Măi copii, de ce vă bateţi joc de voi?

Între divorţul Elenei Udrea, referendumul propus de Traian Băsescu şi inundaţiile care au scufundat Europa îmi permit să mai strecor şi eu o informaţie, chiar dacă nu vine din lumea mondenă, nu este nici de şoc şi nici de groază şi nici implicaţii sexuale nu are. Cu alte cuvinte, e cam nevandabilă la pretenţiile actuale, când dacă nu ai sânge, poveşti amoroase ori bombe financiare mai bine îţi vezi de treabă.
Bacalaureatul. Terifiant, halucinant, cumplit, îngrozitor şi o putem ţine tot aşa ca să facem trafic, dar eu nu asta vreau. M-a durut mult să aflu că elevii au început să evite cel mai important examen al vieţii lor, ca să folosesc o formulare-clişeu fiindcă multe alte teste vor avea o importanţă poate şi mai mare. O treime dintre absolvenţi nu au trecut pe la secretariat ca să-şi depună dosarul, motivele fiind corigenţe, lene, lipsa pregătirii ori sugestiile cadrelor didactice, speriate că iarăşi va scădea promovabilitatea. Poate unora le-o fi fost şi teamă (sper să fie aşa!) şi şi-au luat un răgaz de o vară ca să înveţe.
Dacă eu aş fi profesor nu mi-ar trece prin minte nici o secundă să le recomand să evite un examen, ba dimpotrivă. Altfel cum poţi să-ţi verifici bagajul de cunoştinţe, cum poţi să ştii unde te situezi, cum poţi să ştii cât şi unde ai de recuperat şi în ce domenii nu ai egal? Tinerii care au evitat Bacalaureatul s-au ferit, în primul rând, de o confruntare cu ei înşişi. Unii poate ştiau că nu vor face faţă, alţii s-au lăsat duşi de val. Practic, ei au aruncat la gunoi 12 ani din viaţa lor, petrecuţi, teoretic, între filele cărţilor care ar trebui să-i ajute să ajungă oameni mari şi să-i susţină într-o viitoare carieră. Oare câţi dintre ei şi-au dat seama ce rău imens şi-au făcut? Oare câţi dintre cei care nu prea au dat pe la şcoală au înţeles că s-au transformat în proprii duşmani?
Şcoala asta, cu bunele şi relele ei, are un mare rost pentru fiecare. Înainte de a arăta cu degetul către bâlbâielile ministerului, către defectele şi lipsa de pregătire a unor cadre didactice ori către dezinteresul unor părinţi pentru evoluţia copiilor, ar trebui să ne uităm la învăţăcei. Ori ce s-ar spune şi cum s-ar spune, ei sunt primii care ar trebui să fie interesaţi de studii. Mulţi sunt săraci şi nu-şi permit, alţii poate au probleme de sănătate şi nu pot performa. Cunosc şi tineri care învaţă la lumânare (da, în plin an 2013!) şi care sun premianţi, şi adolescenţi crescuţi în orfelinate care sunt olimpici medaliaţi. Ei cum au reuşit fiindcă nu i-a atins nici o baghetă magică şi nu i-a ţinut de mână nici un înger păzitor? Ei avut o voinţă imensă şi o încredere fantastică în propriile forţe. S-au poziţionat din start pe locul învingătorului şi au înţeles că ei îşi sunt proprii stăpâni.
Mă întreb câţi dintre elevii care au fugit de Bacalaureat sau câţi dintre cei care abia trag de nota de trecere sunt conştienţi că, în scurt timp, vor fi plătitori de taxe şi impozite, că vor trebui să se întreţină şi să-şi poarte de grijă. Unii vor sta în continuare pe spinarea părinţilor, alţii deja şi-a făcut valiza pentru Spania, de unde speră că se vor întoarce bogaţi. Ce nu ştiu ei este că pentru a câştiga bani este nevoie de o determinare pe care ei nu au dovedit-o în timpul şcolii. Dacă vor înţelege aceste lucru, vor avea şanse să trăiască pe propriile picioare. Dacă nu, vor continua să-şi bată joc de ei, aşa cum au făcut şi până acum, pe banii celor care i-au crescut.

Acum ne poți urmări și pe FACEBOOK