Eminescu în fotografii

Eminescu 2

Dimensiune font:

| 28-11-2022 16:00

Cele mai multe dintre fotografiile, atâtea câte sunt, ale lui Eminescu, ale unor membri ai familiei poetului sau cele ce imortalizează imagini de la Ipoteşti le datorăm lui Jean Bielig, nimeni altul decât cel care a pus bazele profesiei în Botoşaniul secolului al XIX-lea. De origine germană, tatăl său fusese şi el un pasionat fotograf, stabilit pe la 1850 în Bucureşti. Ambii lui fii – Jean şi Otto – i-au moştenit talentul şi pasiunea devenind adevăraţi profesionişti, deschizându-şi ateliere foto, primul la Botoşani, iar celălalt la Brăila. Artist autentic, fotograful botoşănean a intrat în mitologia locului. Din păcate, arhivele publice sau particulare au păstrat o mică parte din ceea ce am putea numi, într-adevăr, ţinând cont şi de vremea în care s-a produs, opera sa, document inestimabil privind o epocă şi o lume tot mai îndepărtate, mai ales dacă avem în vedere marile revoluţii şi cuceriri pe care le-au cunoscut de atunci şi până astăzi tehnologia şi, implicit, cultura imaginii.

În 1909, când se împlineau 20 de ani de la moartea Poetului, un magistrat din Galaţi, Cornel Botez, publica o monografie intitulată: „Omagiu lui Eminescu”. Pentru a ilustra cartea, Botez a apelat la un prieten al său, Grigore Goilav, fost coleg cu Eminescu la Gimnaziul din Cernăuţi, publicist, traducător şi un neobosit animator al vieţii culturale botoşănene. După câte ştiu, corespondenţa dintre cei doi, prilejuită de editarea volumului amintit, s-ar afla în fondul de manuscrise al Bibliotecii „V.A.Urechia” din Galaţi. Fapt este că pentru ilustrarea cărţii lui Cornel Botez, prietenul său Grigore Goilav a apelat la Jean Bielig. Astfel, acesta a imortalizat pe hârtie fotografică biserica şi casa Eminovicilor din Ipoteşti, mormântul părinţilor poetului şi cei doi tei pe care îi sădise chiar Eminescu lângă vechea clopotniţă. Tot atunci Bielig a fotografiat şi statuia poetului, amplasată în faţa Şcolii primare „Marchian”, monument ce fusese dezvelit la un an de la marea trecere a celui care scrisese unul dintre cele mai tulburătoare versuri ce s-au scris vreodată în vechea şi „neclintita limbă” română: „Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată...”

S-au mai putut valorifica două clişee cu imagini luate la festivitatea de la inaugurarea bustului lui Eminescu din Dumbrăveni, unde, cum se ştie, tânărul Gheorghe Eminovici fusese adus din Bucovina de către boierul Jean Mustaţă, pe moşia pe care o arendase de la marele proprietar Balş. Jean Bielig a vrut să înregistreze pe peliculă şi casa în care a locuit sora lui Eminescu, Harieta, dar casa – după păcătosul obicei al pământului – fusese demolată. Cu privire la acea „căsuţă a suferinţei”, Grigore Goilav îi scria, în 1909, lui Cornel Botez: „În curtea caselor lui Boldur nu mai este casa în care ar fi şezut Eminescu. A fost fotograful şi a cercetat şi împrejur, chiar şi eu am căutat să văd, dar nu se văd decât nişte atenanse modernizate, o şură şi un grajd”.

Lui Bieling îi datorăm şi ultima fotografie a lui Eminescu, dintre cele patru pe care le avem: prima, cea binecunoscută, executată la Praga, când poetul avea 19 ani; a doua cuprinsă în albumul „Junimii”, datând din 1880 şi semnată de fotograful Duschek; a treia realizată de Nestor Heck în 1884 sau 1885. Cercetările profesorului I. D. Marin, autorul studiului „Eminescu la Ipoteşti”, au relevat că fotografia a patra şi ultima a fost executată în octombrie 1887, deci cu ceva mai mult de un an şi jumătate înainte de moartea poetului. Conform altor surse, ea ar data din 1888. I.D.Marin scrie că în acea toamnă „un grup de elevi de la Liceul «Matei Basarab» din Bucureşti, conduşi de un oarecare Moţoc, obţinuse aprobarea poetului de a forma o societate cu numele «M.Eminescu»”. Moţoc i-ar fi cerut lui Eminescu şi o fotografie, cu intenţia de a deschide noi liste de subscripţii. A primit fotografia, fără a-i mai trimite însă vreodată banii colectaţi prin subscipţii.

Dacă elevul Moţoc – despre care după aceea nu s-a mai ştiut nimic – nu i-ar fi cerut-o, posteritatea lui Eminescu ar fi fost lipsită de chipul crepuscular al poetului. Este suficient să recitim portretul intitulat „Masca lui Eminescu”, cu care G. Călinescu încheia inegalabila biografie, pentru a ne da seama ce imensă şi cât de păgubitoare ar fi fost lipsa fotografiei pe care ne-a lăsat-o Bielig. Cât de importantă s-a putut dovedi iniţiativa unui ilustru necunoscut! Nicolae Iorga spunea că oamenii mari se nasc în case mici. Istoria ne arată nu o dată că marile fapte sunt rodul gândului inspirat, iluminat al unor anonimi. Ca şi eroismul. Adevăraţii eroi sunt anonimi. Statuile se înalţă de cele mai multe ori pe fapta şi pe oasele lor. Tocmai de aceea ar trebui ca ele să nu fie niciodată dărâmate. Demolarea unei statui este un viol al istoriei şi memoriei colective. Dar să ne reamintim ce scrie Călinescu:

„Privesc chipurile lui Mihai Eminescu, înşiruite dinainte-mi: acela astral şi pletos din tinereţe, cel uşor subţiat de gânduri şi de o înfrigurare sentimentală, de la 30 de ani, faţa placidă şi adipoasă, cu ochi împânziţi de o ceaţă alburie, în ciuda unui zâmbet copilăros şi somnolent, din epoca întâiei căderi, masca nitzscheeană, în sfârşit, din ultimii ani, pustiită, surpată ca un crater stins, cu ochii înfundaţi şi stătuţi. Privindu-le, omul cel adevărat pare să răsufle aievea.

Eminescu era un român de tip carpatin, dintre aceia care, trăind în preajma munţilor, mai cu seamă în Ardeal şi Moldova-de-Sus, sub greaua coroană habsburgică, cresc mai vânjoşi şi mai aprigi şi arată pentru încercările de smulgere a lor din pământul străbun lungi rădăcini fioroase, asemenea acelora ce apele curgătoare descoperă în malurile cu copaci bătrâni. El avea ca atare un suflet etic, simţitor la toate ideile şi sentimentele, care, alcătuind tradiţia unei societăţi, sunt ca grinzile afumate ce susţin acoperişul unei case, nefiind lipsit totdeodată de viziunea unui viitor mai drept. Nu nutrea nici o aspiraţie pentru sine, ci numai pentru poporul din care făcea parte, fiind prin aceasta mai mult un exponent decât un individ”.

Eminescu, cel fizic şi cel moral deopotrivă, învie parcă în această proiecţie călinesciană care a fost posibilă şi datorită faptului că dinaintea genialului critic şi biograf s-au „înşiruit” cele patru fotografii ale poetului, ultima şi poate cea mai importantă fiind fotografia ieşită din atelierul bătrânului profesionist al imaginii din Botoşaniul veacului al XIX - lea. Într-o clipă cât o eternitate, Bielig l-a fixat nemţeşte de sub patrafirul negru al miraculosului său aparat pe Eminescu şi ne-a lăsat moştenire „chipul său lunar şi amar zâmbitor”. 

Puncte preluare anunturi  "Evenimentul Regional al Moldovei"  in Iasi

<>

Adauga comentariul tau

Nume:

E-mail:

Comentariu:

Security Code
Imagine noua

ULTIMA ORA
Bancul Zilei

05:36

Momentul care l-a marcat pe Mircea Badea: Îngrozitoare, traumatizantă / Nu mai sunt în stare
04/03/2024 15:47

Mircea Badea a vorbit despre Dinu Săraru si despre piesa „Niste tărani" despre care spune că este, de departe, cea mai bună piesă de teatru. El a dezvăluit care a fost fragmentul care l-a marcat. „J ...

Ne-a părăsit un titan al culturii naţionale! Dinu Săraru a plecat să povestească cu îngerii
04/03/2024 00:11

Scriitorul Dinu Săraru a murit sambătă, la varsta de 92 de ani. Anunţul a fost făcut de scriitorul Ştefan Mitroi pe pagina sa de Facebook. „A murit Dinu Săraru! In spatele acestei ferestre (casa omulu ...

Ion Iliescu, despre Dinu Săraru: A fost un om care a scris lumi şi a ridicat instituţii
03/03/2024 15:45

Ion Iliescu a implinit duminică 94 de ani. Bolnav, fostul preşedinte nu s-a sărbătorit excesiv, ci s-a mulţumit să primească mesaje de felicitare. Din păcate, el a fopst nevoit să transmită condolean ...

„A murit”. Dan Negru i-a anunțat moartea pe o rețea socială. România a pierdut o mare valoare
03/03/2024 15:30

Sambătă, 2 martie, a murit un mare scriitor din Romania, iar Dan Negru este profund indurerat de acest eveniment tragic. Este vorba despre scriitorul Constantin Grigore Săraru, cunoscut drept Dinu Săraru. ...

Vulpescu: În ultimul telefon, de acum câteva zile, înainte ca Dinu Săraru să înceapă să fie ostenit de viață, mi-a spus că nu se simte bine
03/03/2024 09:28

„Clipa a devenit Eternitate. O clipă a zilei de astăzi a făcut ca vocea lui Dinu Săraru, spunandu-mi că mă asteaptă la el acasă, acolo unde povestile lumii lui si ale lumii mele se intalneau, să nu s ...

A murit scriitorul Dinu Săraru
02/03/2024 17:07

Scriitorul Dinu Săraru a murit, anuntă Antena 3 CNN. Constantin Grigore (Dinu) Săraru s-a născut la 30 ianuarie 1932 in comuna Slătioara, judetul Valcea. El a fost director de teatru, dramaturg, eseist, p ...

Cuvântul care (ne) unește
01/03/2024 16:51

Vasile Bănescu avea un stil care făcea rău imaginii si linistii Bisericii. Nu ajunge a fi doar intelectual, trebuie să ai si cumpătarea cuvantului. Raportarea fată de greseala fratelui are altă randuial ...

Regizorul Nae Caranfil, Doctor Honoris Causa
01/03/2024 12:25

Laudatio, Nae Caranfil, Doctor Honoris Causa. Dacă in politică, doctoratele se iau si se dau cu usurintă nemeritată, in artă, in cinematografie, Nae Caranfil merită pentru că, asa după cum spunea Conf. ...

Zăpada mieilor. Ce înseamnă și cât e de importantă pentru agricultură
01/03/2024 12:12

In traditia populară, ultima ninsoare din an, inregistrată in general in luna martie, uneori in prima parte a lunii aprilie, este numită zăpada mieilor. Această ninsoare este ultima din sezonul de iarnă ...

Povestea neștiută a Mărțișorului: cum a apărut tradiția și legendele care o însoțesc
01/03/2024 08:48

Mărţişorul, un şnur impletit dintr-un fir alb şi unul roşu, inclus in lista reprezentativă a Patrimoniului imaterial UNESCO şi care, potrivit legendei, ar fi fost tors de Dochia, este un simbol al trece ...

Aboneaza-te la cele mai noi stiri din Regiunea Moldovei