Corupţia? Veche de când lumea, fraierii sunt(em) noi (I)
Dimensiune font:
Dorian Obreja
Şi, probabil, va dura tot cât aceasta, cel puţin dacă este să ne luăm după afirmaţia unui reputat universitar german, autor al unei cărţi ce are drept subiect istoria fenomenului ce este subiect al acestui mini-serial, anume că „o societate fără corupţie este un mit absolut”. De ce? Simplu şi logic, în opinia celui amintit, pentru că „nicio politică nu poate funcţiona fără compromis”; ori, deocamdată cel puţin, nu s-a reuşit vreodată disocierea unei societăţi de politic(ă).
Potrivit dicţionarelor, corupţia este un comportament sancţionabil penal, prin intermediul căruia o persoană (coruptul) solicită, agreează sau acceptă un dar, o ofertă sau o promisiune, cadouri sau avantaje în vederea împlinirii, întârzierii sau omoterii unui act ce intră în mod direct sau indirect în cadrul atribuţiilor sale. Mergând mai în profunzimea fenomenului, poate nu o să vă vină să credeţi, dar specialiştii în cercetarea acestui domeniu au ajuns să elaboreze şi să lucreze cu ecuaţii! Astfel, conform lui R. Klitgaard, câştigul corupt = pedeapsa x probabilitatea de a fi prins şi judecat, după care C. Stephan a ajuns la stabilirea gradului de corupţie, care ar fi egal cu monopol + discreţie – transparenţă – moralitate. Putem fi siguri că aceste ecuaţii sunt cunoscute la perfecţie de către practicanţii profesionişti ai acestui act, fie ei corupători sau corupţi şi, pe cale de consecinţă, aplicate adecvat. Se pot consemna zilnic argumente în acest sens...
Corupţia nu doar că e veche de când lumea, dar a şi preocupat pe mai toată lumea. Inclusiv, iarăşi pare greu de crezut, personalităţi având cu totul altă sferă de activitate, precum, de exemplu, Dante Aligheri, care susţinea – extrem de logic şi de convingător – că „dreptul este un raport real şi personal al omului faţă de om, care, dacă este păzit de către oameni, serveşte societatea, iar dacă este corupt, o corupe”. Merită să amintim şi caracteriza fenomenul Eminescu – în ipostaza sa de ziarist: după ce se adresa, acuzator, celor culpabili, spunându-le că „voi arătaţi prin zilnică pildă că corupţia e mijlocul cel mai lesnicios de trai din România”, trăgea un grav semnal de alarmă (valabil şi astăzi!) – „Nimic nu e mai perioculos pentru conştiinţa unui popor decât priveliştea corupţiei şi nulităţii; această privelişte îi ia poporului încrederea în valoarea muncii şi în siguranţa înaintării prin merit.”.
Problema majoră e reprezentată, pe de o parte, de neglijarea avertismentului formulat de către George Santayana – „cine nu are memoria istoriei, riscă să o repete”, iar pe de altă parte, de faptul că fenomenul nu afectează – negativ şi ireversibil - persoane (mai multe sau mai puţine), ci societatea în ansamblu; cum nota un istoric, „dacă te uiţi la marile civilizaţii umane (...) vei observa că nu s-au prăbuşit doar din cauza ameninţărilor externe, cât din pricina slăbiciunii interne, a corupţiei...”.
Cum subiectul e atât de vast şi de prezent, din păcate nu doar în paginile de istorie, ci şi în vieţile noastre de zi cu zi, ne vom întâlni cu el şi în rândurile de mâine.
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau