AquaNox 2: Revelation Review

AquaNox 2: Revelation Review

  Prin 1996, o micuta firma din Mannheim pe numele ei Massive Entertainment, „lasa la apa” Archimedean Dynasty, un joc bazat pe o idee oarecum originala. S-a vrut astfel combinarea gameplay-ului din seria Descent cu universul misterios al unei lumi devastate, a carei suprafata terestra devenise de nelocuit. Neavand incotro, oamenii s-au retras in adancul oceanelor, construind orase subacvatice si mijloace de transport potrivite pentru un astfel de trai. Asa a luat fiinta taramul apelor numit Aqua. Cam asta este imaginea pe care ne-o descrie urmatorul titlu al seriei. Este vorba despre AquaNox, un joc aparut in 2001 care a facut mare tambalau la vremea lui, cel putin pe la noi prin Europa. Imi este greu sa cred ca nu ati auzit de el, macar in treacat. In esenta, povestea jocului era una tipic americana cu un gagiu caruia i se pune pata brusc si salveaza lumea de amenintarea Biontilor, cei care vroiau sa distruga ce mai ramasese din asa zisa civilizatie subacvatica. Treaba asta se intampla prin 2666. Cam tot pe atunci, un tanar, pe numele lui William Drake, s-a imbarcat pe ultima nava de transport care mai ramasese din maiestuoasa flota a companiei Drake si a pornit in cautarea tatalui sau, un pretext pentru a-si descoperi propriul sau destin.

     Ei bine oameni buni, nu stiu daca v-ati jucat sau nu AquaNox dar acum e momentul sa ciuliti urechile si sa cascati bine ochii pentru ca nici postul Acasa nu a mai vazut asa ceva si nici nu va vedea probabil in urmatorii 20 de ani. Incepe AquaNox 2! Incepe telenovela! William a ramas orfan inca din frageda pruncie. Tatal sau a plecat intr-o buna zi si nu s-a mai intors. Nimeni nu stie unde se afla si nimeni nu a mai auzit numele Drake de multi ani. Suspina publicul! Mama sa a murit tot pe vremea cand William se zbatea in scutece, ucisa fiind de niste pirati necrutatori. Lacrimi, va rog! Ramas fara parinti, precum mieluselul abatut in drum, micutul William a fost crescut de bunica sa care, prin povestile ei, i-a dezvoltat gustul aventurii, al primejdiei si bineinteles, al dreptatii. Iata-l ajuns la maturitate, atat de viteaz si totusi atat de naiv. Singur fiind pe nava sa el primeste un semnal S.O.S. de la un necunoscut. Pornit in salvarea acestuia el nu realizeaza ca oricine i-ar putea lua nava cu japca, ceea ce se si intampla. Un grup de mercenari docheaza in lipsa lui, iar cand acesta se intoarce, realizeaza neputincios ca de fapt va trebui sa munceasca in slujba lui Amitab, noul capitan al navei.

 Asa cum au declarat si producatorii, de aceasta data s-a pus accent pe poveste, incercandu-se crearea unor personaje cat mai credibile si, de asemenea, a unei succesiuni de evenimente care sa-i dea impresia jucatorului ca ia efectiv parte la actiunea jocului. Cat priveste personajele, trebuie sa le dau dreptate, cat priveste actiunea insa, ma cam indoiesc. Jocul este impartit practic in doua: partea de actiune in teren cu toate implicatiile ei si partea de conversatie si tuning a submarinului de lupta ce are loc ori la bordul navei, ori prin orasele prin care treci. Acestea sunt intercalate atat de bine, incat chiar va trebui sa urmariti majoritatea dialogurilor pentru a stii ce aveti de facut mai departe. Din nefericire insa, personajele se comporta ca intr-o telenovela autentica. Daca in primul titlu conversatiile intre mai multe personaje erau mai frecvente, aici va trebui sa vorbiti cu fiecare in parte, ceea ce iti va reaminti imediat de tehnicile folosite in telenovele pentru a-ti arata doar o parte din adevar in timp ce pentru restul va trebui sa mai astepti vreo 50 de episoade.
     Din fericire toate dialogurile sunt vorbite iar vocile, fara a fi extrem de credibile in toate cazurile, sunt decente. Cand insa va trebui sa ascultati toata polologhia turuita de mai multe personaje vreme de vreo cincisprezece minute te cam apuca nebunia. Poti oricand sa le intrerupi si sa incepi misiunea, dar dispare tot farmecul povestii, ca sa spun asa, pentru ca pe langa aventura de baza, tanarul nostru William Drake va avea parte si de aventuri amoroase, cu declaratii de dragoste gatuite de emotie si dezvaluiri socante. Veti intalni pe parcursul povestii personaje timide si misterioase, puternice si impresionante, sincere sau viclene. De aceasta data ele apar cat de cat realist reprezentate, imaginea de desen animat din primul AquaNox fiind lasata deoparte.

     De fapt, daca analizez pe ansamblu, AquaNox 2 are intr-adevar acea imagine realista, intunecata si misterioasa atat de necesara unui astfel de joc. Producatorii ne avertizasera deja ca vom avea aparte de o experienta total diferita de prima parte, dar pana nu am vazut cu ochii mei nu mi-a venit sa cred. Practic, din anumite puncte de vedere, a avut loc o intoarcere la 180 de grade fata de AquaNox 1. De exemplu, acum nu veti avea parte sub nici o forma de multiplayer. Daca luam in considerare faptul ca Massive Entertainment s-a apucat serios de treaba abia acum un an si cateva luni este clar ca nu aveau timp sa puna la punct o campanie puternica de single-player in paralel cu un multiplayer acid. Cu toate acestea, conform declaratiilor lor, ei au o atitudine destul de pozitiva in cea ce priveste modurile, asa ca nu m-ar mira daca o sa vedem in scurt timp alte campanii single-player disponibile gratis pe Internet.
     Un alt lucru care m-a dezamagit oarecum si pe care chiar mi-l doresc imbunatatit, eventual intr-un viitor mod, este numarul infim de nave pe care le vei putea controla pe parcursul jocului. Acesta atinge mareata cifra de 4, fiecare nava avand avantajele si deavantajele ei. In principiu conteaza enorm viteza de deplasare si viteza de evitare a proiectilelor, asta pentru ca de reparatii se va ocupa un nano kit extrem de rapid si eficace, iar pentru energie un scump fusion block va va incarca armele care depind de asa ceva (Plasma, Laser, EMP) cu 12 E-shells/s. Armele se concretizeaza in diferite tipuri de gatling-uri (vendetta, plasma, laser), un generator de impuls electro-magnetic (EMPactor) cu ajutorul caruia poti anihila o nava fara a o distruge, doua arme cu munitie infinita, Sizzler si Hydra, precum si Doom Mortar un aruncator de proiectile explozibile care fac ravagii in jurul lor. Torpilele nu au fost nici ele uitate asa ca imi permit sa mentionez doar cateva dintre ele: Big Bang 1, Big bang 2 si Maneater capabile de stricaciuni de tip cinetic intre 10000 si 40000 MJ. De fapt, stricaciunile facute de armele din dotare sunt de tip cinetic sau EMP, aceste torpile de exemplu, neavand nici o influenta asupra energiei navei, deoarece EMP Damage-ul lor este egal cu 0. Fiecare nava este capabila de asemenea sa poarte asupra ei un anumit numar de buzzere, un aparat ce odata lansat atrage torpilele care se indreapta spre tine, precum si un numar limitat de aparate speciale pe care le vei dobandi pe parcurs, precum un slot in plus pentru arme, un aparat care reduce zgomotul facut de nava numit Silator sau o armura mai eficienta.

   Misiunile pe care le veti avea de indeplinit progreseaza de la simplu la complex, insa in majoritatea cazurilor va trebui sa escortati un anumit personaj, sa investigati o anumita zona, sa atacati o anumita baza sau anumite tinte si nu de putine ori sa va aparati propria nava. De obicei, Amitab va va da sfaturile necesare daca este nevoie sau va va informa de schimbarea obiectivelor, pentru ca este o practica destul de obisnuita ca actiunea sa ia alt curs tocmai atunci cand respiri usurat, crezand ca totul s-a terminat. Nu poti salva in timpul unei misiuni si din cauza acestor intorsaturi de situatie te trezesti cum apare imediat mesajul „Mission Failed” fara sa-ti dai seama ce, sau mai bine zis, ce nu ai facut.
     In cazul in care vei duce misiunile la bun sfarsit vei fi placut surprins de posibilitatile pe care le ai la indemana. In general poti intra in forta prin fata provocand la lupta dreapta toate garzile si patrulele pe care le intalnesti sau poti sa te strecori printre stanci, poti sa ramai in umbra si sa ataci de acolo cu Vendetta Sniper sau poti sa-i anihilezi unul cate unul luandu-i prin surprindere. Tactica depinde si de armamentul din dotare, dar si de capacitatile navei, precum armura sau zgomotul produs. Pe langa obiectivele obligatorii pot aparea pe parcurs si tinte bonus care, odata distruse, iti pot furniza torpile, armament sau credite in plus, asta la sfarsitul misiunii cand are loc un inventar al bunurilor pe care le-ai castigat.

     Daca te-ai jucat primul AquaNox, atunci cu siguranta vei fi placut surprins cand vei sesiza toate schimbarile in materie de grafica. Pe langa faptul ca s-a renuntat acum la personaje ce par desprinse din desene animate, trebuie sa recunosc ca Massive Entertainment a adus destule imbunatatiri jocului, chiar daca acesta are la baza acelasi engine, pe numele sau Krass. Navele au acum in jur de 10000 de poligoane, armele au sarit si ele de la 700-800,, cat aveau in prima parte, la cateva mii, iar mediul inconjurator este mai variat si mult mai detaliat. Pentru a beneficia insa de toate acestea veti avea cu siguranta nevoie de cel putin un GeForce 3, insa jocul ruleaza chiar decent si pe placi video mai vechi de genul GeForce 2 MX. Nici cerintele de sistem nu sunt exorbitante, un minim de 750Mhz si 128 MB RAM fiind destul de des intalnit in zilele noastre. De un real ajutor insa va va fi sistemul de iluminare pentru ca va trebui sa va strecurati prin zone mai intunecoase, asa ca ar fi pacat sa nu beneficiati de toate optiunile jocului si sa ratati din cauza unor lipsuri de hardware.