XIII Review

XIII Review

Cel mai nou shooter venit din curtea celor de la Ubisoft se numeste XIII (Thirteen in traducere libera) si este bazat pe o serie omonima de benzi desenate franceze. Treisprezece este si numele personajului principal, care se trezeste pe o plaja cu o durere de cap de zile mari, avand reflexele unui melc si fara a sti nimic despre trecutul sau. Dupa ce este dus pana la un post de prim ajutor de catre un salvamar, incepe si actiunea propriu-zisa a jocului, deoarece se pare ca personajul nostru este vanat de niste oameni inarmati care par foarte deranjati de faptul ca el inca mai respira. Ceea ce urmeaza este o poveste plina de conspiratii, oameni din umbra si rasturnari de situatie, totul invartindu-se in jurul recentei asasinari a presedintelui Statelor Unite, autoritatile fiind ferm convinse ca XIII este cel care a apasat pe tragaci. Inca de la inceput se observa tenta matura a storyline-ului si faptul ca jocul este adresat persoanelor mai in varsta.
Pe langa filmuletele in-game si cele create cu ajutorul engine-ului, povestea mai este prezentata si sub forma unor flashback-uri ale personajului nostru, flash-uri care apar cand nici nu te astepti, care insa au legatura cu locatia in care va aflati sau cu personajul cu care discutati. Singurul lucru care va dezamagi la poveste va fi sfarsitul efectiv al jocului, care este total in coada de peste, semn clar ca XIII a fost gandit ca primul joc dintr-o serie, urmatoarele titluri urmand probabil sa-si faca aparitia in functie de succesul initial al jocului.

Un aspect al jocului care a fost foarte mediatizat a fost grafica cel-shaded, care ii da XIII-ului look-ul si feeling-ul unei reviste de benzi desenate si inca de la inceputul joculului veti remarca modul original in care a fost conceputa grafica. Cand salvamarul mentionat mai sus este impuscat, pe ecran va aparea o secventa de “TA-TA-TA-TA”, care simbolizeaza foarte artistic, cu font-uri de benzi desenate, focul de mitraliera. De asemenea, cand un inamic este prin apropiere ii veti putea “vedea” pasii, deoarece pe ecran vor aparea o serie de “Tap-tap”-uri, care va vor indica pozitia exacta a acestuia, fara sa fie neaparat in raza voastra vizuala.
Personajele sunt foarte detaliate, cu texturi hi-res si modele excelent realizate, in cel mai pur stil cartoon, cu linii ingrosate si cel-shading. In momentul cand un inamic este destul de departe, dar reprezinta totusi un pericol pentru jucator, el va aparea detaliat intr-o mica casuta intr-unul din colturile ecranului, iar in momentul cand il omorati, veti avea parte de o serie de 3 cadre in care moartea sa este prezentata foarte artistic (valabil pentru toate kill-urile de la distanta). Pe langa acestea, locatiile, desi nu foarte originale, arata foarte bine si unele sunt destul de mari, de la baze militare inzapezite, pana la docuri, zone desertice sau banci, toate sunt foarte bine realizate. Apa si flashback-urile beneficiaza de serviciile pixel shading-ului, iar fizica rag-doll si efectele de particule sunt si ele prezente la datorie. Toate acestea, combinate cu un stil grafic aparte vor impresiona cu siguranta chiar si pe veteranii 3D Shooter-lor, XIII fiind unul din cele mai frumoase FPS-uri aparute pana acum.

Cu toate ca partea grafica este originala si inovatoare, nu acelasi lucru se poate spune si despre gameplay. Desi a avut toate premisele sa fie mai mult decat un joc de calitate, XIII nu reuseste sa motiveze jucatorul suficient de mult incat acesta sa-si doreasca sa vada ce urmeaza in nivelul urmator. Cu toate ca exista si misiuni stealth, ele sunt destul de seci si lipsite de tensiune. In rest, totul se va rezuma la omoratul inamicilor pe care ii intalniti pe drum, deoarece toate misiunile vor avea ca scop parcurgerea distantei dintre punctele A si B, uneori trebuind sa mai protejati si cate un NPC controlat de AI, neexistand mai multe modalitati de a termina un nivel.
Puzzle-urile sunt cele deja cunoscute, in care trebuie sa gasiti o cheie magnetica pentru a deschide o usa careia nu puteti sa o deschideti sau sa ii spargeti incuietoarea. Pentru aceasta ultima activitate, veti avea la dispozitie un lockpick cu care puteti deschide anumite usi din niveluri, care dintr-un motiv sau altul producatorii au decis ca ar fi mai bine daca ar dura intre 0.5 si 4 secunde sa le deschideti. Cu toate ca puteti folosi un grapling hook pentru a trece de unele portiuni ale jocului, locurile in care il puteti folosi sunt destul de greu de identificat, deoarece puteti folosi grappling hook-ul doar cand sunteti foarte aproape de punctul respectiv. Sunt implementate si cateva idei interesante, cum ar fi aceea de a folosi un ostatic drept scut uman pentru a impiedica politistii sa traga asupra voastra, sau sa folositi elementele de decor pentru a “anestezia” inamicii.
Insa cea mai mare problema a lui XIII este faptul ca dureaza destul de mult pana actiunea incepe sa devina interesanta, de abia ultimele niveluri incepand sa devina captivante, odata ce povestea se apropie de sfarsit. Necazul e ca unii jucatori s-ar putea sa nu aiba rabdare sa ajunga la respectivele misiuni, datorita lipsei “fun-factor”-ului si a sistemului de salvari absolut exasperant. El este o combinatie ciudata intre modul de salvare intalnit pe console si cel prezent in jocurile PC. Astfel, intr-un nivel vor fi de obicei cateva checkpoint-uri, de care daca nu treceti, la urmatorul Load Game veti fi aruncati inca o data la inceputul nivelului, indiferent de unde ati salvat in prealabil… no questions asked. Veti remarca de asemenea ca functia de quicksave nu prea functioneaza, si ca va trebui sa salvati manual inainte de a iesi din joc, asta daca nu vreti sa pierdeti ore bune de joc.

Arsenalul de care dispuneti este si el unul standard pentru FPS-uri: pistoale, mitraliere, o pusca cu luneta si o arbaleta pentru loviturile de la distanta, un shotgun, grenade si lansatoare de rachete. Veti recunoaste imediat celebrele pusti automate AK47 sau M16 Assault rifle, care arata surprinzator de bine in noul stil de benzi desenate. Veti avea ocazia sa folositi si un harpon sau o mitraliera de calibru mare, dar in 80% din cazuri veti folosi M16-le datorita versatilitatii sale, ceea ce face ca luptele sa devina plictisitoare destul de repede. S-a incercat si creearea unui sistem de damage zonal, insa in afara de head-shot-uri, care sunt fatale, nu veti observa vreo diferenta fata de pleiada de shootere aparute pana acum. Unii inamici vor purta casti de protectie care ii vor proteja pentru scurt timp de “tragatorii de elita”, insa de obicei totul se va reduce la a alerga in toata viteza si de a infige un glont bine plasat in fruntea inamicului.
AI-ul nu contribuie nici el cu ceva la sporirea gradului de dificultate, intrucat inamicii au obiceiul sa alerge bezmetic prin jurul vostru in loc sa traga de prima oara si vor verifica mai intai daca un coleg de al lor mai traieste sau nu, chiar daca sunteti la 2m in fara lor. Nici NPC-urile pe care trebuie sa le protejati nu sunt mai cu mot, ele alergand vitejeste pe un drum prestabilit, fara a lua vreo arma pentru a se apara, asa ca la fiecare situatie de acest gen va trebui sa alergati in fata lor si sa ucideti inamicii care apar pe drum, inainte ca acestia sa omoare NPC-ul.

Cu toate ca au cheltuit destul de multi bani in angajarea unor actori profesionisti, cum ar fi David Duchovny (cunoscut din serialul X-Files) sau Adam West, voice acting-ul nu este chiar de nota 10. Adam West face o treaba buna in rolul generalului Carrington, insa David Duchovny, care intrepreteaza rolul lui XIII, este cam neconvingator. Inteleg ca personajul principal sufera de amnezie si ca este de obicei ametit, insa replicile sale sunt cam seci si fara nici cel mai mic gram de feeling. Muzica este excelenta insa, track-urile de jazz potrivindu-se surprinzator de bine cu actiunea de pe monitor si cu stilul animat al jocului. Sunetele armelor sunt cele cu care v-ati obisnuit deja din restul FPS-urilor, nefiind ceva iesit din comun.

In multiplayer veti putea juca online sau in LAN, cu prietenii ori in mod antrenament, cu botii, modurile de joc fiind atat cele clasice (Deathmatch, Team Deathmatch, Capture the Flag), dar si unele un pic mai interesante (Sabotage, The Hunt si Power Up). Sabotage-ul este un meci clasic de Counter Strike, in care o echipa trebuie sa arunce in aer anumite locatii de pe harta, in timp ce echipa adversa trebuie sa previna acest lucru. Power Up este o idee mai interesant, cu diverse Power Up-uri imprastiate printr-o harta, care pot fi denfensive (armuri), ofensive (arme sau bonus-uri pentru damage) sau “utilitare” (speed boost, etc). The Hunt este probabil cel mai amuzant mod de joc. Desi la baza este un Deathmatch pe puncte, in afara de a va omori adversarii veti mai putea ucide si … Moartea. Nu, nu am innebunit, ci asa e … Moartea se va plimba prin nivel, sub forma unui schelet care canta Jazz, si daca reusiti sa o omorati veti primit un bonus semnificativ la punctaj.