Reconstituirea vechimii în muncă, o luptă cu mici şanse de izbândă

 Anul trecut,  doar la şase dintre cele 135 dosare aflate pe rolul instanţelor ieşene s-a dat „admitere” * 106 cauze s-au amânat pentru acest an, 13 solicitări au fost respinse, un petent s-a trezit prea târziu

Protagoniştii proceselor de reconstituire a vechimii  sunt persoane în etate, care, din diverse pricini, n-au avut trecute în cartea de muncă diverse perioade ori nu li s-a consemnat corect grupa de muncă. Unii au aflat mai repede, fie în timpul agitaţiei pentru întocmirea dosarului de pensionare, fie imediat după primirea deciziei. Alţii, au aflat mult mai târziu şi cu totul întâmplător, în urma discuţiilor cu diverşi cunoscuţi.

Însă, toţi aceştia au şi alte lucruri în comun, dincolo de vârstă. Nici la ITM şi nici la Casa de Pensii n-au găsit, până la ieşirea din câmpul muncii, actele, adeverinţele care să ateste unele perioade lucrate ori n-a fost specificată corect, din punctul lor de vedere, grupa de muncă. Omisiuni datorită faptului că e vorba de intervale de timp din anii '70-'80, când nu exista informatizare, majoritatea întreprinderilor unde au lucrat şi-au încetat de multă vreme activitatea, au falimentat, sunt numai ruine. Sau au fost preluate de investitori privaţi, care nu şi-au bătut capul cu păstrarea arhivelor. E motivul pentru care aceşti pensionari n-au avut altă soluţie decât să se adreseze instanţelor de judecată.  Mai întâi, Tribunalului Iaşi, apoi, ca ultimă speranţă, Curţii de Apel.

Deşi sunt speţe civile, acest tip de procese nu durează prea mult. Din păcate, nici şanse de izbândă nu prea sunt. În 2022, s-au judecat 135 dosare având ca obiect „reconstituirea vechimii în muncă”. 119 la Tribunal şi 16 la Curtea de Apel, din care la 106 s-a dat amânare pentru 2023. Doar şase petenţi au avut prilejul să deschidă şampania...

„Adeverinţele întocmite şi eliberate anterior datei de 24 spetembrie 2018 trebuie primite, chiar dacă nu sunt conform modelului actual”

V.S. n-are încă vârsta standard de pensionare, dat a lucrat vreme îndelungată, aproape 15 ani, ca ajutor de fochist şi apoi fochist. Centrala termică unde a activat are acum alt proprietar, iar fostul administrator a distrus arhiva socidetăţii. Este şi o plângere penală pentru acest fapt, chestie care nu-l încălzeşte cu nimic pe fostul fochist. Când a mers să-şi scoată o nouă adeverinţă (despre cea veche, din 2007, i s-a spus că nu-i valabilă), i s-a răspuns că, „urmare unui şir de schimbări de denumiri şi a privatizării societăţii, nu mai există date prin care să se poată confirma susţinerile petentului”.

Omul n-a renunţat, s-a adresat Casei de Pensii. Nici aici n-a avut succes, aşa încât, în 2021, a mers la Tribunal. După ce au studiat toate documentele puse la dispoziţie, magistraţii i-au dat câştig de cauză reclamantului. „încadrarea în grupa a Il-a de munca, în vederea pensionarii, pentru întreaga perioadă efectiv lucrată după 18 martie 1969, se va face de către angajatori!!! Verificarea şi recunoaşterea perioadelor lucrate în grupele I şi II de muncă de către Casele de pensii se realizează în baza documentelor verificabile (CIM, carnet de muncă, decizii interne etc), iar adeverinţele întocmite şi eliberate anterior datei de 24.09.2018, trebuie primite chiar dacă nu sunt conform modelului actual”, au specificat judecătorii în motivarea hotărârii, prin care au decis ca perioada menţionată de reclamant să fie socotită în grupa a II-a de muncă, în procent de 100%.

Casa de Pensii, obligată să ia în consideraţie o adeverinţă eliberată de un fost CAP

Înainte de a se angaja la fabrică, G.L. a lucrat ca simplu agricultor, necalificat, la un C.A.P. din judeţ. Din 1974 până în 1980. Adeverinţa pentru aceşti ani a scos-o în 2019, de la primăria din comună, unde se află arhiva fostei cooperative. Casa de Pensii n-a luat-o în considerare, bătrânul s-a adresat Tribunalului. Judecătorii au decis că adeverinţa e valabilă şi trebuie să se ţină cont de ea.

Spre deosebire de cooperator, V.I. s-a zbătut ani buni pentru a i se recunoaşte vechimea şi grupa II de muncă din perioada 1978-1986. Pe atunci, ieşeanul a lucrat ca muncitor necalificat la Grup Şantiere Năvodari.  După căderea comunismului, întreprinderea a intrat în faliment, patrimoniul intrând în posesia unei societăţi specializate în insolvenţă. Lichidatorul n-a mai preluat şi fondul arhivistic, acesta fiind distrus într-un incendiu, la începutul lui 1996. Norocul hamalului a fost că, atunci când s-a întors în Iaşi, şi-a luat cu el cartea de muncă.

În primă fază, nu i-a ajutat la nimic. Casa de Pensii nu i-a recunoscut perioada lucrată pe şantier, el s-a adresat Tribunalului, pârâta a invocat lipsa calităţii procesuale pasive, solicitare ce a fost admisă. V.I. n-a renunţat la lupta pentru drepturile sale, a atacat sentinţa la Curtea de Apel. Chiar dacă a facut-o târziu, judecătorii de aici i-au admis apelul, invocând o excepţie de ordine publică, respectiv cea a nulităţii sentinţei din dosarul de fond. Mai mult, cei de la Curtea de Apel au spus că nu se poate invoca lipsa calităţii procesuale pasive, întrucât „casa teritorială de pensii reprezintă singura entitate chemată să valorifice aspectele ce ţin de vechimea în muncă în procesul de stabilire a drepturilor de pensie. În cazul dispariţiei, din punct de vedere juridic, a angajatorului, este şi singura persoană interesată să se opună la valorificarea drepturilor pretinse de angajat, în ipoteza în care acestea nu ar fi conforme cu dispoziţiile legale în materie şi, în consecinţă, singura entitate care trebuie să stea în procesul de recunoaştere a acestor drepturi”. Pentru ca, la final, să dea câştig de cauză fostului hamal.

Un fost lăcătuş mecanic de la fabrica de pâine a eşuat în hăţişurile birocratice

Ieşeanul P.L. a lucrat ca lăcătuş mecanic în atelierul Întreprinderii de Morărit şi Panificaţie vreme de 11 ani, între 1987şi 1998. Această perioadă nu i-a fost recunoscută ca întrunind condiţiile grupei a II-a de muncă. Simţindu-se nedreptăţit, a chemat în judecată Casa de Pensii, iniţiativă eronată în cazul său. Pârâta a invocat lipsa calităţii procesuale pasive şi a dovedit că nu-i treaba ei să reconstituie vechimea în muncă a petentului. Fosta Întreprindere de Morărit şi Panificaţie s-a privatizat după 1990, şi-a schimbat numele în Pangran, iar mai apoi, în 2003, a fost preluată prin absorbţie, alături de alte fabrici de pâine din ţară, de către Vel Pitar. De atunci, aceasta gestionează arhiva societăţilor preluate, dar nu s-a făcut inventariderea documentelor. Nimeni nu poate şti unde-or fi acum, dac-or mai fi, înscrisurile care să ateste condiţiile grele în care a muncit lăcătuşul mecanic între 1987şi 1998.

Tribunalul a admis întâmpinarea făcută de Casa de Pensii, petentul rămânând cu buzele umflate. La fel ca şi T.I., dar acesta numai şi numai din cauza neglijenţei. Ca să i se reconstituie vechimea în muncă, acesta a chemat în judecată fostul angajator şi primăria din comună. Lucru care s-a petrecut în octombrie 2019. Judecătorii i-au cerut, la termenul din iunie 2020, să precizeze calitatea procesuală a primăriei şi fostului angajator, cine este deţinătorul arhivei şi dacă există înscrisuri doveditoare ale vechimii în muncă. Reclamantul nu s-a obosit să investigheze, dosarul a rămas în nelucrare mai mult de şase luni şi, drept urmare, demersul i-a fost respins ca fiind tardiv.

***

Precum se vede din exemplele de mai sus, reconstituirea vechimii în muncă nu-i deloc o treabă uşoară, lupta e anevoioasă, iar şansele de izbândă sunt mici. Claudiu CONSTANTIN