Onoarea şi politica – paralele ce nu se pot întâlni în Parlament?
Dimensiune font:
Dorian OBREJA
Aş vrea ca lucrurile să fie clare de la bun început: nu am avut niciun dram de simpatie sau preţuire pentru executivul social-democrat debarcat, recent, prin moţiune de cenzură. De fapt nu am avut aşa ceva pentru niciunul dintre cabinetele din ultimele trei decenii; nu mai vorbesc de cele dinainte, că ajungem la... 48 şi nu e timp.
Deci, neavând asemenea sentimente faţă de fostul executiv, puţin mi-a păsat de ejectarea lui de la butoanele puterii. Dar patru lucruri am să reproşez. 1. Momentul ales pentru această acţiune – extrem de nepotrivit în toiul campaniei pentru prezidenţiale. Dacă nu cumva intenţionat s-a procedat astfel, pentru aruncarea în plan secund a momentului politic, teoretic, cel mai important, dar şi pentru scăderea a 5-10 procente de la, tot teoretic, principalul contracandidat al actualului locatar de la Cotroceni. 2. Regretul că un executiv slab nu a fost înlocuit cu altul mai bun (aici necontând culoarea politică, ci expertiza şi profesionalismul deţinătorilor de portofolii). Dacă încă nu sunteţi convinşi de acest adevăr, mai aveţi răbdare câteva luni şi vă veţi lămuri. 3.Modul în care au fost votate atât moţiunea de cenzură, cât şi învestirea noului guvern. La limită, ceea ce duce la lipsă de legitimitate şi credibilitate, dar şi la o viitoare instabilitate, cu zvonuri privind sume astronomice sau trocuri greu de imaginat priun intermediul cărora s-ar fi decis finalul celor două momente amintite. Apropo de asta, în condiţiile în care prin presă circulă atâtea informaţii în acest sens, oare instituţiile abilitate ce aşteaptă pentru a face investigaţii? Întrebare retorică...4. Fiindcă veni vorba de instituţii abilitate, sunt unele care fac audituri. De ce nu se procedează aşa la predarea/primirea ministerelor? Dacă s-ar face şi s-ar găsi nereguli, ar fi cineva tras la răspundere? Alte întrebări retorice...
Mai bine să mă întorc la punctul 3, căci acesta mă preocupă acum cel mai mult. Ar trebui întreprins ceva pentru încetarea prostituţiei de pe scena politică. Unde actorii, profitând de naivitatea publicului, fac tot ce le trece prin cap. Înfiinţează peste noapte partide şi alianţe, migrează dintr-o formaţiune în alta şi apoi se întoarce sau găseşte o a treia variantă, votează, în momentele-cheie, nu aşa cum a stabilit conducerea partidului din care fac parte, ci „aşa cum le dictează conştiinţa”. N-o să credeţi, dar se foloseşte această expresie printre aleşi. Cât valorează fiecare conştiinţă e o altă problemă, important e ca, la momentul ptrivit, să se introducă bila potrivită în urna indicată...
Ptrivit tot informaţiilor din presă, în favoarea noului cabinet au votat Eugen Gioancă, Elena Hărătău şi Cristina Burciu (de la PSD), şi Daniel Constantin, Sorin Câmpeanu, Georgian Pop, Emilia Meiroşu, Mircea Baniaş, Liviu Balint şi Florea Damian. E interesant de văzut, în viitor, ce cariere vor face aceştia. Oricum, deocamdată, binemerită ca numele lor să fie scris cu litere aurite pe faţada Palatului Victoria, sub textul „graţie lor, au putut liberalii să aibă guvern”.
Nu văd altă încheiere mai bună decât un citat din celebra spioană Mata Hari: „Prostituată, da. Dar trădătoare, niciodată!”. Şi aveţi grijă, în titlul acestor rânduri, unde puneţi accentul pe unul dintre cuvinte...
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau