Arhiepiscopul Dunării de Jos, Casian Crăciun, a binecuvântat primele două cruci amplasate pe groapa comună în care au fost înmormântaţi, fără cruce şi fără preot, deţinuţii politici care au murit în lagărul de muncă forţată Salcia din Insula Mare a Brăilei, denumit şi "antecamera iadului" din cauza chinurilor, bătăilor şi torturilor la care au fost supuşi.

"În după-amiaza zilei de 14 septembrie, Înaltpreasfinţitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, a mers în Insula Mare a Brăilei pentru a binecuvânta primele două cruci amplasate pe groapa comună în care au fost înmormântaţi, fără cruce şi fără preot, toţi cei care au trăit calvarul regimului inuman de la Salcia. Cimitirul, care va avea 24 de cruci din piatră, se află lângă Troiţa memorial 'Sfinţii 40 de Mucenici din Sevastia', inaugurată de ierarhului locului în luna iunie a acestui an, atunci când s-a luat hotărârea înfiinţării unui cimitir pentru toţi cei care au fost închişi şi torturaţi, începând cu anul 1952, în lagărul (colonia de muncă) Salcia din Insula Mare a Brăilei şi au trecut la cele veşnice în condiţii vitrege", se arată într-un comunicat de presă remis miercuri de Arhiepiscopia Dunării de Jos.

Arhiepiscopul Dunării de Jos a săvârşit miercuri, la Troiţa memorial "Sfinţii 40 de Mucenici din Sevastia", slujba Parastasului în cadrul căreia "au fost pomeniţi toţi cei care au trecut la cele veşnice în aceste locuri în perioada comunistă".

"În contextul derulării la început de an şcolar a programului eparhial de sprijinire a copiilor cu posibilităţi materiale reduse din fiecare parohie, prin oferirea de ghiozdane complet echipate, 50 de copii din localităţile Frecăţei, Titcov şi Agaua din Insula Mare a Brăilei au primit din partea chiriarhului Dunării de Jos ghiozdane special pregătite cu rechizite şcolare. Această acţiune social-filantropică se înscrie în programul Arhiepiscopiei Dunării de Jos intitulat 'Hristos în şcoală', prin care 4.000 de copii nevoiaşi sunt ajutaţi pentru a avea cele necesare studiului în noul an şcolar", se mai arată în comunicatul Arhiepiscopiei Dunării de Jos.

Lagărul de muncă forţată de la Salcia a fost înfiinţat în primăvara anului 1952, iar la înfiinţare avea o capacitate de cazare de 200 persoane, care a fost extinsă, ulterior, la aproximativ 2.000 de persoane, potrivit unui document din arhiva CNSAS - "Documentar privind procesul intentat unor cadre şi deţinuţi de la fosta colonie de muncă Salcia (Vol. D54/3, fond Salcia-CNSAS)".

Din datele existente rezultă că, în primele patru luni, efectivele de deţinuţi politici din această colonie au ajuns la 4.000 de persoane, fiind dublată capacitatea de cazare din lagăr, ceea ce însemna că jumătate dintre deţinuţi erau nevoiţi să doarmă afară, indiferent de anotimp.

Potrivit mărturiilor deţinute în arhivele CNSAS, mulţi deţinuţi de la Salcia au fost loviţi cu ranga de fier, cazmaua, lopata, cravaşa, unii dintre ei murind în urma traumatismelor, alţii rămânând schilozi pentru toată viaţa, iar alţii erau împuşcaţi direct.

"Deţinuţilor bolnavi li se interzicerea tratamentul medical şi erau scoşi la muncă împotriva prescripţiilor medicale, fapt soldat cu moartea unora. Unii deţinuţi erau introduşi în carcere descoperite iarna, erau dezbrăcaţi în ger şi obligaţi să intre în apă până la brâu ca să taie stuf şi papură, erau alergaţi călare şi călcaţi în copitele cailor, erau scoşi la lucru dezbrăcaţi iarna, iar unii erau pedepsiţi să stea ore în şir în apa îngheţată. Deţinuţii erau legaţi de mâini şi ţinuţi în pielea goală vara, zi şi noapte, pentru a fi muşcaţi de ţânţari, alţii erau îngropaţi de vii în pământ", potrivit arhivelor CNSAS.

Din iunie 1952, până în martie 1953, la "Salcia" au murit 63 de deţinuţi ca urmare a torturilor la care au fost supuşi, dar numărul exact al deţinuţilor care au murit la "Salcia" până în 1964, când au fost desfiinţate lagărele de muncă forţată, nu se ştie cu exactitate. 

PUBLICAŢIE DE VÂNZARE PRIN NEGOCIERE DIRECTĂ