Din păcate, puşcăria nu le scoate din sânge hoţia!

 

Dorian OBREJA

 

În urmă cu câţiva ani, un foarte cunoscut interlop a fost aşteptat, drept dar, la ieşirea din puşcărie (la care fusese condamnat pentru a patra oară), cu un cal, pe care a încălecat şi s-a dus mândru spre domiciliu (nu se ştie care, întrucât deţinea mai multe, printre care care două case, o vilă şi un hotel!). Credeţi că s-a lăsat de încălcarea legilorŢ Da de unde!

Nu de aceeaşi şansă se va bucura fratele său, dacă legea va fi aplicată corect, căci, pentru toate infracţiunile, ar trebui să execute 279 ani de închisoare (sau, în fine, măcar o treime, ceea ce tot ar fi de ajuns să nu mai fie în stare de încălecare...).

Cu câţiva ani înainte, un alt infractor, de data aceasta din categoria „gulerelor albe”, fost director la cea mai importantă bancă de pe atunci, pe care reuşise să o falimenteze, printre altele şi prin credite preferenţiale, acordate amicilor şi nerecuperate, a fost aşteptat, după oleacă de pârnaie, tot pe post de dar, din partea prietenilor recunoscători, cu mai mulţi cai...putere, adicătelea cu un Mercedes nou-nouţ, dacă nu mă înşel. Iar personajul a încercat să fure mai departe, în alt fel, adică cerând în instanţă sute de mii de euro, drept prejudicii şi daune!

E limpede, sistemul penitenciar românesc face orice altceva decât să dezveţe hoţii să mai fure. Ba, după unele surse, puşcăria este locul unde se învaţă a face „inginerii financiare” mai ceva ca la o facultate de top...

Prin 2017, era eliberat condiţionat, după ce făcuse vreo 3 ani din cei 5 de închisoare la care fusese condamnat (reducerea pedepsei se datora, printre altele, faptului că alocase 120 de zile elaborării de lucrări şi articole ştiinţifice, uau!) un ex-politician de pe Bahluiaşi. La ieşire, a declarat, ferm că nu se mai întoarce în politică dar, mai ales, că „nu vrea să mai audă de afaceri cu statul român”. La nu multă vreme după, o publicaţie relata că personajul primise deja primii bani publici, „decât” vreo 40.000 lei. Iar acum, presa dezvăluie că acelaşi, indirect, adică prin intermediul nevestei (fostă cântăreaţă de muzică populară, deci specialistă eminentă în economie şi, mai ales, în energia electrică), care a preluat una dintre firme, ar putea câştiga vreo 80 milioane de euro, de pe urma celor 60 de proiecte de consultanţă pentru iluminat stradal, făcute pentru primării, banii provenind de la acea structură guvernamentală ce ar trebui să se ocupe de mediu, şi care, desigur, nu are nicio legătură cu statul român! Tot prin media se vehiculează că titularul portofoliului ar fi un pupil al ex-puşcăriaşului, care mai are suficientă influenţă pentru a-l impune, de la toamnă, într-o poziţie-cheie, ca ordonator de credit al unui buget foarte mare, cum ar fi în fruntea judeţului...

Cum exemplul – mă refer la utilizarea banilor publici de către politicieni & clientela lor - este departe de a fi singular, mai prin toată ţara regăsind asemenea situaţii, nu e greşit a afirma că ne aflăm într-un sistem kleptocratic (ce, conform definiţiei, exploatează oamenii şi resursele naturale pentru a-şi extinde puterea politică şi averea personală), care perpetuează şi augmentează, indiferent de cine ajunge la guvernare. Ba chiar alternanţa la putere e „benefică”, mai potolind foamea şi celor de stânga, şi celor de dreapta...