Tineri care s-au tuns sau vopsit singuri în timpul carantinei mi-au spus ce vor face după redeschiderea saloanelor de înfrumusețare

 Am vorbit cu câțiva tineri din România despre cum este viața fără frizer sau salon de îngrijire personală în izolare, în perioada pandemiei de coronavirus.

Președintele Iohannis ne-a dat ieri mai multe vești bune despre perioada de după ieșirea din starea de urgență, dar una mi-a atras atenția: se vor redeschide în sfârșit frizeriile, saloanele de coafură și cele de îngrijire personală. Evident, vor trebui respectate niște măsuri de distanțare socială.

Vestea mi-a picat super bine pentru că și eu sunt roșcată, nevopsită de două luni, așa că de abia aștept să intru într-un salon de înfrumusețare după data de 15 mai. Și mă gândesc că poate și președintele e nerăbdător pentru că, atunci când a fost întrebat de un ziarist unde s-a tuns în perioada asta, a răspuns că acasă.

Îmi imaginez că la câte probleme vom avea de rezolvat în perioada următoare, îngrijirea personală poate părea multora neimportantă. Oricum, frizeriile și saloanele de îngrijire personală au fost trecute la „servicii neesențiale”. Cred că și aici ar trebui mică o dezbatere, dar nu vreau să întind coarda.

Am vrut să aflu însă cum s-au descurcat și prietenii mei care au stat în izolare în această perioadă fără saloanele de înfrumusețare și ce servicii neesențiale le lipsesc cel mai mult. Am apelat la grupurile online de studenți pentru a vedea dacă a încercat cineva să se tundă în izolare și care a fost rezultatul. Le-am cerut chiar să-mi arate. Iată ce a ieșit.
 

Maria, 19 ani: „Cumva, m-am bucurat că nu trebuie să mă prezint în fața nimănui pentru o perioadă mai lungă de timp”

„Intenția mea nu era să-mi fac breton, dar așa a ieșit. Voiam să-l tund în scări pentru a-i scădea din volum. Înainte încercam să le fac pe toate la salon, dar de când am ajuns la facultate nu mi-am mai permis să-mi fac toate fițele la salon, așa că am învățat să mă vopsesc și să mă tund acasă.

M-am tuns singură pentru că m-am gândit că părul are timp să crească cât timp suntem în izolare. Cumva m-am bucurat că nu a trebuit să mă prezint în fața nimănui pentru o perioadă mai lungă de timp. Am profitat de situație pentru a-mi lăsa părul să se regenereze. Nu l-am mai vopsit și nu l-am mai îndreptat cu placa de la începutul carantinei.

Când am decis să mă tund zilele astea, am rugat-o pe mama mea să mă ajute la spate. Eu voiam să-mi fac niște șuvițe puțin mai scurte în față, doar că am luat mai mult decât trebuia și efectiv am ajuns cu un ciot, semi-breton. În rest, tunsoarea a ieșit destul de bine.

Cel mai dor îmi este să mă duc la manichiură. Am niște cioturi de unghii de copil de clasa a cincea. Nu mă duce capul să mi le fac singură. De pe dreapta pe stânga mai merge, dar de pe stânga pe dreapta e crimă și pedeapsă”.
 

Justin, 19 ani: „Am luat exemplul Elsei din Frozen și mi-am spus ”let it grow”

„În carantină am simțit lipsa cafenelelor și a restaurantelor unde ieșeam cu prietenii, dar cred că cel mai mult mi-a lipsit frizerul, iar lucrul acesta este cel mai vizibil. Am luat-o ca pe un experiment, ca să văd cât îmi poate crește barba în carantină și intenționez să o țin așa până reîncepe facultatea în octombrie.

Părul nu încerc să-l tund singur pentru că știu că nu o să-mi iasă. Înainte de carantină mă duceam la frizerie, barber shop, pensat. După ce ieșim din starea de urgență de abia aștept să îmi reînoiesc abonamentul la sală pentru că a fost o perioadă destul de deprimantă și de leneșă pentru mine. Și să mă duc la frizer.

În carantină i-am apreciat pe frizeri la fel de mult cum îi apreciam și înainte, pentru că sunt un factor important în îngrijirea noastră. Prima impresie care se formează în primele 60 de secunde se bazează mult și pe aspectul îngrijirii corporale.

Am supraviețuit însă și fără frizer în carantină, nu am făcut din asta o dramă mai mare decât este. Am luat exemplul Elsei din Frozen și mi-am spus ”let it grow”. În contextul în care atâția oameni și-au pierdut locul de muncă, barba și părul meu sunt cele mai puțin importante lucruri acum.”
 

Andrei, 25 de ani: „Am prieteni care se tund singuri, își pun o oglindă în spate și una în față”

„Mă pot tunde acasă singur fără problemă, nu aș avea nevoie de un frizer să mă tund și nu mi se pare o necesitate, așa cum se plâng alți oameni. Nu știu dacă te vede cineva în perioada aceasta că ți-au crescut rădăcinile și nu te-ai mai vopsit sau ți-a crescut părul și nu-ți stă bine.

Într-adevăr, dacă vrei să te tunzi precum Connect-R sau David Beckham îți trebuie un hair stylist. Dar să vrei să se deschidă frizeriile în perioada asta, numai ca să te tunzi tu mi se pare o chestie foarte egoistă.

Mulți nu cred că realizează situația în care ne aflăm acuma și sunt destul de inconștienți după părerea mea. Sincer nu cred că a fost vreun serviciu fără de care să nu mă fi descurcat în carantină, cum sunt frizerii, cafenelele sau concertele. De-aia cred că se și numesc „servicii neesențiale”, poți rezista și fără ele două-trei luni.

Am prieteni care se tund singuri, își pun o oglindă în spate și una în față, s-au uitat pe net să vadă cum se face și cumva se descurcă, le iese chiar ok.

Din cauza pandemiei mi-am pierdut locul de muncă. Eu mă ocupam cu organizarea unor piese de teatru, iar acelea îmi lipsesc, pentru că așa îmi câștigam existența. De asemenea, îmi mai lipsește să ies cu prietenii, dar e mult spus că mă afectează. Până la urmă avem tehnologia la îndemână și putem vorbi pe chat, videocall sau telefon.

Cel mai mult aștept să se deschidă Vama Veche. Sunt în Constanța și stau la 30 de minute de Vamă, iar acolo obișnuiam să-mi petrec majoritatea timpului, mai ales vara. Evident, mi-aș dori să ies la o piesă de teatru, la o petrecere în club, dar nu sunt lucruri fără de care să nu poți trăi.”
 

Raluca, 19 ani: „În izolare, chiar am apreciat importanța socială a muncitorilor neesențiali, în special a frizerilor”

„În izolare m-am vopsit de la șaten închis la blond închis. Înainte de carantină mă duceam la manichiură, pedichiură, epilat și coafor. Îmi lipsesc unele din ele, în special manichiura, pentru că este mai greu de făcut acasă. Sunt o persoană destul de îndrăzneață, și am decis că m-aș putea vopsi singură acasă. Am zis că e doar păr, și va crește la loc, plus că îl mai pot vopsi dacă nu îmi place cum a ieșit culoarea.

M-a ajutat mătușa mea să mă vopsesc, singură nu cred că-mi ieșea așa bine. M-am dus eu la mătușa mea să-i duc niște cumpărături, pentru că ea nu are mașină, și am zis că dacă tot sunt acolo să mă vopsească ea. Primul serviciu la care voi apela după ridicarea carantinei va fi manichiurista, pentru că acum am unghii de băiețel.

Nu sunt nici extravagantă, să zici că-mi trebuie modele sofisticate, dar nu mă simt bine când știu că nu am manichiura îngrijită. În izolare chiar am apreciat mai mult importanța socială a muncitorilor neesențiali, în special a frizerilor.”