Ce s-a intamplat cu fabrica de diamante construita de Ceausescu, aflata pe locul trei in lume la calitatea produselor. Interesele imobiliare care au falimentat afacerea

Romania a avut pana la mijlocul anilor '2000 singura fabrica de diamante sintetice din Europa de Sud-Est. A fost infiintata in 1974, de Nicolae Ceausescu care a "importat" tehnologie din tarile mai dezvoltate cu ajutorul spionilor romani. Acestia au obtinut informatii in special din Suedia si Germania.

Construita pe bulevardul Timisoara din Bucuresti, noua fabrica de diamante sintetice a fost denumita "RAMI Dacia". Numele vine de la "Regia Autonoma a Ministerului de Interne". La fel ca in majoritatea tarilor, productia de diamante sintetice a plecat dintr-o necesitate industriala. Canalul Dunare-Marea Neagra, Metroul din Bucuresti, santierele de constructii de locuinte si mai tarziu Casa Poporului solicitau scule dintre cele mai performante pentru taierea si slefuirea unor materiale dure.

De asemenea, diamantele sintetice erau folosite in activitatea de forare dupa petrol si gaze naturale. Cum importurile erau drastic controlate, solutia era ca aceste scule diamantate sa fie produse in tara. Tehnicieni si cadre universitare au primit astfel ordinul de a pune la punct in Romania o fabrica de diamante sintetice.

Dupa revolutie, RAMI Dacia cuprindea fabrica de diamante, intreprinderea de comert exterior a Ministerului de Interne, un restaurant, iar pe parcurs a mai primit si o fabrica de confectii care inainte de 1989 apartinuse SRI. Treptat, compania a ramas numai cu productia de materiale superabrazive - diamante sintetice. In jurul fabricii circula istorioare despre felul in care regimul comunist vindea pietre pretioase contrafacute pe pietele occidentale sau despre puritatea diamantelor fabricate la Rami Dacia.

Calitate deosebita a produselor

Datorita calitatii diamantelor fabricate la Bucuresti, fabrica a ajuns sa fie o veritabila mana cereasca pentru regimul comunist in ceea ce priveste valuta care intra in tara. Primele cristale de diamant sintetic au fost obtinute in Romania in toamna anului 1974, iar productia la nivel industrial a inceput in anii 1977-1978.

Fabrica a ajuns pe locul trei in lume la calitatea pietrelor si pe patru la nivel cantitativ, spun fosti angajati care mergeau la targuri internationale. Cei trei producatori de diamante sintetice mai mari decat Rami Dacia erau canadienii de la General Electric, Element 6 din Africa de Sud si coreenii de la Il Jin.

Cladiri in care a functionat fosta fabrica de diamante. Foto: metropotam.ro

Ulterior si alte tari din blocul comunist au demarat productia de diamante sintetice, niciuna insa nu a reusit sa obtina calitatea atinsa de fabrica romaneasca. Romania ar fi detinut o retea de contrabanda in Occident, iar dupa construirea fabricii de diamante sintetice, contrabandistii platiti de statul roman ar fi vandut la negru diamante sintetice in Europa Occidentala, sustine Ion Pacepa, cel mai important dezertor din sistemul comunist de informatii.
 

Ajuns in America, Pacepa a publicat in cartea sa "Orizonturi Rosii" o povestire despre visul lui Ceausescu de a avea propria fabrica de diamante. "Stele" - era eufemismul pe care sotii Ceausescu il foloseau cand vorbeau despre diamante. Amandoi erau fascinati de pietrele pretioase cu care puteau cumpara orice. Atat de fascinati, incat au dezvoltat o relatie de amicitie cu Jean Bedel Bokassa, dictator din Republica Centrafricana, doar pentru concesionarea unor mine de exploatare a diamantelor.

Sute de milioane de dolari pe an

Perioada de glorie a fabricii a fost in anii '80, cand se produceau zece milioane de carate pe an. La jumatatea deceniului s-a atins apogeul productivitatii, douazeci de milioane carate, la o valoare nominala de 12 dolari/carat. Se obtineau astfel 240 de milioane de dolari pe an din exporturile oficiale. Spre finalul regimului comunist, activitatea fabricii a scazut mult, Ceausescu fiind preocupat sa plateasca datoriile externe ale Romaniei. Fara investitii in utilaje, calitatea si cantitatea diamantelor sintetice produse la Bucuresti a evolut in sens negativ.

Societatea a fost subordonata Ministerului de Interne pana in anul 2005, cand a fost preluata de AVAS. In decembrie 2006, compania RAMI Dacia a fost privatizata, Asociatia Salariatilor preluand pachetul de 100% din actiuni de la AVAS.

Intreaga tranzactie a fost in valoare de 8,4 milioane euro, din care pretul pachetului de actiuni a reprezentat 4,5 milioane euro, restul fiind promisiuni: 2 milioane euro investitii de dezvoltare, un milion euro in capital de lucru si 830 mii euro investitii de mediu. In 2006, aproximativ 70% din cifra de afaceri a companiei era generata de productia de diamante, iar restul, din fabricarea de produse abrazive.

Doua treimi din productie era exportata, principala destinatie fiind Olanda. Productia fabricii era de peste 6 milioane de carate de diamant sintetic in anul 2004, pentru ca in 2005 sa scada la 2,7 milioane carate.

Privatizare, faliment si un parc de distractii

Dupa privatizare o parte din spatiile fabricii au fost scoase la inchiriat, oamenii au fost disponibilizati iar utilajele in valoare de milioane de euro vandute la fier vechi. Totul a devenit o afacere imobiliara. Pe locul fostei fabrici a aparut un parc de distractii administrat de World Park SRL. Afaceristul Razvan Petrovici este asociatul unic al firmei, iar Doina Gangoe, fostul presedinte al Asociatiei Salariatilor si director general al RAMI Dacia, este director.

Parcul de distractii a fost deschis in 2011, dupa o investitie de 5 milioane de euro, dar nu a rezistat pe piata. La inaugurare au venit Nadia Comaneci, Elena Udrea si fostul primar al orasului Chicago, Richard M. Daley. Ulterior, insa, s-a constatat ca parcului ii lipsesc punctele majore de atractie, iar numarul de vizitatori era cu 70% mai mic decat cel preconizat in studiul de fezabilitate. In aceste conditii, parcul a fost inchis in 2014, iar activele au fost scoase la vanzare.