionalitate. A spune că SunAge a fost lansat nefinisat ar fi o subestimare grosolană a situaţiei. Numărul de bug-uri cu care a venit împachetat jocul a fost de-a dreptul monstruos, acestea dăunând grav sănătăţii celor care s-au încumetat să-l încerce imediat după lansare. De la crash-uri inexplicabile până la feature-uri care efectiv nu funcţionau cum trebuie, deşi era menţionate în manual (cum ar fi de exemplu gruparea unităţilor – CTRL + # grup), SunAge le-a avut pe toate. E drept că studiourile Vertex pot fi considerate un indie developer, însă publisher-ul Lighthouse Interactive nu trebuia sub nicio formă să lanseze jocul în forma în care el a ajuns iniţial pe piaţă.

 Interfaţa, cu toate că se doreşte a fi una inovatoare pentru strategiile în timp real, nu este lipsită de probleme. Indirect Intelligent Targeting permite jucătorului să desemneze pentru fiecare grup de unităţi inamici care să fie “luaţi la ţintă” preferenţial, cum ar fi comandanţii. Astfel, de fiecare dată când unitatea respectivă va intra în luptă, va încerca întotdeauna să omoare inamicul specificat prin IIT. Teoria e bună, dar cu practica e mai greu, fiindcă în timpul luptelor numai timp ca să utilizezi această opţiune nu o sa mai ai, la care se mai adaugă şi faptul că majoritatea unităţilor nu supravieţuiesc suficient de mult ca să poată folosi această prioritizare şi a doua oară. Command Queuing este o altă “noutate”, prin intermediul căreia unităţile pot primi o serie de ordine pe care să le îndeplinească, dar şi aici bug-urile îşi fac simţită prezenţa, la care se mai adaugă şi un “lag” al unităţilor când vine vorba de îndeplinierea efectivă a ordinelor (acesta a fost însă aproape eliminat odată cu lansarea patch-ului 1.06).
       Pentru a uşura micromanagement-ul, unităţile de infanterie sunt organizate în detaşamente, nefiind individuale decât atunci când sunt desprinse de grupul iniţial (de obicei se întâmplă după un atac, în care supravieţuitori nu mai sunt decât 2-3 soldaţi). Faptul că nu poţi avea detaşamente de tipuri diferite în acelaşi grup reprezintă însă un impediment major, deoarece combinarea ispirată a unităţilor este realmente singurul mod în care puteţi fi victorioşi.

       Ca să fie mai eficient, fiecare detaşament de infanterie are nevoie de o unitate-comandant. De altfel, personajul principal pe care îl întruchipezi pentru fiecare facţiune în parte este un comandant. Dacă acesta este omorât, jocul se sfârşeşte prematur. Ceva mai târziu veţi putea recruta şi alţi "ofiţeri", dar nu vă aşteptaţi la elemente de role-playing după modelul altor jocuri, fiindcă acestea nu există, la fel cum nu există vreun câştig de experienţă care să permită unităţilor să devină veterane. Pentru a balansa numărul destul de redus de unităţi disponibile, producătorii au introdus upgrade-uri care activează modul secundar de luptă pentru unităţile din joc.
       De exemplu, detaşamentele de infanterie Federală pot folosi o puşcă cu lunetă, cyborg-ul Raak-Zun obţine un jet-pack pentru o deplasare mai eficientă ş.a.m.d. Partea mai interesantă este că unităţile nu sunt echilibrate perfect, deoarece există patru tipuri de damage (Bullet, Explosive, Flame, Laser) şi patru tipuri de armuri (Flak, Plated, Synthetic, Structural), element care forţează jucătorul să găsească un compromis în privinţa unităţilor folosite, a modului de luptă şi a tehnologiilor pe care trebuie să le cerceteze. Iar faptul că modul de luptă al unităţilor poate fi schimbat pe loc prin folosirea unui simplu hotkey face şi mai necesară elaborarea unor tactici de luptă coerente, deoarece te poţi trezi că întăririle pe care le-ai trimis să cureţe o bază adversă sunt contracarate extrem de eficient prin simpla schimbare a modului de luptă.
       Foarte important este şi câmpul de acţiune al unităţilor, reprezentat pe monitor de o zonă radială. Orice unitate inamică care intră în acest câmp de acţiune va fi atacată automat, eliminând astfel nevoia de a dădăci unităţile când ele păzesc o locaţie importantă. Astfel, orice ordin de deplasare devine de fapt un “attack-move”, unităţile proprii atacând toţi inamicii care le ies în cale până ajung la destinatie.